Cum a fost la Webstock 2015

webstockRo

Este prima ediție la care ajung la fața locului, așa că nu am termen de comparație, dar mie mi-a plăcut mult ce am găsit acolo. A fost foarte multă lume, deci au fost oportunități din plin pentru socializat și închegat noi colaborări, iar din punct de vedere organizatoric eu nu am absolut nimic de reproșat.

Ce mi-a plăcut din ce am auzit? O mulțime de lucruri și nici nu mă așteptam la altceva având în vedere că tema evenimentului a fost legată de cei care schimbă jocul. Informațiile punctuale care mi-au trezit cel mai mult interesul le găsiți pe pagina de Facebook. Le-am scris repede, la cald, imediat după ce le-am auzit, ca să nu le uit.

Iar ce mi-a rămas cel mai bine întipărit în minte vă scriu mai jos (au trecut deja câteva zile de la Webstock, așa că informația s-a mai decantat și ce urmează e sigur esența, cel puțin pentru mine):

  • Povestea lui Andrei Roșu (pe care o puteți citi cu lux de amănunte aici) m-a lăsat cam fără cuvinte. Auzisem de el, știam despre performanțele cu Ironman și câteva dintre toate nebuniile supra-omenești pe care le-a făcut, dar motivația lui m-a atins într-un punct sensibil… Oricum e extraordinar ce a realizat în condițiile în care a început să alerge abia la 33 de ani, dar motivul pentru care a început să alerge sună cam așa: devenise tată și la un moment dat și-a dat seama că cel mic învață prin imitație, așa că s-a hotărât să-i dea un exemplu sănătos. Și cred că reușește cu vârf și îndesat să-i dea lecții extraordinare despre limite, succes și alegeri.
  • Andrea Rossini (Director la Vodafone pentru Consumer Business Unit) este unul dintre cei pe care îi ascult mereu cu plăcere. De la el am aflat despre câteva direcții noi în care merge Vodafone (partea cu telemedicina e, sigur, ceva remarcabil), am văzut primii pași ale celor două campanii care încep să prindă contur frumos zilele acestea (aplicația de fitness cu ciobanul Ghiță și transhumanța, respectiv toată structura din jurul ideii simple cu #HaiSimona) și am aflat și câteva informații tehnice interesante (le găsiți pe toate pe Facebook, inclusiv pe cea cu Ploieștiul, care este orașul cu cea mai mare viteză a internetului broadband din Europa și pe locul al treilea din LUME). Cred că am mai spus asta pe-aici, dar pentru mine Vodafone este un reper pentru piața din România pe partea de publicitate, marketing, comunicare; la ei observ cele mai multe campanii derulate (frumos) în paralel, pe cele mai multe canale și spre cele mai multe segmente; la fel, au avut destule idei de spoturi și campanii îndrăznețe, foarte bine executate și, nu în ultimul rând, au luat în fiecare an titlul de Top Social Brand în România. Deci fac bine ce fac și de fiecare dată când am ocazia să aud de la un om din interior câte ceva despre ce și cum fac, pentru mine e o adevărată plăcere.
  • Fotograful Dragoș Lumpan are un proiect absolut spectaculos – Ultima Transhumanță – și mie mi s-a părut uluitoare perseverența cu care s-a încăpățânat să tot meargă înainte în ciuda faptului că a întâmpinat piedici serioase aproape la fiecare pas. Mă bucur că în sfârșit lucrurile par să meargă (mai) lin în direcția cea bună și n-am niciun dubiu că filmul va ieși extraordinar.
  • Erwin Albu, deși numele s-ar putea să nu vă sune chiar foarte cunoscut, este omul care a inițiat demersul cu autoservirea și plata după conștiință 🙂 sigur ați văzut distribuite în rețelele sociale pozele și poveștile cu omulețul care și-a lăsat la poartă marfa, iar trecătorii erau liberi să-și aleagă ce vor și să lase în cutia poștală câți bani considerau că merită produsele. Ideea e frumoasă (deși pe noi fiscalitatea și birocrația ne sufocă în detalii și limitări artificiale), iar faptul că și el e un tip foarte simpatic și volubil n-a stricat deloc în prezentare.
  • Michele Grassi de la Enel mi s-a părut că a fost chiar curajos să vină și să vorbească la Webstock, pentru că masele nu se omoară după reprezentanții companiilor-mamut, mai ales dacă e vorba de companii care furnizează utilități (și, zău, pun pariu că ai și tu măcar o pățanie cu Enelul și-ți amintești rapid de cel puțin încă una povestită de vreun cunoscut). Însă eu apreciez foarte mult că Enel a înțeles că e important să stabilească un contact ceva mai uman cu beneficiarii serviciilor și mie mi se pare că de vreo 2 ani comunică din ce în ce mai bine în acest sens. Au făcut o aplicație prietenoasă care te scapă și de statul la coadă, vorbesc despre orientarea spre viitor, au conturi active în rețelele sociale, publică și conținut sensibil (adică postări informative îndulcite de chipurile brute, muncite, ale angajaților) etc. Sunt bine. Din păcate, prezentarea de la Webstock am impresia că a fost cam prea tehnică pentru ce era dispusă majoritatea publicului să digere; mie nu mi-a displăcut și l-am ascultat cu atenție până la capăt – ba chiar mi s-a părut interesantă observația referitoare la modelul de distribuție al energiei electrice, care a cam început să fie perimat în forma actuală, pe care o moștenim de la Tesla, și care se îndreaptă și el spre epoca digitală și un altfel de control).
  • Cornel Ilie cred că a fost cea mai mare surpriză pentru mine. Deși sunt în target, nu cred că am fost vreodată fan VUNK, nu m-am îngrămădit la concerte, n-am fost leșinată după solist (bine, între noi fie vorba, nici nu prea asociam numele cu un chip) etc. Însă omul care a vorbit pe 2 octombrie la Marriott mi s-a părut excepțional. OK, se vedea că e obișnuit să fie în fața mulțimilor, pentru că era de un firesc enervant și vorbea cu o dezinvoltură sfidătoare 🙂 (mai ales dacă ar fi să îl compar cu Dragoș Lumpan, care, din ce văd e un fotograf excepțional și spune vizual povești vibrante, dar calitățile de speaker, îmi pare rău, îi lipsesc cu desăvârșire; sau chiar cu Michele Grassi, care, deși vorbește corect în fața publicului, nu reușește să capteze la fel audiența, dar poate că nu-l ajută nici materialul destul de tehnic?). Și nu a fost vorba doar despre Cornel Ilie, ci și despre inovațiile care se leagă de trupa VUNK, curajul lor uriaș de a fi diferiți (în privințe aproape anti-comerciale pe ici, pe colo), deschiderea spre nou, profunzimea mesajelor etc.

Dintre micro-conferințe m-a interesat în mod special secțiunea de „knowhow”. De la Mugur Pătrașcu (ca întotdeauna) am aflat o mulțime de chestii interesante (și pe acestea vă invit să le citiți pe-ndelete de pe Facebook, dar cred că merită să menționez și aici o idee absolut esențială pentru succesul în social media – se tot vorbește despre goana pentru conținut și adesea alergăm după mult conținut, dar scopul ar trebui să fie conținut puțin și atât de bun încât să genereze multe interacțiuni). Mădălina Uceanu a prezentat niște date destul de interesante despre ce se întâmplă pe piața muncii cu activitățile de social media și mai ales cu cei care le îndeplinesc; n-au fost neapărat informații surprinzătoare (poate cu excepția limitei superioare a veniturilor din așa ceva, dar aici mai trebuie nuanțate lucrurile), însă e bine că se conturează din ce în ce mai clar niște direcții ferme și o stare de echilibru, stabilitate. Andrei Cismaru e tot timpul simpatic și mi-a plăcut că am putut să văd o mică mostră de strategie diferențiată pe canale specifice în funcție de public (local, regional, global) pentru un brand global. Și mi-a mai plăcut mult și conceptul de Bridge de la Golin, prezentat de Raluca Duță – mi se pare foarte mișto (și, făcut bine, foarte eficient), dar foarte greu să monitorizezi în timp real tot ce se întâmplă și să reacționezi rapid, să te urci repede pe val (nu pot decât să sper că au și libertate deplină din partea clienților, pentru că toți timpii care se pierd în aprobări, ierarhie și birocrație costă, chit că e un demers riscant să adaptezi mesajul de brand instant la o tendință abia apărută).

Oricum, mi-a plăcut mult ce s-a întâmplat acolo și au fost și o mulțime de activări simpatice, cam toate cu #hashtag propriu, de la Bitdefender, Raiffeisen, Coca-Cola, HP, McVitie’s, McDonald’s, Gerovital și nu în ultimul rând Staropramen, care chiar a făcut o chestie foarte, foarte mișto cu mașina aceea de scris 🙂

Mulțumesc, Evensys, Vodafone și tuturor celorlalți parteneri care au contribuit la starea mea de bine de vinerea trecută! Mulțumesc, Cristian Manafu pentru ocazia de a participa la un eveniment cu substanță, util, plăcut și bine organizat! Mulțumesc și ție, Chinezule, mai ales pentru zâmbetele pe care știi să le trezești publicului cu care comunici! 🙂

PS: Suvenirul care mi-e cel mai drag este lampa (?) aceasta simpatică, utilă și foarte inspirată de la Vodafone (și am apreciat la justa valoare inclusiv mesajul jucăuș de pe ea: „pentru vizibilitate în online”).

photo151922176355838141

PPS: Îmi pare rău că n-am reușit să rămân la partea cu premiile (și cu atât mai mult îmi pare rău că am ratat petrecerea), dar mi-am făcut temele ulterior și cred că toți câștigătorii și-au meritat din plin locul 🙂

Advertisements

Lucruri mici care-mi plac 5

Îmi place mult că cerealele Fitness au pe pungă o chestie lipicioasă cu care să ții închisă punga după desfacere, deși la ultimele cumpărături n-am mai găsit-o și sper că n-au renunțat la ea. Mă rog, n-a fost chiar invenția lor, pentru că apăruse de ceva timp găselnița asta și la pungile de orez (inițial la gamele mai scumpe), dar să zicem că ăsta e un produs pe care îl consum frecvent și la el am constatat utilitatea la justa valoare. Și e un lucru mic (probabil cu un cost de producție aproape neglijabil), însă e un detaliu de ambalaj pe care eu una îl apreciez în mod deosebit.

Apoi, dacă tot vorbim despre mâncare, inevitabil se lasă cu recipiente în chiuvetă, așa că nu pot să nu-mi amintesc de ceva cu care umblu zilnic – detergentul de vase. Sunt pe piață nșpe sortimente, dar eu nu mi-am pus niciodată problema de a alege altceva în afară de Pur sau Fairy. De fapt, mie, în calitate de consumator, mi se pare net superior produsul Fairy, însă Pur este alternativa ambalată și în varianta cu pompiță, așa că, cel puțin o dată pe an, am să cumpăr un Pur în loc de Fairy, doar pentru că vreau sticla cu pricina care e mult mai ușor de folosit în ”fluxul tehnologic”. Dar după ce se termină Purul, îmi pare rău dragă Henkel, dar sticla se tot umple la loc cu Fairy până-i vine vremea plasticului să fie schimbat…

Și dacă tot vorbim de ambalaje și de sticle, mi-am amintit că Pepsi a lansat, sub sloganul ”ești pe plus”, 4 sticle noi de 1,25l, 1,75l, 2,25l și 2,75l. Sincer, la Coca-Cola am înțeles cât de cât care a fost ideea cu doza de 2 lei, pentru că avea un format bun de pus în buzunar, deci o utlitate ceva mai concretă. În rest, când vine vorba de volume de sticle, cred că singurele asocieri pe care le fac eu, consumatorul, sunt cu sticlele de 2,5l care prevestesc sărbătorile 🙂 și dorința mea nerostită până acum de a găsi apă plată la 1l (pentru că uneori 0,5l e prea puțin, dar 2l e prea mult). Oricum, am încredere că Pepsi e genul de companie care chiar investește în cercetare și presupun că oamenii și-au făcut bine calculele pentru lansările astea (deși ideea de a fi pe plus cred că ar avea sens mai ales dacă prețul pentru volumele un pic mai mari ar fi similar de prețul concurenței la volumele standard apropiate):

Danone – Ambalaj – Gama ”Tradiții din România”

Eram ieri în Mega Image și mi-a sărit în ochi un borcănel de iaurt. Se distingea clar de toate celelalte, pentru că semăna cu o străchinuță de lut cu modele tradiționale – de altfel o idee foarte inspirată pentru ce scria pe etichetă – ”Tradiții din România”:

Și am considerat că merită din plin să apară aici, căci spoturile TV sau panotajul stradal sunt doar rotițe dintr-un angrenaj mult mai complex, iar ambalajul în sine poate și el să contribuie din plin la succesul/eșecul unui produs.

E drept că primul meu gând a fost la Napolact, pentru că aceasta era marca de lactate pe care o asociam cel mai puternic cu ideea de tradiție. Apoi, al doilea gând a fost la gama ”Gusturi românești” că, deh, eram la Mega Image. Însă la o cercetare mai atentă am descoperit că era vorba despre Danone și nu pot să nu remarc că au evitat să-și puna ostentativ sigla familiară pe produs și intuiesc de ce. Dacă mai citiți pe ici, pe colo păreri, nu e greu să vă dați seama că lactatele Danone au oarece probleme cu reputația; nu știu dacă li se trage de la aflatoxina de anul trecut sau de la altceva, dar și printre cunoscuții mei am observat că există oarece rețineri vizavi de această marcă…

Oricum, mai presus de preferințe și percepții, designerii responsabili pentru ambalajele acestea au de la mine notă maximă! 😀

PS: Nu pot să înțeleg cum se poate ca produsele să fi apărut deja în magazine, dar să nu se fi actualizat și site-ul. Lumea s-a obișnuit să caute informații online și, șoc, platforma proprie este chiar locul în care ai cel mai mare control la cum îți expui marfa și informațiile, ba e și cel mai puțin costisitor loc în care să te prezinți.

Lucruri mici care-mi plac 4

Am ajuns prin Auchan Titan și foarte aproape de intrare mi-a sărit în ochi o ofertă Lego. Mie întotdeauna mi-au plăcut minunățiile astea și sunt câțiva ani de când cochetez serios cu ideea de a-mi cumpăra o găletușă de piese, dar nu prea găsesc piesele de bază și atât… Au apărut o mulțime de variante care te îndeamnă să construiești orașe, spitale, fortărețe, ba chiar macarale, roboței etc. Însă eu am nevoie de piese brute, pentru că-mi place libertatea de creație. Bine, înțeleg că eu, la 25 de ani, nu-s chiar în targetul principal și pentru copii s-ar putea să fie util și educativ să învețe să construiască după o structură, să învețe cum funcționează niște chestii etc. Dar cert e că eu am tot ținut-o pe a mea cu piesele de bază și, deși nu pot să spun că am căutat constant și concentrat, niciodată n-am găsit ce căutam. În schimb, m-am uitat pe site-ul din State la un moment dat și parcă mi s-au părut și cam scumpe, dar cine știe? Poate dacă într-adevăr le găseam vreodată într-un magazin făceam concesii la preț 🙂

Dar grație Auchan cred că mi-am mai potolit o vreme ”piticul”. Au încheiat un parteneriat cu Lego și puteți cumpăra câte un pahar de piese – mic (250 ml) la 9,99 RON sau mare (500 ml) la 17,99 RON. Inițial mi-a sunat foarte ciudat oferta asta ”la pahar”, dar până la urmă am cumpărat un pahar mic și, după ce am compus și re-compus piesele acasă de câteva ori, mi-am făcut a doua zi drum încă o dată pe la Auchan și pentru un pahar mare:

Lego

Sincer, a fost un preț destul de mic pentru o bucurie destul de mare și sper că se vede că nici nu-s chiar puține piese. În plus, cu ocazia acestui articol am reușit să aflu și că Lego și-a deschis un magazin propriu în București, în noul mall Promenada. Așadar, de ce să mint? Probabil că am să trec și pe acolo zilele astea, deși e o zonă în care ajung foarte rar spre deloc și-n paralel mai și sper că am să mă abțin de la alte achiziții. Cu toate că măcar o placă din aia de bază pentru construcție n-ar fi rea… Economisește un rând întreg de piese pe care nu le mai irosești doar așa, de dragul consolidării bazei 😀

PS: Poate v-am stimulat și vouă puțin sufletul de copil, cu sau fără Lego :). Pentru că (mai ales în perioada asta) e păcat să nu-l scoateți și pe el la joacă…

Lucruri mici care-mi plac 3

1. Takko. Ca să fiu sinceră, sunt mai multe lucruri care-mi plac la Takko, dar un lucru mic pe care-l apreciez mult este că întotdeauna mi se dă restul complet, chiar și dacă e vorba numai despre 1 ban. Deși fug de mărunțeii ăștia ca de nu știu ce molimă, apreciez că nu decid ei că nu-mi trebuie și mi-i oferă. Că aleg eu să nu-i iau, e treaba mea, dar e aproape singurul loc unde mi se întâmplă asta și categoric singurul loc unde mi se întâmplă asta consecvent.

2. Elzet Grup. Ei bine, știu că numele ăsta s-ar putea să nu vă spună mare lucru. Și nici eu n-auzisem de ei până de curând, pentru că sunt un magazinaș mic, de cartier, ba și într-o zonă în care eu ajung foarte rar spre deloc. De fapt, nici n-am ajuns vreodată la ei, dar am citit recomandarea unei prietene pe Facebook și atât de mult mi-a plăcut povestea, încât chiar am vrut să scriu și despre ei. Deci să vă spun – se făcea că-și renova apartamentul și, printre multe alte lucruri mari și mici, a avut nevoie și de niște rame pentru prize. A dat o comandă la Elzet și-a fost totul bine și frumos până când și-a dat seama că socotise prost și, de fapt, i-ar mai fi trebuit încă 2 rame. Atunci oamenii i-au promis că-i fac rost și de celelalte două, doar că furnizorul (străin) n-a considerat că merită onorată o comandă atât de timidă. Dar omuleții de la micul magazin de electrice promiseseră, așa că au scurmat peste tot unde-au putut ca să-și onoreze promisiunea. Din păcate, n-au reușit să găsească decât una din cele două, așadar, pentru că n-au reușit să se țină de cuvânt, au sunat clientul și au insistat să-i dea gratuit rama găsită. Să nu fiți cârcotași acum și să vă legați de preț! E o chestiune de principiu și, zău, atât de rar mi-e dat să aud povești despre consumatori fericiți, comercianți care chiar sunt atenți la nevoile clienților, (sau oameni care mai țin la cuvânt, în general) încât vă invit ca măcar online să le faceți o vizită.

Lucruri mici care-mi plac 2

1. Mega Image. Îmi place că la Mega Image îmi pun cei de la case cumpărăturile în sacoșe. Nu-s comodă de felul meu, ba chiar sunt antrenată să-mi bag repede cumpărăturile-n plase pentru că, neavând mașină, în hypermarket-uri mergeam de regulă cu un coș și nu cu un cărucior, deci casa era finish line și trebuia să dau repede din mâini. Însă e un lucru mărunt care mă scutește pe mine de un efort. Și pun pariu că și ei au beneficii – când umpli sacoșe pe bandă probabil că-ți faci un sistem, exercițiul optimizează timpul, iar asta înseamnă mai puțin timp petrecut la coadă, deci clienți mai puțin frustrați. Apoi, gestul în sine e cumva de apropiere și cred că ne gâdilă bine în punctul ăla soft pentru ”magazinașul de cartier”, doar că la asta se adaugă marele avantaj al unei game mult mai bogate de produse.

2. The PUB. Eu nu prea beau alcool și bere cam niciodată, dar am ajuns în The PUB grație unui sărbătorit. Mi-a plăcut că muzica e la un volum rezonabil, ceea ce e un mare punct în plus, pentru că, deh, exceptând cluburile, oamenii ajung în localurile din Centrul Vechi ca să vorbească unii cu alții, dar în atât de multe cafenele etc. trebuie să urli ca să te înțelegi cu omul de lângă tine. Mi-a plăcut și că stau bine cu ventilația, așa că, în ciuda faptului că se fumează înăuntru, hainele mele nu miroseau înfiorător când am ieșit de acolo. Dar cel mai mult mi-a plăcut sistemul de competiție – pub-ul ăsta face parte dintr-un lanț și undeva se proiectează în timp real consumul de bere din Top 10 (deși se pare că n-ai cum să-i bați pe praghezi :)). Ba mai mult, se proiectează și un Top 10 din localul în care ești și așa te tot iei la întrecere cu alte grupuri de la alte mese. E distractiv și pentru participanți și sigur profitabil pentru comercianți, căci de la un punct mi s-a cam părut că niște beri s-au turnat mai degrabă pentru un avantaj confortabil (da, masa la care eram a câștigat chiar dacă eu trăgeam media în jos :D).

Lucruri mici care-mi plac 1

În lumea asta extrem de competitivă nu poți să lași nimic la voia întâmplării dacă vrei să ai rezultate bune. Iar unul dintre aspectele la care noi, consumatorii, nu ne gândim prea mult la nivel conștient e ambalajul. Și când vine vorba de ambalaje, eu mă gândesc mereu cu apreciere la designul unitar dintre sticla de șampon și cea de balsam a mărcii Head&Shoulders:

E genul ăla de lucru mic care contează 🙂