Evident, revin cu reclamele la bere, dar de data asta vorbim despre un spot (și un produs) care se adresează unei cu totul alte categorii. Peroni e berea care se vrea elegantă, high-class, șic. Reclamele pentru această marcă au mereu un element ușor retro, o senzualitate aparte și note luxoase, iar campania de vară a lui 2015 nu face excepție:
Clar nu e berea la PET pe care o bei când spargi semințe-n fața blocului, nu e nici berea aventuroasă și nici măcar berea tinerilor de la terasă ori de pe plajă. E cu totul altceva 🙂
E chiar simpatic spotul și, chiar dacă e de anul trecut și probabil nici nu e producție românească (nu știu să avem o asemenea arenă de hochei și a rulat sigur măcar și în Ungaria sau Slovacia), tot mi se pare că livrează mesajul frumos, eficient și cu umor:
De fapt, mi se pare mai bun decât cealaltă reclamă OMV (Petrom) pe care o văd zilele astea la TV. Mă rog, cumva compar mere cu pere, pentru că nu e tot o reclamă pentru un produs, n-are nici pe departe același tip de mesaj, deci era firesc să aibă altă formă, alte nuanțe etc. Și mesajul nu e rău deloc. Ba, chiar aș zice că e construit cu multă dibăcie, doar că mi se pare că prea au forțat vizual zecele în multe cadre care n-au legătură în mod firesc cu numărul ăsta.
Sau, pe scurt, esența e lăudabilă și continuă frumos linia asta, dar mie nu-mi place până la capăt ce a ieșit:
PS: Dacă tot vorbim de zece, era drăguț să fi reușit să o coopteze pe Nadia Comăneci, simbolul autentic al zecelui absolut din gimnastică, dar n-am niciun dubiu că sunt foarte complicate ițele colaborărilor de acest gen. Deși, dacă e să mă gândesc că dumneaei face reclame la margarină și saltele, poate că nu-i tocmai inabordabilă 🙂 (dar îmi lipsesc prea multe informații din ecuație ca să am o părere tranșantă).
Poate nu e chiar genul de umor pe care l-ar aprecia oricine, poate e ușor forțat, poate e chiar la limita ridicolului pe ici, pe colo. Dar nu pot să spun că nu-mi place cum au ieșit interpretările astea vizuale pentru expresii tipice care exprimă oboseala:
V-am scris aici despre spotul anterior care promova concursul Cris-Tim și tot acolo am aflat, printr-un comentariu, că de fapt ideea a prins printre unii părinți și, ca orice competiție, s-a lăsat chiar și cu puțină încrâncenare…
Oricum, concursul s-a încheiat și au apărut noile spoturi cu micii câștigători și, deși tot ăla original de acum nu știu câți ani mi se pare mai bun, tot m-am mai trezit zâmbind pe ici, pe colo (mai ales la al doilea):
Chiar are iz de poveste și-mi place cum o spun, căci da, mâncarea înseamnă mai mult decât ceva-ul ăla care satisface senzația de foame. La fel, îmi place mult că au pus accent pe vizual, pentru că e musai să te îmbie ce ai în farfurie, iar un fel bine pregătit chiar poate să semene a magie. Și nu în ultimul rând, insist să menționez că apreciez în mod deosebit detaliul ăla al cuțitelor ușor tocite:
PS: Am fost foarte surprinsă când am aflat că este o marcă asociată Delaco, pentru că e clar un cu totul alt stil de comunicare.
Parcă pe la sfârșitul lui aprilie se lansa YouTube România și nu la mult timp după am început și noi să fim binecuvântați cu obligația de a ne uita (din când în când) măcar 5 secunde la o reclamă înainte de a putea viziona clipul care ne interesa de fapt. Personal, nu pot să spun că mă deranjează asta și înțeleg că e o formă rezonabilă prin care eu pot să beneficiez în continuare de un serviciu gratuit. Ba mai mult, s-ar putea ca mecanismul ăsta să-i ajute pe unii să înțeleagă beneficiile reclamelor postate online, iar asta sigur că ar fi bine și pentru activitatea mea de aici.
Ce nu mi-e clar încă e criteriul de afișare al spoturilor, dar presupun că ar trebui să fie în legătură cu videoclipurile peste care se suprapun sau poate cu istoricul user-ului cu pricina. În fine, deocamdată s-ar putea să fie și destul de puțini cei din România care au optat și pentru forma asta de promovare și nici n-am vreo idee ce costuri ar putea avea sau cum s-ar calcula. Ceea ce mă intrigă totuși e faptul că, oricum aș da-o și oricum aș suci-o, eu dau în 90% din cazuri peste reclama asta la Fragedo:
Iar reclama asta chiar nu-mi place. Și-a dorit prea mult să emane dragoste, apropiere, căldură și familie și mi se pare că a ieșit foarte artificială, fetița cred că are prea multe replici (iar vocea și stilul seamănă prea mult cu cele din spoturile Oreo) și tot încerc să fac abstracție de faptul că am o mare problemă cu partea aia din dialog în care fetița spune că ei i-a câștigat încrederea (pasaj cu care am o oarecare problemă etică). În plus, primele 5 secunde menite să-mi capteze atenția (pentru că după asta pot da Skip Ad), mă atrag chiar mai puțin decât ansamblul.
Însă eu cred că se pot face lucruri mărețe pentru promovarea unui produs pe calea asta – vedeți aici, printre altele, cam câte videoclipuri se vizionează pe YouTube în fiecare secundă, deci cam cât interes prezintă platforma și cât timp se petrece pe ea. Dar sigur că potențialul poate fi fructificat sau nu. Tura asta cred că Transavia n-a reușit să obțină maxim de beneficii din povestea asta, însă nici n-am acces la cifre și poate mă înșel…
Am văzut la Dristor la metrou un panou care mi-a atras atenția, similar cu acestea 3 pe care le-am găsit pe pagina de Facebook a Synevo:
Și mi-a plăcut foarte mult treaba asta cu frumusețea interioară la propriu 🙂 Asta așa, doar ca joc de cuvinte și imagine, pentru că eu apreciez demersul un pic mai deprarte de atât, căci tare avem nevoie de educație la capitolul sănătate. Prea ajungem la doctor când nu mai putem, iar investigațiile preventive nici nu intră în calculele majorității. Așa că-mi place mult ideea și cred că singura obiecție posibilă e vizabi de cât de lizibil e sloganul pe unele dintre variante.
Intenționam să scriu despre cu totul altceva, dar odată ce am văzut minunăția asta la Cabral, nu m-am putut abține. Și încep prin a spune clar și răspicat că eu n-am lucrat niciodată în cadrul unei agenții de publicitate, așa că admit că poate-mi scapă ceva din proces. Însă știu sigur că o reclamă trece prin multe mâini, prin multe minți și prin mulți ochi până ce ajunge să fie lansată, iar spotul ăsta mi se pare exemplul clasic de reclamă care mă face să mă întreb cum de nimeni din lanțul de creație/producție nu s-a găsit să spună ”mă nene, ceva nu e chiar cum trebuie!”…
Ce să zic? V-am mai mărturisit că în general evit să zic numai de rău, dar chestia asta e ”WOW!” :). Începe prost (cu funduri dansatoare?), nu are o poveste coerentă, nu are un mesaj concret, are o grafică dubioasă, are și oarece clișee (”super-mega distracție”, ”frate”, zău?), iar unele chestii sunt foarte ne-la locul lor (”doar doi barosani”, porcul tăiat?!). Și toate astea par cu atât mai nepotrivite în contextul în care produsul abia acum se lansează pe piață. Hai, dacă era ceva cunoscut, testat și apreciat, poate era mai ușor să treci peste un spot nefericit, dar așa… Pot să jur că vor fi oameni care nu-l vor încerca din principiu!
Aș fi tare curioasă să văd cum arăta brieful inițial… Și, nimic de zis, chiar și fără să fi lucrat într-o agenție de publicitate știu din proprie experiență că, atunci când vine vorba de muncă de creație, uneori clientul vrea să-și impună o idee proprie sau pur și simplu face o alegere neinspirată dintre variantele propuse inițial. Însă reclama asta e categoric prima despre care nu prea găsesc și ceva bun de zis. Poate doar dacă insist să cred că și publicitatea proastă poate fi utilă, pentru că sigur, sigur spotul ăsta e memorabil în felul lui :).
Altă reclamă pe care nu reușesc să o găsesc pe Internet… De fapt, căutând pe Google, veți găsi despre Paduden informații publicitare destul de vechi, de prin 2007, când pilula albastră cu Ibuprofen se repoziționa agresiv ca medicament împotriva durerilor menstruale. Și, apropo de momentul 2007, cel mai des veți găsi articolele în care lumea se minunează de cât de proastă e reclama asta 🙂
Într-adevăr, spotul de mai sus n-a fost o capodoperă, însă eu vream să vorbesc despe o reclamă ceva mai recentă – cea cu balerinele. E mai seacă, dar pare să re-poziționeze Padudenul din nou, menționând mai multe specii de durere (de cap, articulare, dar în continuare și cele menstruale).
Habar n-am ce cotă de piață au, dar cert e că în ultimii ani au apărut multe pastile pe bază de Ibuprofen, unele cu doze mai mari, iar altele cu doze mai mici. De altfel, pare să fie cel mai popular anti-inflamator și există inclusiv pastile cu această substanță activă care se recomandă ca având cea mai mare doză care se poate obține fără rețetă. Asta mă face să presupun că apariția relativ recentă a variantei mai strong a Padudenului n-a fost nici ea întâmplătoare. Însă, în general, e o decizie dificilă poziționarea de nișă – teoretic, te adresezi unui public mult mai numeros când răspunzi unor nevoi mai generale, dar concurența e mai mare și riști să te pierzi în mulțime; în schimb, o poziționare foarte bine delimitată, deși îți micșorează audiența, s-ar putea să-ți crească de fapt vânzările, pentru că e mai ușor să te faci remarcat și, de asemenea, e mai ușor să-ți cunoști target-ul și să cercetezi punctual o nevoie anume a sa.
Publicitate românească 