Publicitate pe Facebook 3

Pe lângă multitudinea de reclame sponsorizate la super-job-uri în domeniul videochat-ului, o reclamă care mi se bagă des pe gât în fluxul de știri de pe Facebook e asta:

Și-s curioasă dacă sunt singura pe care o râcâie gândul că fata aia n-are ceas 🙂 . Poza în sine e foarte frumoasă și, din multe puncte de vedere, foarte bine aleasă. În fond, ceasurile (mai scumpe) fac parte dintr-o categorie de produs care nu-ți vinde un obiect în sine, ci o experiență, un vis, o idee de stil de viață, acces într-o anumită ligă etc. Așa că mașina din poză și tânăra superbă asortată se potrivesc de minune într-un anumit tablou.

Dar pe lângă faptul că senzualitatea și luxul (aparent accesibil) vând, pe mine mă sâcâie cumplit că pe încheietura ei nu stă un ceas… E foarte posibil să mă uit eu prea critic la lucrurile astea, dar mie mi se pare un detaliu important. Altfel, sigur, chipul frumos, promisiunea unei reduceri generoase și gândul la o marcă scumpicică s-ar putea să fie suficiente pentru a convinge o întreagă categorie de potențiali clienți…

Mă rog, ar mai fi de spus și că ”GUESS watches” sau ”-60%” sunt trântite cam grosolan peste poză, dar asta ar fi tot ceva de finețe.

Reclama Das Kaskaval

Damen und herren, damen und herren, dar parcă-i mai pentru damen 😀 . Hai, că vedeți voi cum sar mândrele pe cardurile Raiffeisen și se pun pe cumpărat cașcaval mai mult sau mai puțin maturat. Dar serios vorbind, presupun că în general doamnele se ocupă de cumpărături și nu e rău că li se adresează lor. Și-apoi, chiar le-a ieșit un spot simpatic și în general îmi place cum se joacă cei de la Müller cu fibra germană din ei – niciodată nu ezită să o scoată cumva în față, profitând probabil de convingerea bine înrădăcinată că ce-i nemțesc e de calitate, dar nu spun asta fățiș, nu comunică rigid și adesea ambalează mesajul cu umor.

Cred că singura mea rezervă vizavi de reclama asta e la partea cu ploaia de vară. Mie conceptul ăsta o să-mi amintească veșnic de Nivea, chit că reclamele lor erau de fapt cu ”ploaie caldă de vară”.

Reclama Mennen Speedstick – Păianjenul

Cineva mi-a comunicat astăzi la postarea Antrefrig că ar fi ”cea mai enervantă și tâmpită reclamă văzută vreodată pe televiziunile românești”. Mă rog, dacă e să fim sinceri, eu cred că-i concurență mare în topul spoturilor enervante și tâmpite, iar bietul purceluș albastru, chiar și agresiv și urlător cum e, nu cred că prinde podiumul. Oricum, la așa ceva e mereu și chestiune de gusturi și, uite, de exemplu, comentariul cu pricina mi-a amintit de un alt concurent de nădejde din competiția amintită mai sus:

Mă rog, n-am găsit varianta în română, dar n-am cine știe ce regrete, pentru că sună extra-enervant dublată. În rest, totul e la fel cum ați văzut și voi (a, ba nu, culmea, nu-i fix același produs – la noi parcă promovează un Mennen albastru). Dar povestea în sine e cu același umor îndoielnic și aceleași trăsături exagerate pentru emfaza pe ridicol: păianjenul uriaș, fetele care miaună foarte fals, faptul că n-avea cum să încapă în pumnul eroului namila aia de pe perete etc. Și-mi pare rău puțin, pentru că avea șanse să fie o idee bună, doar că nu înțeleg de ce au optat pentru genul ăsta de execuție…

Sper că n-au încercat o abordare similară Dove Men Care, pentru că lor chiar le-a ieșit simpatică:

