Reclama Piraeus Bank – Adevărata valoare ești tu

Spotul e cald și-ți lasă impresia că misiunea celor de la Piraeus Bank e centrată pe client, ceea ce, desigur, e o idee bună oricând în orice formă de comunicare comercială. Ba, mai mult, sloganul ăsta cu „adevărata valoare ești tu” e chiar măgulitor într-o manieră destul de subtilă, ceea ce iar e de bine.

Însă, mai presus de emoție, scene de familie, nostalgie, muzică lină și chipuri zâmbitoare, mi se pare ușor riscant să vorbești despre valoare în contextul bancar. Nu zic nu, aproape că e strategie de bază în copy să nu vorbești despre bani, ci despre valoare, doar că, atunci când vine vorba despre un produs bancar, care e 100% despre bani, poate fi cu două tăișuri. Adică, dacă reușești să nu te uiți la reclamă prin filtrul emoțional, rațional s-ar putea să ți se pară cam fals discursul, pentru că, zău, spun că e „despre valoare”, dar până la urmă chiar e vorba despre bani 🙂

De regulă, povestea asta cu valoarea se potrivește mai bine cu produsele/serviciile scumpe, pentru că cel care le vinde nu vrea să te gândești la bani, ci la plusul de valoare pe care l-ai câștiga, teoretic, prin calitate. Cumva, ar trebui să ți se inoculeze ideea clasică a lui „dai un ban în plus, dar merită”, însă, la nivel de comunicare explicită, povestea trebuie să fie în cu totul altă direcție decât cea pecuniară.

Așa văd eu lucrurile și s-ar putea să mă înșel, mai ales pentru că eu mă uit altfel la reclame decât se uită majoritatea consumatorilor, iar lor s-ar putea să le fie mai greu să treacă de „armura emoțională” a spotului. Și trebuie spus că e bună și legătura cu produsul, pentru că un comision de 0% pentru multe chestii e, într-adevăr, o grijă în minus, exact în tonul lui „îți amintești de vremea în care nu întrebai cât costă lucrurile?” (deși, dacă e să fiu răutăcioasă, constat că textul ăsta se suprapune cu oarece cadre cu copii și n-am cum să nu fiu de acord că nu mă interesau cât costă lucrurile în copilărie, dar cauzalitatea nu e înavantajul lor, pentru simplul fapt că nu trebuia să fac eu banii 😀 ).

În concluzie, spotul e bunicel, dar nu sunt foarte sigură că va fi terbil de eficient, cu atât mai mult cu cât sectorul bancar e o piață foarte, foarte agresivă și concurențială. A, și nici nu sunt foarte sigură că toată audiența vizată va percepe la justa valoare acel comision zero pentru fel de fel de servicii, pentru că o bună parte din public e foarte lipsit de educație financiară. De exemplu, aș pune pariu că mulți au carduri cu care s-au ales din greșeală și nu pentru că au căutat activ o bancă potrivită pentru ei, care să le ofere facilitățile de care au nevoie, foarte mulți nu sunt încă prieteni cu homebanking-ul, sigur sunt mulți care nici nu s-au gândit că pot scoate bani de la alte bancomate decât cel al băncii emitente a cardului etc.

PS: Varianta lungă a spotului:

Advertisements

Reclama Banca Transilvania – Totul pentru IMM

Zânul lovește din nou cu o campanie sensibilă și, din punctul meu de vedere, foarte inspirată. Pe de o parte, pentru că segmentul IMM-urilor, pe care-l țintește deja de ceva timp, e unul foarte fertil și care într-adevăr merită susținere. Și pe de altă parte, pentru că-și transmite mesajul în forma optimă – spotul are exact doza și tipul de emoție care i se potrivește. E aspirațional, dar nu lacrimogen:

PS: Am vrut să scriu despre asta atunci, dar am uitat. Hashtag-ul #DragoBT mi s-a părut foarte, foarte bun.

Reclama CEC Bank – Constantin Brâncuși

[Motto: ”Eu am făcut piatra să cânte pentru Omenire.”]

Constantin Brâncuși e, fără îndoială, unul dintre cele mai valoroase repere culturale pe care le avem. Cred că e un subiect sensibil și pentru cei mai puțin citiți și instigă și în ei un sentiment de mândrie. Așadar, chiar și pentru simpla asociere cu asta aș putea spune că cei de la CEC Bank au fost foarte inspirați:

Totuși, povestea de peste imagini mi se pare chiar mai interesantă. Din câte știu eu, nu există și înregistrări audio cu marele sculptor și, de fapt, (măcar frânturi din) partea video am mai văzut în acest documentar:

Iar dacă textul care însoțește imaginile e copy făcut special pentru spot, aprecierile mele merg la echipa cu pricina, fără nicio urmă de reproș! Pe lângă faptul că ceea ce se aude pare să se potrivească perfect cu mișcările buzelor protagonistului, esența mesajului e minunată – ambiție, perseverență, calitate, durabilitate…

Bravo, CEC Bank! Bravo și agenției care a făcut asta! Mi se pare o execuție exemplară pentru o poziționare sănătoasă bazată pe un istoric îndelungat. Erau n forme în care se puteau întruchipa comercial tradiția, longevitatea, încrederea și tot ce se mai leagă de un brand care există pe piață de atât de mult timp, dar forma asta e cu adevărat emoționantă.

[UPDATE] CNA a interzis difuzarea spoturilor cu Brâncuși, pentru:

încălcarea articolului 93 din Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, potrivit căruia “Comunicările comerciale audiovizuale trebuie să respecte, indiferent de formă şi de durată, principiile de protecţie a minorului, de informare corectă a publicului, de respectare a demnităţii umane, de asigurare a unei concurenţe loiale”.

Reclama Raiffeisen – Teatru

Am să fiu nesuferită dacă am să spun că nu, nu mă întreb cum a început totul? 🙂 Bine, hai să reformulez – cadrele alea de la început care includ întrebarea din start nu sunt suficient de atipice încât să fie cu adevărat provocatoare și să-mi stârnească (mie, cel puțin) curiozitatea. Abia când mai ies din close-up (adică după ce termină naratorul de pus întrebarea) parcă mai pui cap la cap niște lucruri din scenă și devine mai sugestiv că e ceva mai altfel…

În rest, nu știu, povestea asta vrea să fie într-un fel, dar mie nu mi se pare că reușește până la capăt. Rețin că și Raiffeisen a decis să se poziționeze mai uman dacă a ieșit la înaintare cu ”totul începe cu un sfat bun” și spotul chiar e diferit, dar e ceva off la reclama asta. Altfel, strict emoțional, s-ar putea să atingă butoanele care trebuie – chit că au ales un protagonist bărbat, tind să cred că au mizat mai mult pe publicul feminin, de regulă mai sensibil la asemenea povești și celebru pentru gena cheltuitoare (chiar cu bonus de tendință când e fără cash, căci psihologic nu-i simți cum se duc 😀 ).

Reclama Unicredit – Creditul de realizări personale

Îmi place că băncile au început să comunice mai uman, iar spotul ăsta mi se pare chiar foarte reușit: concept foarte bun, cu mult apel la emoție și-o doză de naționalism, execuție sugestivă și atenție la detalii. Mai mult, îmi place că inclusiv numele produsului l-au transformat foarte abil:

Volksbank – Jurnal de motan

Când v-am scris ieri despre rețelele de socializare intenționasem la un moment dat să vă exemplific partea cu echilibrul dintre atractiv și relevant printr-o paralelă dintre șuruburi și pozele cu bebeluși. Adică, dacă tu vinzi șuruburi, va fi destul de nepotrivit să postezi pe pagina afacerii tale poze cu bebeluși, chit că masele par să aprecieze grozav genul ăsta de conținut. Desigur, excepția de la regula asta ar fi în condițiile în care ai reuși să stabilești o legătură creativă între șuruburi și bebeluși, dar de regulă și asta poate ține la o postare, două, trei…

Ei bine, Volksbank pare să fi reușit să creeze o legătură trainică și foarte creativă între un produs bancar și Mikado, ”împăratul și purtătorul de cuvânt al felinelor de apartament de pretutindeni”. Și dacă e s-o zicem drept, pozele cu pisici s-ar putea să fie un pic peste pozele cu bebeluși la capitolul popularitate, așa că ideea e grozavă! 🙂 Bine, pagina pare să fi apărut spre începutul lui decembrie, dar a început să se populeze la finele lui ianuarie, iar legătura explicită cu Volksbank a apărut probabil în ultimele zile, considerând că actuala poză de copertă (cu sigla aferentă) a fost postată pe 3 februarie (și tot cam pe atunci am început și eu să dau peste Jurnalul de motan, prin postări sponsorizate). Oricum, mi se pare un parteneriat foarte fericit și chiar s-ar putea să ajute faptul că reclama nu e chiar agresivă sau că intrările din jurnal sunt cel mult advertoriale foarte discrete.

Normal, v-am mai spus că eu apreciez oricând campaniile mai altfel, așa că asta n-are cum să nu-mi placă! Și-n plus, chiar e la ani-lumină de Dansul Bucuriei 🙂

Reclama Cosmote – Duckadam

Știu că am să-i supăr pe unii cu asta, dar mie nu mi se pare senzațional spotul ăsta. Poate pentru că au ridicat mult ștacheta în trecutul recent și e dificil să tot scoți pe bandă reclame foarte bune? Poate că e prea lung dialogul? Nu știu…

În rest, să fiu bine înțeleasă, îmi place linia pe care merg campaniile Cosmote din ultima vreme: îmi place că pun accent pe oameni cu adevărat valoroși, îmi place că-și dau silința să transmită emoție autentică și îmi place inclusiv ideea din substratul spotului despre care vorbesc aici. Dar senzația mea este că n-a ieșit chiar tot ce putea să iasă: