Mie mi se pare foarte dur spotul, dar s-ar putea să fie singura cale eficientă de a atrage atenția asupra fenomenelor distructive. Și, sinceră să fiu, pentru mine chiar e o noutate povestea asta cu ciocârliile și mă bucur că cineva chiar a făcut ceva pentru a face cunoscută problema.
Totuși, am o ușoară rezervă referitoare la asocierea dintre copiii-spectatori și scena unei crime. Sau, mă rog, crima în sine. Iar asta nu pentru că aș fi eu sensibilă în mod special, dar tare mi-e că se vor găsi câțiva care să facă petiții la CNA împotriva spotului. N-am dubii că online se va tot propaga fără probleme, dar TV-ul încă e (la noi) principala sursă de informație și e important să apară și acolo.
La fel, nici nu sunt foarte, foarte sigură că alegerea genului de cântec ”care dispare” e optimă pentru marea majoritate a publicului. Mi-e foarte clar de ce a fost ales, pentru că așa se întrupează de fapt metafora ”vocii de ciocârlie”, dar omul de rând nu știu cât gustă genul muzical în discuție…
Însă vreau să cred că mesajul acesta nu va fi lansat în van, așa că vă invit și pe voi să dați mai departe clipul. Habar n-avem cât de mult pierdem odată cu ”lucrurile mici” și cât de mult afectează de fapt dispariția lor ecosistemele pe care le lasă în urmă:
PS: WTF?! Pateu din limbă de ciocârlie (și, logic, ai nevoie de o mulțime pentru o singură porție)?! Categoric sunt lucruri pe care n-am să le înțeleg vreodată pe lumea asta…
Ăăă… Pe bune? Asta era problema? Care e mesajul de fapt? Cui se adresează? Care e îndemnul la acțiune?! Eu înțeleg de aici că studiile lor arată că în Deltă se duc, în general, tinerii. Și se duc acolo ca să se joace-n natură de-a bestia cu două spinări. Dar e atâta braconaj și atât de multă mizerie încât nici sex nu mai poți face acolo. Băi, la naiba, s-a-ntors lumea cu fundu-n sus dacă nu mai poți pune-n ordine hormonii într-un boschete de Deltă…
Sincer, chiar pot să mă gândesc la măcar 5 idei mai bune pentru o campanie în jurul ideii de ”Salvați Delta” în timp ce spăl vasele. Și e păcat, pentru că au avut până acum doar campanii mișto. Asta e jenantă și atât. Nici nu cred că e genul ăla de intrigă care ar putea să se ducă viral. E un spot tâmpit, forțat, fără vreun pic de esență tare, încât nici nu prea ai ce comenta cu prietenii…
Ăsta e genul de spot despre care mi-e drag să scriu, pentru că e foarte reușit. Are emoție, are sens, are un mesaj bine închegat și e sublim legat de ideea care trebuia transmisă. Iar toate acestea iau formă prin cuvinte bine cântărite și cu mare atenție la detalii. A, da, și colaborarea cu un nume mare clar n-are cum să le facă rău…
E drept, rebrandingul e întotdeauna o treabă extrem de delicată, așa că merită pe deplin toată grija și investiția. Dar la noi se mai fac uneori lucrurile și ”pe genunchi”, așa că mă bucur să constat că transformarea ING Asigurări, ING Pensii și ING Investment Partners în NN (Nationale Nederlanden) se face frumos, elegant (și, cred eu, eficient):
Pe lângă spot, am văzut aseară un material informativ mai amplu în pauza publicitară a Știrilor PRO TV și mai știu că s-au trimis și scrisori și e-mail-uri clienților ING. De asemenea, au avut grijă să creeze o secțiune amplă pe site-ul lor pentru a explica pe-ndelete tot ce înseamnă aceste schimbări. Din punctul meu de vedere, au fost mesaje bine cântărite pe fiecare canal prin care s-au transmis informările.
Și da, așa ceva costă – respectiv vreo 10 milioane de euro (informația asta am găsit-o aici și vă invit să citiți tot acolo despre alte detalii de finețe din proces).
OK, nu e nici pe departe în aceeași ligă cu reclama celor de la Purcari, dar și spotul ăsta a reușit să-mi capteze atenția pe YouTube și i-am acordat toate cele 50 de secunde pe care mi le solicită, fără vreun impuls de a apăsa pe butonul de ”Skip Ad”. De fapt, în primele 33 de secunde chiar m-a amuzat binișor și prima parte e foarte, foarte bine făcută. Se cam strică treaba odată ce apare Delia Matache în peisaj, pentru că nu prea îi iese jocul actoricesc. Sau, nu știu, ceva e off tare la partea în care vorbește ea. Și nu, nu cred că-s doar buzele la care pare să-și fi făcut ceva dubios, deși e o femeie foarte frumoasă…
Chiar e păcat că finalul dezamăgește, mai ales pentru că acolo e esența mesajului, și nu pot decât să sper că poate e doar impresia mea sau, în fine, că mesajul se transmite, totuși, eficient.
Oricum, din nou mă văd nevoită să-mi exprim deschis aprecierea față de lecțiile de educație financiară la care se înhamă cei de la ING (întâmplător sau nu, fix prima postare de aici a fost tot despre un demers sănătos de-al lor). Și-mi place tare mult că reușesc să spună ce au de spus în forme foarte prietenoase (inclusiv vizual) și ușor de înțeles.
Am fost astăzi la cinematograf și abia așteptam să mă hlizesc cu pinguinii. Dar uite că-n alea douăzeci de minute (da, 20!) de reclame care preced filmul în sine au apărut pe undeva prin sală luptătorii ninja invizibili care taie ceapă și m-au sensibilizat fix la spotul ăsta:
Dar serios vorbind, chiar au făcut o treabă foarte, foarte bună cei de la DDB România cu această campanie și sper să se adune donații de să nu mai știe ce să facă oamenii de la SOS Satele Copiilor cu atâția bani! Altceva n-am ce spune. O reclamă bună din categoria asta o simți și-o trăiești, n-o povestești și n-o analizezi.
PS: Habar n-am cum funcționează lucrurile astea, dar mie mi-a sărit în ochi (și nu în cele mai magenta nuanțe) faptul că Telekom nu apare alături de Orange și Vodafone în povestea asta…
Anul ăsta am văzut mai mult din Grădina Carpaților decât în tot restul vieții mele la un loc. Am fost la Durău, Gheorghieni, Praid, Sovata, Sighișoara, Mediaș, Sibiu, Alba Iulia, Blaj, Brașov, Iași, Roman, Piatra Neamț, Târgu-Neamț, Humulești, Giurgiu, Comana, Ploiești, București, Constanța, Mamaia, Costinești, Bacău, Focșani, Buzău, Miercurea Ciuc, Sf. Gheorghe etc. și încă n-am reușit să ajung vreodată în partea de Vest a țării. Mi-ar fi făcut mare plăcere și un traseu de câteva zile pe ruta Târgu-Mureș – Cluj – Timișoara – Orșova (unde vreau musai să văd Capul lui Decebal) și la fel de mult mi-am dorit să ajung și în Deltă, pentru că am fost în urmă cu câțiva ani la Gura Portiței și mi s-a părut pur și simplu minunat… Însă chiar n-a mai fost loc și de astea în vara ce tocmai a trecut, valabil și pentru Transfăgărășan – Transalpina – (și nou-deschisul) Transbucegi (plus Transrarăul de care am aflat relativ recent). Mi-au plăcut absolut toate drumurile, am mers tihnit, la pas, prin mai toate orașele pe care vi le-am înșirat mai sus și fac parte din naivii patrioți care cred cu tărie că sunt multe lucruri frumoase de văzut în Grădina Carpaților! E drept că sunt și o mulțime de aspecte perfectibile, însă cred că asta e perfect valabil și pentru alte locuri…
Dar am ajuns să vă scriu despre asta pentru că am văzut pe TVR un spot al Autorității Naționale pentru Turism și chiar mi s-a părut bunicel. Țin minte că a fost mult scandal cu celebra frunză și brand-ul de țară, țin minte că fontul s-a dovedit a nu fi chiar original, sigur s-a plătit excesiv de mult pentru povestea asta și inclusiv cu poziționarea în sine au fost n discuții. Mie nu mi s-a părut niciodată că sloganul care îndemna la explorare ar fi neapărat rău, deși e drept că nu spune prea multe. La fel, pentru logo sunt sigură că se puteau găsi și variante un pic mai creative, însă munca de genul ăsta n-o să poată să fie niciodată pe placul tuturor. Și, oricum, indiferent cât de drag mi-ar fi conceptul de branding, cu toate ramificațiile sale, chiar dacă am fi găsit o poziționare sublimă și un logo de stătea mâța-n coadă și ne-am fi oprit acolo, demersul ăsta abstract n-ar fi valorat prea mult. Esențial e să construiești mai departe pe baza lor și, chiar dacă n-am cine știe ce informații referitoare la cât de mult ne promovăm de fapt țara, mi-a plăcut să descopăr că site-ul www.romania.travel arată decent, e populat și ușor de navigat, că există activitate în rețelele de socializare și pagina de Facebook a ANT mișcă (deși nu mi-e clar de ce nu s-a mai actualizat nimic de pe 19 Septembrie) și, mai ales, că s-au trasat niște direcții mai concrete pentru îndemnul de explorare, respectiv:
Totuși, am impresia că ce am văzut eu aseară pe TVR nu e încă online. Dar nici astea patru nu-s chiar rele. Îmi place să sunt foarte dinamice și-ți lasă impresia că ar fi multe lucruri de făcut și apreciez că instigă la așteptări destul de realiste (singurul aspect ușor exagerat e cu turismul rural, căci n-ai să găsești ce arată ei acolo în marea majoritate a satelor românești).
În rest, cred că avem mult de lucru la brandingul intern. Eu una m-am plictisit să aud cât de rău e la noi și mi se pare important să înceapă de undeva și niște campanii de descrețit frunțile. Altfel, la străini funcționează și chestii de-a dreptul exotice și, dacă te marketezi cum trebuie, probabil poți să atragi turiști și-n Rahova, dacă le promiți o experiență tare și adrenalină, ca într-un fel de safari urban…
Chestia asta mă duce cu gândul la școala de șoferi, pentru că-mi amintesc textual cu cât amar mărturisea instructorul meu că ”altele n-au între ce prinde centura”. Mă rog, vă dați seama cam ce fel de individ era ‘mnealui și, în ciuda faptului că era mult mai atent la mândrele care urmau să traverseze orice intersecție decât la cât de prompt le-aș fi acordat eu prioritate, e un exemplu real care ilustrează bine ideea că bărbații pot să fie făcuți atenți la centurile de siguranță 🙂
Oricum, e clar că a fost un pas curajos din partea celor de la ACR și presupun că, atunci când și-au făcut calculele, și-au asumat că vor primi și destul feed-back negativ. De fapt, probabil mizează că mesajul se va răspândi tocmai pe un val de controverse și, din câte văd eu, deocamdată se propagă destul de bine:
În rest, sigur, sexul vinde orice și vinde bine, iar spotul în sine n-avea cum să nu fie în esență vizual. Mai câștigă și ceva puncte-n plus pentru sânii celebri care apar în spot și extra-bonus de la Nicoleta Luciu 🙂
PS: Singura mea rezervă e vizavi de #hashtag. Eu aș fi ales ceva mai românesc, iar ”00” din ”b00bing”, chit că vorbim despre un joc drăguț, cu sens, s-ar putea să complice lucrurile, pentru că e ceva în plus la care omul ar trebui să fie atent, iar așa ceva îngreunează procesul de memorare (deși cred că știu și ei asta și nu degeaba au scris explicit ”cu doi de zero” pe fiecare poză prin care-și propagă mesajul).
Sunt luni bune de când mă tot foiesc dacă să scriu despre asta sau nu, deși am tot văzut pe ici, pe colo discuții chiar aprinse pe tema acestei campanii. Și-mi dai seama că dacă mie, un particular anonim cu un blog, mi-e atât de dificil să abordez tema asta, cu siguranță e o provocare să te ocupi de așa ceva ca agenție. E un subiect oarecum tabu și cam ține de intimitate, așa că e greu să-l ambalezi de așa natură încât să fie digerabil de marele public…
Bine, una dintre problemele cu spotul ”fără vată” era că părea să fie un indicator al lipsei de educație de care ar suferi unele femei/fete din România și, sinceră să fiu, mie mi s-a părut un demers destul de curajos. Apoi, Always întotdeauna a investit în campanii de informare și țin minte că eu de la ei am cam aflat de toate când ne-au adunat pe noi, toate fetele de clasa a IV-a din Școala X în Sala de festivități, și ne-au explicat ce și cum, cu desene, mostre, calendare și o mulțime de materiale informative utile. La fel, apreciez că fac asta în continuare. Nu știu dacă mai merg prin școli, dar sigur s-au adaptat și la mediile moderne și am văzut că e plin canalul lor de YouTube de fel de fel de sfaturi exprimate de chipuri cunoscute și prietenoase.
Însă trebuie să recunosc că am ajuns să scriu despre asta pentru că am dat peste noul spot Libresse. Culmea, nu la TV, ci tot într-o discuție aprinsă pe undeva, într-o discuție în care majoritatea se cam declarau oripilați. Ei bine, și eu am sentimente cam mixte și pot să apreciez că au încercat o cu totul altfel de abordare, îndrăzneață și cât de cât cu umor, însă cred că e un pic peste ce poate digera publicul (destul de conservator) din România:
Tactic, mi se pare o strategie foarte bună să faci o campanie de curățenie de primăvară mai altfel și sunt sigură că au câștigat puncte în plus din plin de la părinți. Practic, pe lângă faptul că ce cureți astăzi s-ar putea să se murdărească iar mâine, e un demers destul de discutabil. Oricât ți-ai dori, n-ai cum să-ți ții copilul într-o bulă, protejat de tot ce e rău și urât în restul lumii. Ba s-ar putea să fie ușor nociv să încerci asta, pentru că lucrurile alea rele și urâte se vor întâmpla oricum și la un moment dat tot se va întâlni cu ele. Iar protejatul va fi foarte nepregătit să le facă față, așa că eu cred că e mai sănătos să-l expui controlat, să înțeleagă că există și să-l înveți că-s rele și urâte și tocmai de asta să nu le facă și el.
Dar strict publicitar vorbind, demersul e foarte, foarte bun:
Și-mi place și că au gândit lucrurile în detaliu, cu tot cu o aplicație mobilă care să-i implice activ pe oameni, cu mostre de activitate etc.
Nici eu și probabil nici majoritatea celor care ajung pe acest site nu avem 7 ani ca să râdem stupid când citim CaCO3 ca atare și nu în termeni de CalciuCeOTrei ori carbonat de calciu. Dar tot mi se pare o alegere foarte neinspirată de element central pentru o campanie. De fapt, nici campania în sine nu mi se pare grozavă, pentru că formatul de tip informativ nu mai prinde la public de ani buni și oricum mesajul nu e absolut deloc nou – peste tot avem apă dură, iar asta înseamnă depuneri sigure de calcar prin mașina de spălat, ceea ce micșorează simțitor durata de viață a produsului. Am auzit asta de o mulțime de ori în spoturile Calgon și nu știu de ce au decis s-o spună acum într-un format mai lung și deloc animat:
Publicitate românească 