Reclama Raiffeisen – Teatru

Am să fiu nesuferită dacă am să spun că nu, nu mă întreb cum a început totul? 🙂 Bine, hai să reformulez – cadrele alea de la început care includ întrebarea din start nu sunt suficient de atipice încât să fie cu adevărat provocatoare și să-mi stârnească (mie, cel puțin) curiozitatea. Abia când mai ies din close-up (adică după ce termină naratorul de pus întrebarea) parcă mai pui cap la cap niște lucruri din scenă și devine mai sugestiv că e ceva mai altfel…

În rest, nu știu, povestea asta vrea să fie într-un fel, dar mie nu mi se pare că reușește până la capăt. Rețin că și Raiffeisen a decis să se poziționeze mai uman dacă a ieșit la înaintare cu ”totul începe cu un sfat bun” și spotul chiar e diferit, dar e ceva off la reclama asta. Altfel, strict emoțional, s-ar putea să atingă butoanele care trebuie – chit că au ales un protagonist bărbat, tind să cred că au mizat mai mult pe publicul feminin, de regulă mai sensibil la asemenea povești și celebru pentru gena cheltuitoare (chiar cu bonus de tendință când e fără cash, căci psihologic nu-i simți cum se duc 😀 ).

Reclama Patriot – Patriot să fie că motive de sărbătoare se găsesc

La prima vedere par ieftine și ridicole, dar mă văd nevoită să mărturisesc că, după o analiză mai atentă, copy-ul nu e chiar fără substanță 🙂 . Oricum, dacă e să mă iau după cadru, personaje și aspectul general al produsului, cred că nu greșesc dacă îmi închipui că target-ul are un anumit specific. Însă apreciez că a ieșit un mix rezonabil de umor brut și umor ceva mai fin. Și nici ideea de a găsi motiv de sărbătoare în orice nu e rea deloc, cu extra-bonus că și-au dat silința să găsească o rază de optimism în fiecare zi a săptămânii. Normal, unele-s mai reușite și altele mai puțin, dar cred că dacă-ți pui în pranteză prima reacție și pachetul de preconcepții, poți să găsești câte ceva de apreciat în campania asta:

OK, recunosc, la spotul cu ziua lui Chichi Chan încă mai deliberez dacă e foarte bun sau de-a dreptul ridicol, dar mi-a furat un zâmbet și clar e un motiv foarte creativ de sărbătoare 🙂

Reclama Ciuc Radler – Bere altfel

Normal, ieri când căutam falsul spot Ciuc (care era de fapt la Ursus) am dat și peste reclama lor autentică (nu că și-ar fi actualizat asta și pe site). Îmi place că au continuat pe linia lui ”îndrăznește”, îmi place că e chiar altfel decât restul spoturilor pentru beri fructate și au încercat inclusiv vizual o abordare inedită (gen filmare cu GoPro). Dar nu pot să nu observ (și asta nu e neapărat de rău) că pare să fie prima bere cu lămâie care țintește clar segmentul masculin – e agresivă, sportivă și cu protagoniști bărbați. Și, culmea, vorbim despre o bere care se laudă că ar fi de fapt 63% limonadă…

Reclama Ursus Cooler – Senzor de răcire

Am văzut reclama asta în pauza de la meciul măcelul Spania-Olanda, doar că am văzut-o fără sonor. Și poate pentru că n-am auzit explicit numele (eventual și repetat), n-am reținut nici marca. Din contra, acum, când am vrut să scriu despre spot, puteam să jur că era la Ciuc. E și vina mea, pentru că n-am fost neapărat foarte atentă, era și prima expunere și clar lipsa sonorului a fost un handicap. Însă nu pot să nu observ că nu se distinge cu mult de tipicul reclamelor la bere (Radler) – e cu vară, e cu soare, e cu prieteni la plajă, deci seamănă bine cu restul. E drept, are un meteorit și vorbește despre un element foarte distinctiv al ambalajului – senzorul de răcire – dar uite că eu, potențial consumator, nu mi le-am amintit. Și chiar dacă mi le-aș fi amintit, n-aș fi avut niciun motiv să asociez asta cu specificul Ursus (care m-a cam obișnuit cu ursul, chit că-n ultimul spot mi s-a părut lipit acolo, la final, cam ca să fie).

[Later Edit] Spotul următor rulează mult mai des la TV și, chit că-i tot cam pe șablonul clasic, îmi place mai mult decât oricare altul. Are ceva aparte și melodia, iar desfășurarea acțiunii în slow-motion e chiar o execuție foarte mișto pentru ideea celor mai tari momente:

Reclama Albacher – Cerc în pantă

Hă hă hă – asta-mi vine mie să zic, dar am să presupun că-i fix genul de umor pe care s-ar putea să-l aprecieze core-target-ul lor și, mă rog, nici nu-i chiar cea mai proastă glumă posibilă. Oricum, au tot făcut spoturi pe linia lui ”îți merge mintea la rece” și, normal, toate au note similare. Iar dacă aleg să continue în direcția asta, probabil le merge bine așa, cu-n strop de șmecherie de un anumit calibru 🙂

Publicitatea de altădată

Doamne, cât m-a amuzat paragraful ăsta! 😀 Este extras dintr-o carte scrisă de Gaston Vassy, undeva spre sfârșitul anilor 1800, și vorbeste despre cum funcționează anunțurile (din ziare):

La prima inserțiune, cititorul nu-l vede; la a doua îl vede, dar nu-l citește, la a treia îl citește, la a patra se informează de prețul articolului recomandat, la a cincea își notează adresa, la a șasea îi vorbește nevestei, la a șaptea se hotărăște să-l cumpere, la a opta îl cumpără, la a noua vorbește și prietenilor despre obiectul cumpărat și la a zecea inserțiune, prietenii vorbesc nevestelor lor.

N-aș băga mâna-n foc că nu există și oarece adevăr în povestea asta, mai ales dacă e să mă gândesc la contextul acelor vremuri când oamenii nu erau bombardați cu nșpe reclame în fiecare zi, prin toate mediile posibile. Ba, mai mult, cred că majoritatea reclamelor contemporane lui Vassy vizau produse cu adevărat noi, iar inovația se preta la anunțuri mai degrabă explicative, așa că iar vorbim despre lucruri foarte diferite față de lumea lui 2014. Însă mă amuză teribil că sună de-a dreptul naiv după criteriile de astăzi. Probabil chiar s-a bazat pe niște observații empirice, dar oricât aș vrea să pun în ecuație contextul de atunci, mă foarte îndoiesc că publicitatea a urmat vreodată un drum atât de liniar încât să-i găsești o ”rețetă” perfectă 🙂

Reclama Caroli – De 20 de ani avem grijă de carne

Un spot bunicel, curat, corect executat și, din punctul meu de vedere, foarte inspirat prin accentul pe bogăția de carne. Există un curent foarte puternic anti-mezeluri și auzim foarte des că abia dacă mai nimerim și câte o bucățică de carne în categoria asta de produse. De exemplu, citisem recent știrea asta și, zău, aproape că-i varianta fericită să afli că mănânci soia. În general accentul cade pe ploaia de aditivi, conservnți, coloranți și potențiatori de aromă… Deci clar începe să aibă din ce în ce mai mult o problemă de imagine sectorul din poveste, așa că un spot de genul ăsta n-are cum să strice. Nu e o reclamă neapărat memorabilă, dar cred că atitudinea asta mai cuminte s-ar putea să fie exact ce aveau nevoie, chit că pe ici, pe colo au făcut uz și de clișee (profesioniști la lucru, un pic de tradiție, o fărâmă din procesul din spatele produsului și familii fericite la masă):