Campania Ardealul – Chiar și […] merită fainoșag

Din moment ce „fainoșagul” ăsta pare să-și fi făcut loc în cultura populară (ceea ce nu-i deloc un lucru mic), e de înțeles de ce brandul Ardealul continuă să se folosească de el. Apoi, dat fiind numele mărcii în sine, e clar că vor tot merge pe direcția specificului ardelenesc (mai ales că, în general, percepția generală a ardelenilor e una pozitivă). Doar că ardelenii din spoturile astea nu au prea mult haz, deși chiar își joacă bine rolul și aș putea presupune inclusiv că rezultatul final a ieșit conform planului. Nu prea mi-e clar de ce a fost nevoie de cântec, dar fie… De fapt, ce mi se pare mie off la spoturile astea s-ar putea să fie exact ce îi va ajuta să iasă în evidență – tempo-ul atât de lent (desigur, ardelenesc), puternic contrastant cu restul reclamelor de la TV. Norma în publicitate e, de regulă, alta și s-a împământenit așa pentru că fiecare secundă de emisie e scumpă, așa că ai puțin timp la dispoziție să spui ce ți-ai propus. Și parcă-mi vine să spun că tocmai contrastul l-au căutat, mai ales pentru că fac mișto de alte stereotipuri din reclame:

Și mi se mai pare ciudat și că au optat pentru formularea „chiar și […]”. Pentru mine cel puțin, are o conotație nefericită, pentru că îi plasează pe cei din categoriile menționate pe o treaptă foarte joasă, ceea ce nu e OK într-un demers de comunicare. E un fel de „Toată lumea merită mâncare cu gust”, „chiar și” ăștia, care-s ultimii oameni…

Dar făcând abstracție de poziția de inferioritate pe care îi plasează pe unii și pe alții, inclusiv pe amărăștenii „care se uită la tutoriale”, ideea asta cu tutorialul a fost simpatică. Poate că e un pic cam sărăcuță din punct de vedere grafic, dar presupun că e făcută special ca să ruleze ca Ad pe YouTube, deci fix în timpul unui videoclip care se prea poate să fie tutorial:

Iar ca s-o țin până la capăt cu una caldă – una rece, termin cu clipul care anunță promoția. Promoția e bine gândită, adaptată la mesajul de ansamblu al campaniei, dar de ce e și al doilea ardelean în cadru. Apropo, mi se pare mie, sau nu e același individ ca în spotul cu berea și detergentul? Mă rog, oricum n-are decât o replică, așa că de ce l-au vrut neapărat acolo? 🙂

Reclama muștar Olympia cu caracatița

Nu știu cine se ocupă de Olympia, dar îmi place că de ceva timp au ales să comunice cu umor. Uneori le-a ieșit bine, alteori le-a ieșit binișor, dar le-a mai ieșit și mai puțin bine. Tura asta chiar am râs de ridicolul situației, așa că, din punctul meu de vedere, le-a ieșit bine și de data asta, mai ales pentru că au reușit să integreze și umor mai fin și umor mai brut, pentru toate gusturile. Iar umorul vine, ca la carte, dintr-o situație neașteptată. Adică, zău, cine-ar asocia caracatița cu mazăre și-apoi și cu muștar? Știm bine că muștarul e cel mai bun prieten al micului, al cârnăciorilor, al chifteluțelor, al mezelurilor etc. (așa cum au și ei grijă să puncteze clar în final pentru cei care n-au prea prins ironia cu caracatița).

Reclama Inedit – Bob de soia

Nu știu exact cât de concurențială e nișa asta cu soia, pentru că nu-s cine știe ce consumator. De fapt, singurul lucru pe care-l consum din gama asta e tofu și, zău, nu cred că am văzut vreodată prin galantare altă marcă în afară de Inedit. Însă lapte de soia, de exemplu, știu sigur că mai e și pe la alții. Așa că nu mă pronunț. Însă, fie că e concurență mare sau nu în industrie, postul e un moment foarte bun să-i amintești românului că tu, producătorul de soia, exiști. Dacă-i mai promiți și premii, oho, cu atât mai bine!

Și hai să nu fim răutăcioși – Bob e chiar simpatic! 🙂 Pun pariu că prinde la public mult mai bine în forma asta decât dacă ar fi conceput un spot în care să explice poporului ce beneficii nutriționale are soia…

Reclama Antrefrig – Porcușorul și-a pierdut vocea

Dacă ar fi să mă iau după rezultatele campaniei Orange, aș zice că ar trebui să aibă un succes fabulos campania asta. Totuși, am oarece rezerve. Să nu mă înțelegeți greșit, n-am niciun dubiu că nu se vor găsi destui amatori (la ora la care vă scriu asta par să fie 159 de înregistrări și cred că abia a apărut spotul la TV), dar clar nu joacă în aceeași ligă. Și ar mai fi ceva – miza în sine. La Orange primeai garantat ceva util imediat ce intrai în horă, mai primeai încă ceva dacă te și aprobau, iar la final puteai să apari și la TV, dacă ăsta era marele tău vis. Aici, dacă am înțeles eu bine, n-ai niciun fel de beneficiu intermediar garantat, ci doar ”riști” să-ți apară glăsciorul în următoarea reclamă:

Habar n-am dacă s-au luat după cei de la Orange, dar dacă s-au inspirat de acolo, n-au ”copiat” tema până la capăt. În rest, sigur, porcușorul e simpatic oricum, mare efort n-ai de depus (poate o fi chiar fun și ușor terapeutic să urli ”FICAT! FICAT!”) și, de regulă, cam orice campanie care presupune interacțiune vine cu oarece rezultate. Dar estimarea mea e că magnitudinea rezultatelor va fi departe de ce au reușit Millidge și Doig.

[UPDATE] Între timp au început să apară la TV și ficații ăștia urlători și, nu știu voi, dar eu deja sunt supra-saturată de idee, pentru că rulează des spotul. OK, are sens să ruleze des ca să-i mulțumească pe cât mai mulți dintre cei care s-au înregistrat, dar eu, telespectatorul, încep să am deja o experiență neplăcută:

Reclama pentru Zahăr Mărgăritar – Descoperă energia magică

Dacă mă-ntrebi repede, cu greu îmi amintesc și altă marcă de zahăr de pe piață, dar e clar că nu sunt singurii și, până la urmă, cică reclama ar fi ”sufletul comerțului”. Totuși, dacă mă gândesc bine, nu cred că văd prea des reclame la zahăr, iar difuzările sunt în general destul de rigid plasate pe parcursul anului. Vorbesc din amintiri, dar senzația mea e că spoturile pentru zahăr apar mai degrabă în sezonul conservelor (și, mai nou, înțeleg că sunt inclusiv sortimente cu nu știu ce adaos special pentru gemuri și dulcețuri) sau înainte de sărbători.

În fine, aș fi tentată să spun că parcă-i un pic cam devreme pentru o campanie de sărbători, dar până la urmă e deja mijlocul lui Noiembrie și cred că am văzut deja și decorațiuni pentru Crăciun prin marile magazine. Apropo, oare studiază cineva dacă și cum s-a schimbat comportamentul de consum al românilor în ultimii ani în preajma sărbătorilor? Țin minte că în vremea copilăriei maică-mea începea, puțin câte puțin, aprovizionarea cu vreo 2 săptămâni înainte să se apuce de treabă (timp arhi-suficient ca să-i mănânc mereu stafidele sau mazărea și să-mi zică de bine când era deja cu mâinile-n cozonaci și boeuf 😀 ). Presupun că făcea asta pentru că pe-atunci, la începutul anilor ’90, nu găseai chiar orice peste tot și/sau la un loc. Astăzi, în schimb, sunt deja celebre imaginile cu omuleții care se calcă-n picioare în hipermarketuri în ajunul Ajunului sau chiar în Ajun.

Oricum, înțeleg că e nevoie să propagi un mesaj din timp ca să fii sigur că ajunge la toată lumea și că li se și întipărește bine în minte. E nevoie de suficientă expunere ca să-ți maximizezi șansele ca omul, odată ajuns la raft, să întindă mâna după numele cel mai familiar. Mă rog, or mai fi criterii de preț, mai e și bătălia pentru poziția la raft și încă n alți factori care influențează achiziția, dar faci ce poți cu lucrurile pe care le poți controla. În schimb, expunerea care începe prea devreme s-ar putea să ducă ori la uitare, dacă nu te promovezi până la capăt, ori la supra-saturație, dacă ești prea insistent. Și de asta îmi vine să spun că poate-poate e un pic prea devreme, mai ales dacă am dreptate și s-a schimbat un pic comportamentul consumatorilor. Nu pot decât să mă încăpățânez să cred că la noi se face și cercetare pe nișa asta, iar deciziile de genul acesta se iau în cunoștință de cauză (deși am motive să cred că nu e neapărat întotdeauna așa, dar până la urmă nu-s banii mei în joc, nu?).

