Nu spun neapărat că ultimele campanii KFC n-au fost bune, dar poveștile cu „nu e panică man”, „așa e după Sărbători: mai subțire cu banii, dar nu și cu distracția” sau „X-mas Bucket” n-au prea fost pe gustul meu. În schimb, spotul pentru „American bites” mi se pare chiar reușit, de la produs, la concept și materializare vizuală:
Și pe măsură ce-l tot revăd mi se pare din ce în ce mai profund, deși cine nu-l analizează în mod deosebit poate să aibă la fel de bine o impresie plăcută, că doar toți [din core-target] am crescut cu filmele americane, știm ce e ăla „American dream”. Ne gâdilă un pic și fibra naționalistă, ne surprinde firea dinamică, ba chiar e și puțin aspirațional, pentru că pune niște chestii într-o perspectivă foarte optimistă. Iar colaborarea cu figuri populare în rândul tinerilor n-are cum să le strice 🙂
A, da, și reușește magistral să-ți vorbească despre fast-food fără să-ți povestească explicit despre asta, ceea ce e foarte, foarte dezirabil pentru o nișă din ce în ce mai puțin populară…
Era de așteptat să revin tot cu o reclamă la bere, doar v-am avertizat că e sezonul licorii din hamei. Și mi se pare corect să mă ocup de Bergenbier, pentru că au reușit să-i dea un ceva distinctiv, deși putea să iasă mai bine și-n plus, între noi fie vorba, pe sub fulare și căciuli e cam tot același clișeu cu grupul de prieteni, hihi, haha, mare, plajă, beach bar etc. Conceptul chiar semănă bine cu cel din spotul de anul trecut.
Dar hai, fie, cu Bergenbier sunt mai tolerantă când vine vorba despre cadrele cu amicii zâmbăreți, că doar al lor e sloganul cu „prietenii știu de ce”:
A, și-mi mai place detaliul ăla mic, dar bun, cu munții care se colorează. Da, știu, treaba asta cu doza și senzorul nu e găselnița lor, dar mă refer strict la faptul că indicatorul e, vizual, pe munți.
PS: Și cam cât de tare trebuie să-i atingă reclama asta pe hipsteri? Uah, trebuie să fie fantezia supremă a oricărui flăcăiaș care umblă la 40 de grade în maiou și cu fulăraș la gât să devină social acceptabil să se afișeze și pe plajă în slipi și fular la gât 🙂
Începe intens sezonul berii, așa că muuuuulte dintre reclamele peste care veți da în pauzele publicitare vor fi la această băutură. Pe lângă Heineken, aș spune că (deocamdată) se remarcă spoturile pentru Staropramen și Carlsberg. De fapt, aș cam fi scris numai despre Carlsberg, dar n-am putut să nu observ că Staropramen are un mesaj destul de similar, cel puțin într-un punct.
Carlsberg, exact așa cum e de așteptat, are un spot impecabil, cu o poveste închegată, cu tradiții, cu istorie, cu iz apirațional. Este vorba despre goana neîncetată a fondatorului Carlsberg, J.C. Jacobsen, pentru perfecțiune, pentru „calitate fără compromisuri”:
Spotul este făcut de Saatchi & Saatchi pentru Carlsberg Israel, iar varianta completă (pe care nu cred că am văzut-o la TV) arată așa:
Staropramen, la fel, pune accent pe tradiție și istoria proprie, deși în altă notă și cu accent pe ideea de „bere pragheză”, căci cu asta se identifică cel mai mult. Însă mi-a atras atenția faptul că și ei vorbesc despre „berea care a cerut mai mult de la bere”, mesaj care mi se pare că seamănă destul de mult cu ce am auzit în spotul Carlsberg:
În schimb, am senzația că Staropramen a investit masiv în promovarea pe social media, pentru că am de o grămadă de timă în feed variații pe tema aceasta:
Uau! Nu pot să cred că insistă cu formatul ăsta! Aproape e amuzant că au făcut asta din nou, deși refuz să cred că au reluat urătura asta urlătoare pentru că a funcționat grozav data trecută. Adică, zău, oriunde vezi asta e o ploaie de comentarii negative dedesubt. Ba chiar am văzut și oameni care-i anunțau pe indivizii de la BestJobs că renunță la platforma lor, fix din cauza penibilului acestui spot.
Și la fel de uimitor mi se pare că noua formă grafică (că doar aia auditivă e la fel de enervantă) înglobează armonios fix spotul după care s-au „inspirat” inițial. Adică e tâmpit, e furat și acum l-au re-lansat la fel de tâmpit, dar cu ironie pentru sursa furtișagului? Uau!
Nu știu alții cum sunt, dar eu recunosc o reclamă Orange din primele cadre. Exceptându-i pe Millidge și Doig (pe care tot n-ai cum să-i confuzi), și-au construit un stil de comunicare foarte calm, cald și prietenos. Coloanele sonore întotdeauna sunt foarte bune (și adesea liniștitoare), vizual mi se pare că arată impecabil spoturile lor, pun emoție din plin și chiar reușesc să spună câte o poveste condensată în fiecare clip. Iar la final mi se pare că într-adevăr poți rămâne cu senzația că sunt foarte centrați pe client.
Toate acestea se regăsesc, desigur, și în spotul dedicat Fundației Orange. De fapt, sunt ceva mai accentuate ca de obicei și e firesc să fie așa având în vedere misiunea fundației:
Și da, reclama pentru serviciile business e de asemenea foarte reușită, iar asta nu mă surprinde, pentru că am senzația că Orange se poziționează din ce în ce mai mult spre acest sector:
Stau teribil de prost cu timpul săptămâna asta, dar nu mă pot abține să nu scriu despre reclama asta. Îmi trăncănea TV-ul pe fundal și m-am oprit fără să vreau din ce făceam când l-am auzit pe ăsta micu’ că se recomandă ca fiind Punky (Panchi?). Și-am râs. Chiar am râs. Apoi am mai zâmbit un pic și când am dat peste numele produsului – Kreon – pentru că mi-am amintit de un fost coleg (mai puțin înzestrat intelectual) din clasele primare care se referea cam în același fel la bietul „creion”.
Dar serios vorbind, chiar nu pot să nu mă întreb cui îi este adresat acest spot. Aș fi tentată să spun că e pentru copii, pentru că, zău, cam așa e discursul. Nu mă refer neapărat la animație, pentru că asta pare să nu fie ceva neobișnuit pe nișa pharma, dar abordarea în sine e pueril-didactică.
Însă e puțin probabil să-și fi propus să targeteze copiii într-un demers de promovare pentru un produs destinat digestiei nefericite, așa că următoarea mea presupunere merge spre o tentativă educațională care s-a vrut simpatică? Dacă e așa, tot mă întreb – oare ei chiar cred că cine nu-și propune să înțeleagă cum îi funcționează sistemul digestiv caută, totuși, informația asta la publicitate? 🙂
Oricum, de ce să fiu cârcotașă? Chiar dacă nu-mi sunt foarte clare niște aspecte și mi se pare ușor ridicol spotul, până și mie mi-a atras atenția, iar asta e o reușită în marea de zgomot care ne înconjoară:
E foarte grafică reclama, dar am impresia că s-ar putea să fie cam subtilă pentru marea majoritate. Mă rog, pentru cine are ochi s-o vadă cum trebuie s-ar putea să se lase de-a dreptul cu pofte concrete, iar pentru ceilalți presupun că publicitarii speră să fie suficient de sugestivă mențiunea explicită cu „mai mare” 🙂
Și da, cred că-și asumă pe deplin aroganța cu „mai bun nu se poate”. La urma urmei, Big Mac este produsul-simbol al lanțului.
PS: Dacă ați auzit și voi zvonurile care spun că McDonald’s vinde afacerea din România, găsiți aici o explicație ceva mai amplă despre planurile gigantului fast-food și, în general, despre trendul francizelor de pe nișa asta.
Vineri am participat la conferința Top Social Brands, organizată de Revista Biz. Și am plecat de acolo foarte recunoscătoare, pentru că m-am ales cu o mulțime de informații interesante. De fapt, ca să fiu sigură că nu uit nimic esențial, am încercat să consemnez în timp real aspectele care mi-au atras cel mai mult atenția și le găsiți în continuare pe pagina de Facebook.
Însă, ceea ce nu am publicat acolo a fost topul în sine, top care, pentru prima dată, a inclus 75 de nume și nu doar 50:
Ar fi multe de discutat pe marginea acestui top, dar probabil că prima și cea de-a 26-a poziție sintetizează perfect ideile-cheie care mi s-au întipărit cel mai bine în minte la conferință. Vodafone, primul clasat în top în ultimii șapte ani este unul dintre cele mai active branduri, cu campanii integrate și mișcări foarte inspirate. Iar pe locul 26 veți găsi, în premieră, brandul TNT; practic, nici măcar nu se poate spune că ar fi fost prezent în social media până acum, așa că e de-a dreptul surprinzătoare intrarea lui în top și direct atât de sus. Explicația? Curajul de a încerca idei foarte neconvenționale (curaj care pare să le lipsească cu desăvârșire celor mai mulți dintre jucătorii de pe piața românească). S-au gândit la conceptul de #livrarespecială și s-au jucat teribil de frumos cu el: au făcut livrări cu drona, au „livrat” copii în excursie cu limuzina, au profitat de valul cu șpagatul lui Van Damme și l-au reinterpretat în varianta proprie etc. Bravo lor!
Aștept cu interes ediția de anul următor și sper ca toți cei din top (și alții) să evalueze aceste rezultate și să acționeze în consecință. Chiar e nevoie de mai mult curaj și de mai multă creativitate! 🙂
Spotul e cald și-ți lasă impresia că misiunea celor de la Piraeus Bank e centrată pe client, ceea ce, desigur, e o idee bună oricând în orice formă de comunicare comercială. Ba, mai mult, sloganul ăsta cu „adevărata valoare ești tu” e chiar măgulitor într-o manieră destul de subtilă, ceea ce iar e de bine.
Însă, mai presus de emoție, scene de familie, nostalgie, muzică lină și chipuri zâmbitoare, mi se pare ușor riscant să vorbești despre valoare în contextul bancar. Nu zic nu, aproape că e strategie de bază în copy să nu vorbești despre bani, ci despre valoare, doar că, atunci când vine vorba despre un produs bancar, care e 100% despre bani, poate fi cu două tăișuri. Adică, dacă reușești să nu te uiți la reclamă prin filtrul emoțional, rațional s-ar putea să ți se pară cam fals discursul, pentru că, zău, spun că e „despre valoare”, dar până la urmă chiar e vorba despre bani 🙂
De regulă, povestea asta cu valoarea se potrivește mai bine cu produsele/serviciile scumpe, pentru că cel care le vinde nu vrea să te gândești la bani, ci la plusul de valoare pe care l-ai câștiga, teoretic, prin calitate. Cumva, ar trebui să ți se inoculeze ideea clasică a lui „dai un ban în plus, dar merită”, însă, la nivel de comunicare explicită, povestea trebuie să fie în cu totul altă direcție decât cea pecuniară.
Așa văd eu lucrurile și s-ar putea să mă înșel, mai ales pentru că eu mă uit altfel la reclame decât se uită majoritatea consumatorilor, iar lor s-ar putea să le fie mai greu să treacă de „armura emoțională” a spotului. Și trebuie spus că e bună și legătura cu produsul, pentru că un comision de 0% pentru multe chestii e, într-adevăr, o grijă în minus, exact în tonul lui „îți amintești de vremea în care nu întrebai cât costă lucrurile?” (deși, dacă e să fiu răutăcioasă, constat că textul ăsta se suprapune cu oarece cadre cu copii și n-am cum să nu fiu de acord că nu mă interesau cât costă lucrurile în copilărie, dar cauzalitatea nu e înavantajul lor, pentru simplul fapt că nu trebuia să fac eu banii 😀 ).
În concluzie, spotul e bunicel, dar nu sunt foarte sigură că va fi terbil de eficient, cu atât mai mult cu cât sectorul bancar e o piață foarte, foarte agresivă și concurențială. A, și nici nu sunt foarte sigură că toată audiența vizată va percepe la justa valoare acel comision zero pentru fel de fel de servicii, pentru că o bună parte din public e foarte lipsit de educație financiară. De exemplu, aș pune pariu că mulți au carduri cu care s-au ales din greșeală și nu pentru că au căutat activ o bancă potrivită pentru ei, care să le ofere facilitățile de care au nevoie, foarte mulți nu sunt încă prieteni cu homebanking-ul, sigur sunt mulți care nici nu s-au gândit că pot scoate bani de la alte bancomate decât cel al băncii emitente a cardului etc.
Admirația mea aparte pentru geniul de marketing al Coca-Cola n-ar trebui să fie un secret pentru cine a mai citit la mine articole despre reclamele și campaniile lor. Dar tura asta a fost dragoste desăvârșită între mine și ideea lor, de la prima vedere a unui banner similar în Băneasa:
Nu știu cine a avut ideea asta cu ”I kissed Marylin”, dar cred că merită măcar o bifă în istoria publicității. Chiar mi se pare un concept extraordinar de inspirat, provocator și creativ. Nu are cum să nu iasă în evidență!
Și îmi place că au extins ideea și spre celebrități locale pentru diferite țări. De exemplu, văd că a apărut un filmuleț cu Delia în aceeași notă cu cel promovat internațional, cu Rita Ora (deși nu știam că ar fi atât de populară și în România):
Apropo, dacă e ceva care să nu le fi ieșit deloc în campania asta, sigur-sigur vorbim despre lookul lui Rita Ora. În general mie mi se pare foarte drăguță fata asta, dar în video și pe panotajul stradal mi se pare urâțică tare:
Toată povestea asta se leagă de aniversarea unui secol întreg de viață pentru inconfundabila sticlă de Coca-Cola, timp în care a fost „sărutată” de milioane de oameni din toată lumea. De fapt, ei spun că oamenii aceia au „sărutat fericirea” (și-mi place cum au găsit o continuare lină a campaniei precedente). Tocmai în cinstea acestei idei a apărut hashtagul #KissHappiness și o miză care instigă eficient la interacțiune – cei care se pozează „sărutând” o sticlă de Coca-Cola și o distribuie în rețelele sociale cu hashtagul oficial au șansa să apară pe panoul aniversar. Iar dacă ne gândim că targetul principal al acestei băuturi e format mai ales din adolescenți și tineri, adică exact segmentele de vârstă care-și doresc din plin atenție, expunere și afirmare, n-am niciun dubiu că va avea mare succes ideea asta.
Publicitate românească 