Reclama Baterii Caranda – Magazinul de piese auto

V-am mai scris despre bateriile Caranda și, zău, nu s-a schimbat mai nimic de atunci (ha, drăguț, a trecut fix un an de atunci). Au mai apărut câteva postări anemice pe pagina de Facebook, iar site-ul îmi amintește în continuare de prima pagină web pe care am făcut-o în Word, în liceu, prin 2003 (apropo, cum e posibil să-ți aloci buget pentru promovare la nivel național pe TV, dar să nu investești chiar deloc într-o interfață mai din secolul XXI?!). Din păcate, nici spotul nu e cu mult peste cel de anul trecut, dar e, totuși, cu vreo 2-3 clase deasupra: calitatea imaginii e mult mai bună și are cât de cât o poveste:

Atâta doar că povestea e cam stupidă… Apreciez că au încercat s-o facă mai cu umor, dar n-a ieșit grozav. În rest, sloganul cu „calitate europeană, prețuri românești” pare să fie bine adaptat la core-target și, zău, mi-ar părea rău ca produsele în sine să fie chiar bune, dar să nu se promoveze pe măsură.

Advertisements

Reclama Carlsberg vs. Reclama Staropramen

Începe intens sezonul berii, așa că muuuuulte dintre reclamele peste care veți da în pauzele publicitare vor fi la această băutură. Pe lângă Heineken, aș spune că (deocamdată) se remarcă spoturile pentru Staropramen și Carlsberg. De fapt, aș cam fi scris numai despre Carlsberg, dar n-am putut să nu observ că Staropramen are un mesaj destul de similar, cel puțin într-un punct.

Carlsberg, exact așa cum e de așteptat, are un spot impecabil, cu o poveste închegată, cu tradiții, cu istorie, cu iz apirațional. Este vorba despre goana neîncetată a fondatorului Carlsberg, J.C. Jacobsen, pentru perfecțiune, pentru „calitate fără compromisuri”:

Spotul este făcut de Saatchi & Saatchi pentru Carlsberg Israel, iar varianta completă (pe care nu cred că am văzut-o la TV) arată așa:

Staropramen, la fel, pune accent pe tradiție și istoria proprie, deși în altă notă și cu accent pe ideea de „bere pragheză”, căci cu asta se identifică cel mai mult. Însă mi-a atras atenția faptul că și ei vorbesc despre „berea care a cerut mai mult de la bere”, mesaj care mi se pare că seamănă destul de mult cu ce am auzit în spotul Carlsberg:

În schimb, am senzația că Staropramen a investit masiv în promovarea pe social media, pentru că am de o grămadă de timă în feed variații pe tema aceasta:

PR românesc – bloggerii, review-urile și QuickMobile

Nu știu dacă au ajuns și în feed-urile voastre discuțiile despre QuickMobile, dar dacă le-ați văzut, să știți că au pornit de aici. Concret, Vlad Andriescu, un jurnalist de pe nișa IT, a primit un gadget pentru review și chipurile l-a ciufulit mai tare decât era cazul, așa că ar fi bine să plătească telefonul, fie direct, cash, ori prin publicitate la QuickMobile. Și de la postarea aceea bulgărele de zăpadă s-a tot rostogolit, s-a făcut mare și frumos (mai ales că a ieșit la suprafață faptul că n-a fost nici pe departe singurul care a primit mesajul cu pricina), iar la final povestea s-a transformat într-o problemă serioasă de imagine pentru cei de la QuickMobile. Mă rog, au încercat să dreagă busuiocul (destul de stingher, dacă mă întrebați pe mine) și au spus că au fost oarece probleme de comunicare internă, n-au niciun fel de pretenție, își cer scuze și, bonus, o să-și externalizeze PR-ul.

Partea proastă e că episodul ăsta s-ar putea să le fi distrus și investiția pe care au făcut-o recent cu iPhone 6. Din nou, nu știu dacă ați remarcat, dar la vremea lor au apărut articole despre asta pe multe dintre blogurile de top (de exemplu la Zoso). Sincer, chiar și eu, complet în afara fenomenului am considerat că a fost un demers foarte inspirat să facă rost rapid de noul model iPhone și să-l dea la un număr generos de nume cu influență în online. Și cred că, până la povestea cu Vlad Andriescu, au avut beneficii sănătoase din colaborarea cu bloggerii. Cu atât mai mult cu cât mă gândesc acum că probabil înțelegerea a fost tot în termeni de testare+retur și nu cum mi-am închipuit eu atunci, că le-ar fi făcut cadou.

Totuși, dacă e să fi ieșit ceva bun din povestea asta, sper că e o conștientizare a importanței PR-ului de calitate, pentru că departamentul ăsta are el însuși o mare problemă de imagine. De fapt, nișa asta se asociază în general cu un fel de portret-robot definit de eticheta ”piarizdă” și întruchipat într-un fel de tută care nu face mare brânză și gravitează într-un birou mai mult pe considerentul fizic decât intelect. Cumva, cred că percepția utilității și competenței s-ar putea să fie mult sub secretară și nici aia nu-i văzută prea des ca fiind mai mult decât o făcătoare de cafea glorificată. N-am motive să nu-mi explic de ce se văd adesea lucrurile așa, dar poate ar fi bine să reținem că PR-ul bun poate să te scoată curățel și frumos mirositor din orice treabă maro și puturoasă. Mă rog, PR-ul face el multe lucruri și o pondere sănătoasă din utilitate e tocmai să nu te bage-n treburile alea maro, dar calitatea se vede fix atunci când te lovești de aisberg. Oamenii cu adevărat buni la chestia asta reacționează repede și eficient, iar la final nu doar că nu te scufunzi, dar prinzi și-un pic de avânt în pânze. Adică, să fim serioși, crize de imagine/comunicare apar inevitabil, dar gestionarea lor face diferența între catastrofă și succes.

Categoric, povestea cu bloggerii și QuickMobile n-a fost un succes pentru retailerul telecom, iar eu cred că-mi iau niște popcorn și aștept cu interes să văd ce mutare vor face următorii la rând, cei care vor primi serviciul externalizat.

Reclama Univer – Grădinarul și Maioneza

O știți pe aia cu ”dafuq did I just see?!”? Gen 😀

Dar pentru că nu-mi place să scriu exclusiv de rău, insist să caut profunzimile și cred că pe undeva s-ar putea să fie vorba despre chestii serioase de viață – alegeri, compromisuri, dorințe puse în balanță… Deși, sinceră să fiu, nici măcar profunzimile astea căutate dinadins nu prea ajută cauza reclamei, pentru că n-au nicio treabă cu maioneza :). Sau nu știu, dacă mi-a scăpat mie ceva, aștept oricând alte păreri și completări.

PS: Nici sloganul ”alege calitatea” nu știu dacă e cea mai inspirată alegere, pentru că, hai să fim serioși – maioneza de calitate e aia făcută în casă din ouă. Maioneza la tub e un mix de aditivi, conservanți, agenți de îngroșare etc. E drept că poate fi un mix bun la gust (și în funcție de combinație poate mai potrivit la gust decât maioneza de casă), dar mi-e greu să asociez produsul cu ideea de calitate. Sau e calitate prin comparație cu alte specii de maioneză de pe piață? 🙂