Revenind la spot, n-am de spus decât două lucruri: da, e corect făcut și exprimă destul de frumos ideea de energie magică (oare, partea cu ”magică” e pentru ”magia Crăciunului?), dar mi se pare o poziționare cam plictisitoare. Pur și simplu e prea evidentă legătura dintre zahăr și energie.

Sau poate că-s ușor influențată de faptul că în timp ce căutam spotul (pe care îl găsiți aici) am dat și peste reclamele vechi pentru Lemarco. Zău, așa ciudățele cum era, sigur au ieșit în evidență și cred că au avut impact (deși acum, fără să cercetez subiectul, nu-s neapărat sigură că marca mai există pe piață):

A, și dacă tot veni vorba despre zahărul brun, tot în procesul ăsta de căutare am găsit și un spot pentru Mărgăritar Brun de Mauritius. Nu l-am remarcat (încă) la TV, dar mi se pare chiar bunicel – are o poveste, are iz exotic, are și o grafică aparte:

Reclama pentru Pateu Ardealul – România are Fainoșag – Sighișoara

Singura variantă în care spotul ăsta ar putea fi bun, e dacă-i făcut pentru asiatici, că lor le plac dubioșeniile (gen). Altfel, din punctul meu de vedere, exceptând faptul că-mi tot repetă găselnița lor (nu neapărat rea) cu fainoșagul și că mă informează despre un concurs, n-are nicio noimă și niciun pic de haz:

Reclama Pate Bucegi Vegetal – Oda Bunului Simț

Dacă ați mai citit pe aici probabil că ați văzut că-mi dau toată silința să nu scriu chiar (numai) de rău nici despre spoturile mai puțin inspirate, iar asta din 2 motive: pe de o parte chiar și la cele mai proaste reclame s-a depus efort (iar munca, fie ea și brută, poate fi apreciată) și pe de altă parte uneori sunt eu atât de departe de target încât s-ar putea să presupun complet incorect că mesajul nu se transmite eficient la cine trebuie.

Ei bine, spotul ăsta clar nu mă încântă, dar apreciez efortul din spatele unui jingle personalizat și mi se pare foarte inspirat că au făcut asta pe aproape de începutul Postului. Totuși, parcă e un mesaj cam naiv și pe ici pe colo chiar mi se pare că are fracturi de logică – ”dacă mănânci sandvișuri bune faci și fapte bune”? Nu, stați, așa e. Faci fapte bune pentru că împarți sandvișurile cu pricina cu necunoscuții, doar ești invitat să fii drăguț cu ei, nu? Dar ești atât de drăguț încât eu aș zice că te cam bagi în spațiul lor personal, ceea ce (după reperele mele) s-ar cam îndepărta de ideea unei ode a bunului simț, cum au numit-o ei…

Reclama Antrefrig – Pateu’ cu mult ficat

Sper să nu greșesc, dar trăiesc cu impresia că Antrefrig a apărut pe piața din România când eram prin gimnaziu (poate prin 2000?) și încă de atunci avea tonul ăsta agresiv (parcă porcușorul albastru spunea atunci ceva de genul ”comentezi sau cumperi?”). Apoi, au mai avut sigur o campanie cu ”ți se pune pateu’”, iar acum Ghiță (scuze Vodafone) cel albastru urlă cât îl țin bojocii ”Ficaaaaaaaat!”.

Din punctul meu de vedere, poziționarea asta cu ”mult ficat” mi se pare foarte inspirată, pentru că există o doză ridicată de scepticism în rândul consumatorilor vizavi de raportul de carne propriu-zisă din conserve și mezeluri. Și nici execuția spoturilor nu mi se pare deloc rea în condițiile în care sloganul este ”un gust enervant de bun”:

În plus, citind comentariile de pe YouTube, aș spune că reclamele și-au atins scopul și în niciun caz nu-i lasă pe consumatori indiferenți, opiniile fiind destul de intense și puternic polarizate.

PS: Habar n-am avut până astăzi că Antrefrig este o marcă HAMÉ și m-a surprins grozav informația, căci pateul Hame comunică în cu totul și cu totul alți termeni (de exemplu, prima mea asociere e cu ”Mami, ne dai pate Hame?”).

Reclama Olympia – Micutzu – Made in Tecuci

Presupun că melodia făcută pentru Doina a avut succes din moment ce au decis și alții că e o abordare bună. Iar cântecul ăsta făcut pentru COMTEC Tecuci are șanse să fie apreciat de o plajă largă de consumatori, pentru că are și umor brut (ușur ridicol, însă ușor de înțeles de oricine), dar și versuri istețe: