Reclama Napolact – Cremă de telemea

Am să apreciez inovația, pentru că nu știu să mai existe vreun sortiment similar pe piață (deși, sincer, consumatorul din mine nu prea cred că va fi tentat să testeze). Am să apreciez și abordarea – chiar dacă pare simplistă și aproape low-budget, sunt sigură că, din păcate, atinge un public destul de numeros și-n plus, probabil că e preferabil ca atunci când lansezi un produs nou să te exprimi clar și răspicat:

Dar, între noi fie vorba, cred că partea cu ”ușoară” din ideea asta de gustare n-are cum să se refere la altceva decât la consistență. Poate despic eu prea mult firul în patru, dar nutrițional vorbind, smântâna nu-i tocmai celebră pentru cât de ”light” e și vă asigur că nici telemeaua nu-i deloc în zona low-fat (din contra, e pe la 40%, cu o singură excepție pe piața noastră – Hochland). Iar dacă e să pui asta și pe pâine, SEARA, oho! Mă rog, o fi, totuși, o variantă preferabilă dacă e s-o compari cu fast-food, însă mi se pare ușor înșelător mesajul…

Reclama Hochland – Blind test cașcaval

Aș percepe eu altfel reclama asta dacă aș avea copii sau și părinților li se pare falsă pe toată linia? Adică, zău, mi-e greu să cred că jocurile de familie arată așa în vreo casă, entuziasmul puștoaicei e exagerat, iar băieții de vârsta puștiului clar nu-s celebri pentru descrieri elaborate de genul celor pe care le face el după ce gustă 🙂

Mă rog, poate părinților o să li se pară cute sau o să-i gâdile la vertebra idealistă în timp ce-și închipuie că așa ar arăta și scenele din familia lor…

A, ce nu se vede în spotul ăsta e faptul că Hochland a lansat niște sortimente noi, iar eu felicit oricând curajul mărcilor care experimentează. De fapt, sper că n-am încurcat borcanele și ciar ăsta-i spotul care rulează și acum, doar cu adaosul de noutăți la final (deși aș fi putut să fiu sigură dacă găseam spotul curent, dar nu-i… deocamdată?). În schimb, am mai găsit ceva ”bun” cu brânză topită (nu sunt sigură că rulează la TV, dar e în exact aceeași linie, deci la fel de fals, dacă mă întrebați pe mine):

Reclama LaDorna

Nu știu dacă încă mai rulează la TV, dar cert e că l-am văzut în perioada Sărbătorilor și tăia frumos și eficient bucla de reclame cu Moș Crăciuni și zăpadă, strategie bună, la fel ca a celor cu Mototol. De fapt, prima dată când am văzut spotul am crezut că e tot la șervețele, pentru că am prins fix cadrul cu iepurașii.

Ciudat e că nu doar iepurașii și verdele ăla crud îmi lasă o senzație acută de familiar – cumva, parcă tot spotul e sincretic, cu elemente care s-au remarcat în alte campanii, iar la final, deși nu e o reclamă proastă, parcă nu-i nimic al ei și nu-mi lasă senzația că ar fi specială în vreun fel. De exemplu, văcuțele, deși nu sunt mov, ci albe, și-n ciuda faptului că (logic și procesual) vacile ar trebui să fie legate mult mai firesc de lapte și nu de ciocolată, prima și puternica mea asociere e cu Milka, nu cu LaDorna.

A, și mai e și povestea asta cu ținutul, care mă duce cu gândul la campaniile Napolact, deși ăștia măcar nu mă mint că ținutul ăla (destul de alpin la vedere) ar fi românesc. Și aproape că nu vreau să mă gândesc că numele lor în sine mă duce întâi de toate cu gândul la alt produs – la Dorna, deci la apă și nu lapte…

Reclama Covalact – Brânzică de casă (de țară)

N-aș putea să vă spun exact de ce n-o am deloc la inimă pe Coana Chiva și tura asta am chiar un extra-ghimpe pentru accentul prea mare care cade pe copilă în spot. Sunt sigură că s-a vrut ”cute” și au sperat că o să topească niște inimi cu ”R/Lică, r/lâu, r/lățușcă și br/lânzică” (probabil au și reușit), dar eu una tind să fiu împotriva folosirii copiilor în publicitate, mai ales acolo unde e evitabil. Hai, n-ai ce te face atunci când vine vorba despre produse special destinate lor, dar aici…

Mă rog, poate spun eu prostii și produsul ăsta e tot pentru copii (doar îi zice brânzică) și-n substrat e chiar campanie de educare nutrițională 🙂

Altfel, întâmplarea face să fiu un consumator fidel al mărcii, pentru că-s cam singurii care oferă un anume sortiment la un gramaj care mi-e mie util. Parcă-parcă începe și Rarăul să se infiltreze, dar nu e de găsit chiar peste tot, spre deosebire de Covalact.

Reclama Hochland – Cum se face cașcavalul Hochland?

Așa arată spotul:

Cam așa arată prima mea reacție:

Mi se pare fad de tot și mă-ndoiesc sincer că mai poate să mai prindă genul ăsta de reclamă în 2014, iar asta v-o spune, culmea, un consumator fidel (nu de alta, dar sunt singurii care au fost suficient de inspirați încât să scoată pe piață un sortiment light). OK, presupun că mesajul vrea să bată spre Napolact care, așa din inima Ardealului cum s-a poziționat, a ajuns în inima unui boicot imediat după ce s-a aflat că se reprofilează spre colectat lapte din Ungaria. Însă cred că genul ăsta de filmuleț merge distribuit în alte medii, nu la TV. Nu spun că n-au și prezentările corporate rolul lor, dar oamenii se așteaptă ca televiziunea să-i amuze și să-i impresioneze cumva. Apreciez că au încercat să spună o poveste, dar puteau să-i dea n alte forme mai fericite 🙂

A, și pe canalul lor de YouTube găsiți o altă poveste (pe aceeași linie, dar ușor didactică, ca pentru consumatorul foarte tânăr). E ceva mai lungă, însă tot stângace și cam plictisitoare:

Reclama Zuzu – Acum e momentul!

Cred că am remarcat noile ambalaje înainte de a vedea spotul și mi s-a părut o idee foarte, foarte bună. Sunt simpatice, practice, ne gâdilă bine-n ”American dream” și clar se disting de toate celelalte (inclusiv ca volum). Bonus, pun pariu că gospodinele din toată țara le vor găsi n utilizări practice și după ce vor termina laptele din ele.

Oricum, e de înțeles de ce a trebuit să apară și un spot care să facă tuturor cunoscut noul ambalaj și-mi place conceptul spre care s-au orientat. Doar că, nu știu, mie mi se pare că povestea cam sfidează logica pe ici, pe colo. Dar chiar și așa a ieșit o reclamă destul de OK, caldă, cu mult zâmbet, cu emoții pozitive-n conjuncturi de tot felul, cu copii, cu prieteni, cu familii fericite etc. și la final chiar te lasă cu o stare bunicică:

Reclama ZUZU MAX – Iaurtul pe care-l așteptau bărbații

Având în vedere scopul, reclama în sine e binișor făcută, cu-n strop de agresivitate și cu oarece spirit dominator. Dar n-aș fi ghicit că exista pe piață așa o cerere pentru un iaurt special pentru bărbați 🙂 . Sau poate că nu există și încearcă ei să o genereze? 😀

Altfel, iaurtul nu e nicicum macho, variante cu 10% grăsime sigur existau pe piață și, dacă e să te gândești la segmentul bărbaților atenți la ce mănâncă, până la urmă cred că și ei ar opta pentru iaurturi degresate (iar pe cei care nu-s atenți parcă nu-i suspectez în mod special de fanatism pentru iaurt). Adică, din punctul meu de vedere, chestia asta poate fi în cel mai bun caz o poziționare foarte creativă, însă am oarece rezerve când vine vorba despre publicul-țintă pe care și l-au ales… Deși faptul că cineva le-a dedicat un produs e posibil să-i gâdile pe unii la celebrul orgoliu masculin și poate iese ceva bun din povestea asta: