Reclama Piraeus Bank – Adevărata valoare ești tu

Spotul e cald și-ți lasă impresia că misiunea celor de la Piraeus Bank e centrată pe client, ceea ce, desigur, e o idee bună oricând în orice formă de comunicare comercială. Ba, mai mult, sloganul ăsta cu „adevărata valoare ești tu” e chiar măgulitor într-o manieră destul de subtilă, ceea ce iar e de bine.

Însă, mai presus de emoție, scene de familie, nostalgie, muzică lină și chipuri zâmbitoare, mi se pare ușor riscant să vorbești despre valoare în contextul bancar. Nu zic nu, aproape că e strategie de bază în copy să nu vorbești despre bani, ci despre valoare, doar că, atunci când vine vorba despre un produs bancar, care e 100% despre bani, poate fi cu două tăișuri. Adică, dacă reușești să nu te uiți la reclamă prin filtrul emoțional, rațional s-ar putea să ți se pară cam fals discursul, pentru că, zău, spun că e „despre valoare”, dar până la urmă chiar e vorba despre bani 🙂

De regulă, povestea asta cu valoarea se potrivește mai bine cu produsele/serviciile scumpe, pentru că cel care le vinde nu vrea să te gândești la bani, ci la plusul de valoare pe care l-ai câștiga, teoretic, prin calitate. Cumva, ar trebui să ți se inoculeze ideea clasică a lui „dai un ban în plus, dar merită”, însă, la nivel de comunicare explicită, povestea trebuie să fie în cu totul altă direcție decât cea pecuniară.

Așa văd eu lucrurile și s-ar putea să mă înșel, mai ales pentru că eu mă uit altfel la reclame decât se uită majoritatea consumatorilor, iar lor s-ar putea să le fie mai greu să treacă de „armura emoțională” a spotului. Și trebuie spus că e bună și legătura cu produsul, pentru că un comision de 0% pentru multe chestii e, într-adevăr, o grijă în minus, exact în tonul lui „îți amintești de vremea în care nu întrebai cât costă lucrurile?” (deși, dacă e să fiu răutăcioasă, constat că textul ăsta se suprapune cu oarece cadre cu copii și n-am cum să nu fiu de acord că nu mă interesau cât costă lucrurile în copilărie, dar cauzalitatea nu e înavantajul lor, pentru simplul fapt că nu trebuia să fac eu banii 😀 ).

În concluzie, spotul e bunicel, dar nu sunt foarte sigură că va fi terbil de eficient, cu atât mai mult cu cât sectorul bancar e o piață foarte, foarte agresivă și concurențială. A, și nici nu sunt foarte sigură că toată audiența vizată va percepe la justa valoare acel comision zero pentru fel de fel de servicii, pentru că o bună parte din public e foarte lipsit de educație financiară. De exemplu, aș pune pariu că mulți au carduri cu care s-au ales din greșeală și nu pentru că au căutat activ o bancă potrivită pentru ei, care să le ofere facilitățile de care au nevoie, foarte mulți nu sunt încă prieteni cu homebanking-ul, sigur sunt mulți care nici nu s-au gândit că pot scoate bani de la alte bancomate decât cel al băncii emitente a cardului etc.

PS: Varianta lungă a spotului:

Advertisements

Reclama Agricola – Mese de poveste

Sinceră să fiu, pe mine mă cam amuză spoturile astea noi pentru Agricola Internațional, iar asta pentru că-s ușor ridicole. Dar poate că reclamele nu trebuie să reflecte neapărat realitatea, nu? Poate e cum îmi explica o colegă de facultate cinefilă când îi spuneam că nu sufăr musicalurile, pentru că e atât de neverosimilă acțiunea – filmul trebuie să te deconecteze de realitate. Nu spun că asta m-a făcut să descopăr în mine cine știe ce dragoste nețărmurită pentru filmele în care lumea-și spune povestea cântat și-n pas de dans (ba, culmea, chiar și trecătorii știu bine coregrafia). Însă n-am putut să nu-i dau dreptate. Și într-o anumită măsură poate că și publicitatea ar trebui să ne rupă un pic din ritm.

A, să fiu bine înțeleasă, când am spus că nu reflectă realitatea, nu m-am referit la faptul că naratorul e masa. Asta chiar mi se pare o găselniță destul de simpatică și e într-un joc frumos cu ideea campaniei – ”mese de poveste”. Mă refer la povești în sine.

Adică, pe bune? El află că ea-i gravidă și bagă la cuptor niște copănele? Mh. Hai, fie, să zicem, a fost o metaforă pentru un gest atent. Are cât de cât substanță:

Parcă mai aproape de realitate e că flăcăul ăsta-și calcă pe orgoliu, vrea să-și împace mândra și întinde o ramură de măslin cu ceva nuggets (drăguț că ultima e cumva în formă de inimă):

Însă cea cu salamul de Sibiu e de departe cea mai bizară și artificială. Se agită cam mult actorii și-n plus se știe că femeile mint luni bune după prima întâlnire că se hrănesc cu aer și evită să fie văzute înfulecând… Dar serios vorbind, asta chiar n-a ieșit cum trebuie, deși pot să apreciez că nu m-au servit tot cu eterna poveste a familiei adunate zâmbitoare în jurul mesei la micul dejun. Clișeul ăsta e uzat de muuuuultă vreme:

Oricum, per total, dacă mă amuză, se cheamă că mă binedispun. Ceea ce e de bine. Apoi, am reținut din prima la ce e reclama (prima dată am văzut-o pe cea cu viitorii părinți), iar pe următoarea (cea cu certăreții) am ghicit-o la fix din primele secunde că ar fi tot la ceva de la Agricola… Și nu în ultimul rând, aș mai pune pe lista punctelor pozitive și aspectul vizual foarte viu și prietenos, cald unde trebuie, dinamic unde se cere.

Reclama UNIQUA

De ce să fim cârcotași? Spotul e foarte reușit din toate punctele de vedere. E sugestiv vizual și are un mesaj inspirațional foarte puternic. Doar că eu îl simt bizar, pentru că e o reclamă pentru o firmă de asigurări. E ca și cum m-ar încuraja să-mi asum orice temere și să sar de pe pod că mă prind ei. Și dacă nu mă prind, mă rog, dacă am asigurare de viață, o să fie o pierdere mai ușoară pentru beneficiar.

Da, știu, sună cinic. Și esența mesajului lor probabil că e mai degrabă în spectrul: ”asumă-ți riscuri. E mult mai ușor să faci asta când ai undeva în minte o plasă de siguranță”. De fapt, mai spun și explicit pe ici, pe colo că uneori se-ntâmplă să iasă prost, dar important e să-ți depășești limitele, dacă vrei ceva măreț. Ceea ce e perfect adevărat…

Oricum, e o formă de promovare foarte pozitivă și umană pentru categoria lor de servicii. Și-am văzut și prin oraș niște bannere cu mesaje foarte inspirate.

Reclama Mercedes B Class – Pentru copilul din tine

Am râs după ce am văzut prima dată spotul, pentru că mi s-a părut ușor neverosimil:

Dar după ce m-am uitat de câteva ori la el am început să mă întreb cui se adresează de fapt și până la urmă am ajuns la concluzia că au făcut, subtil, o chestie foarte interesantă. Teoretic spun că e o mașină suficient de spațioasă încât să încapă întreaga familie, însă nu-și propune să fie chiar o mașină de familie, iar răspunsul șoferiței dezvăluie (poate) mai mult decât se aude. De fapt, simplu fapt că la volan e o femeie e altceva…

În varianta tradițională, reclamele pentru mașini tind să arate ca cea pentru BMW sau ca spotul pentru Land of quattro al celor de la Audi:

Sigur, variațiuni există din plin, felul în care construiești povestea vizual și ca mesaj face oricând diferența, dar stilul e în general același – intens, dinamic, aventurier, cu adrenalină și forță din plin – practic emană testosteron. Uneori nu vezi șoferul, dar când îl vezi e bărbat. Și chiar dacă nu-l vezi e clar că spoturile de pe nișa auto tind să se adreseze domnilor.

Ei bine, am senzația că Mercedes a făcut un pas curajos spre o nișă prea puțin exploatată, dar cu mult potențial – femeia de carieră. Sunt destule pe piață (probabil din ce în ce mai multe), își permit mașini scumpe, le place să conducă, s-ar putea să le caracterizeze aceeași agresivitate masculină și da, multe sacrifică maternitatea pentru poziția de putere. Iar spotul acesta pentru B Klasse Sport Tourer mi se pare că le este dedicat 100%, chiar dacă sloganul cu ”pentru copilul din tine” pare să meargă în altă direcție (demers menit să nu descurajeze complet publicul masculin).

PS: Dacă vreți musai reclama dublată în limba română, o găsiți aici, pe pagina de Facebook a celor de la Mercedes-Benz România.

Reclama METRO – Devii Moș Crăciun

Spot simpatic, călduț, muzică perfectă, deci chiar bunicel. Sau mie, cel puțin, mi-a indus o stare de bine și m-a făcut să intru în Spiritul Crăciunului cât m-am uitat la început. Dar m-am cam împiedicat în Moșul care pipăie carnea, că, deh, pe asta n-o prea văd ambalată frumos sub brad. Și am ridicat o sprânceană și la cadrul cu fetița și morcovul, deși la final se leagă rezonabil.

OK, înțeleg că la METRO se vând fel de fel de chestii care nu s-ar pune sub brad și sloganul ”vii la METRO, devii Moș Crăciun” trebuie înțeles într-un sens extins, însă eu aș fi păstrat doar cadrele călduțe. Chiar mi se pare că Moșul-Măcelar cam taie din fluxul molcom și dezirabil al reclamei:

Reclama Tymbark – Aici este pulpa

Nu-mi dau seama exact dacă cei de la Tymbark trollează fin sau pur și simplu au rămas în pană de inspirație, deși înclin spre prima variantă… De ce vorbesc de trolling? Păi, vă reamintesc discret că cei de la Cappy au lansat produsul Cappy Pulpy printr-un spot cu-n jingle în care se repeta obsedant ”where is the pulp?”. OK, spre finalul spotului aveau grijă să ne arate că la ei e pulpa, dar mi s-ar părea foarte, foarte tare dacă noua campanie Tymbark s-ar fi născut ca răspuns la acel spot (un fel de ”ăia s-au tot întrebat unde-i pulpa, noi răspundem clar și răspicat că aici [la noi, la Tymbark] e pulpa!”). Și parcă-i suspectez că fix aici bat, mai ales pentru replica ”așa e cu pulpa, unii o caută, alții o găsesc”:

Altfel, dacă nu e așa, pe lângă faptul că e o poziționare de-a dreptul banală de-acum asta cu pulpa (am stabilit deja că a mai făcut-o Cappy, ba, a mai făcut-o și Prigat), reclama în sine chiar ar fi o copie destul de nefericită după spotul Cappy. Practic, e același concept, doar că are o execuție mult mai infantilă.

Dar, dacă e trolling, în context e exact așa cum ar trebui să fie, cu-n puternic iz de parodie și inclusiv căutarea pulpei sub pat capătă sens. Și, dacă e să am dreptate, aștept cu interes replica. Ar fi foarte fun de urmărit un șir de reclame-reacție, cu înțepături subtile și replici istețe 🙂 (în stil Coke vs. Pepsi).

Reclama Emeka

V-am mai scris cândva mai pe larg despre hârtia igienică și speram să nu mai fie cazul să revin la subiect, dar spotul pentru Emeka merită puțină atenție 🙂

Am stabilit deja din textul anterior că nu e tocmai ușor să te promovezi pe nișa asta, iar penetrarea unei piețe noi e oricând o provocare în sine pentru orice fel de produs/serviciu. Așadar, am o doză sănătoasă de apreciere pentru faptul că omuleții ăștia au decis să se poziționeze altfel, adresându-se copiilor. E cu siguranță altceva, deși mi-e greu să cred că ar fi chiar genul de produs pentru care cei mici să se pună-n fund în hypermarket și să-nceapă să urle că vor fix Emeka și nimic altceva! Dar admit că există posibilitatea să nu știu eu cum e de fapt cu capriciile picilor 😀

Oricum, e clar că au reușit cel puțin un lucru – să iasă din mulțime – și asta nu-i deloc ceva minor. Totuși, începutul reclamei e ori naiv, ori exagerat. Adică, să fim serioși, chiar și fără să am copii îmi amintesc de entuziasmul propriu din vremurile copilăriei, când se întorceau ai mei de la serviciu cu oarece cumpărături. Abia așteptam să-mi bag nasul în sacoșe ca să descopăr ce mi-au adus bun și nu, nu m-ar fi entuziasmat o mie de ani hârtia igienică!

Dar până la urmă nu-i chiar un spot realist, nu? E o călătorie fantastică a unei fetițe cu un personaj animat. Poate că-n Universul ăsta paralel există posibilitatea ca cei mici să nu aștepte dulciuri, jucării etc., ci hârtie igienică. Nu-nțeleg ei încă de ce-i bine să fie și economică și bună, dar asta e informație prețioasă pentru părinți.