Cum a fost la Webstock 2015

webstockRo

Este prima ediție la care ajung la fața locului, așa că nu am termen de comparație, dar mie mi-a plăcut mult ce am găsit acolo. A fost foarte multă lume, deci au fost oportunități din plin pentru socializat și închegat noi colaborări, iar din punct de vedere organizatoric eu nu am absolut nimic de reproșat.

Ce mi-a plăcut din ce am auzit? O mulțime de lucruri și nici nu mă așteptam la altceva având în vedere că tema evenimentului a fost legată de cei care schimbă jocul. Informațiile punctuale care mi-au trezit cel mai mult interesul le găsiți pe pagina de Facebook. Le-am scris repede, la cald, imediat după ce le-am auzit, ca să nu le uit.

Iar ce mi-a rămas cel mai bine întipărit în minte vă scriu mai jos (au trecut deja câteva zile de la Webstock, așa că informația s-a mai decantat și ce urmează e sigur esența, cel puțin pentru mine):

  • Povestea lui Andrei Roșu (pe care o puteți citi cu lux de amănunte aici) m-a lăsat cam fără cuvinte. Auzisem de el, știam despre performanțele cu Ironman și câteva dintre toate nebuniile supra-omenești pe care le-a făcut, dar motivația lui m-a atins într-un punct sensibil… Oricum e extraordinar ce a realizat în condițiile în care a început să alerge abia la 33 de ani, dar motivul pentru care a început să alerge sună cam așa: devenise tată și la un moment dat și-a dat seama că cel mic învață prin imitație, așa că s-a hotărât să-i dea un exemplu sănătos. Și cred că reușește cu vârf și îndesat să-i dea lecții extraordinare despre limite, succes și alegeri.
  • Andrea Rossini (Director la Vodafone pentru Consumer Business Unit) este unul dintre cei pe care îi ascult mereu cu plăcere. De la el am aflat despre câteva direcții noi în care merge Vodafone (partea cu telemedicina e, sigur, ceva remarcabil), am văzut primii pași ale celor două campanii care încep să prindă contur frumos zilele acestea (aplicația de fitness cu ciobanul Ghiță și transhumanța, respectiv toată structura din jurul ideii simple cu #HaiSimona) și am aflat și câteva informații tehnice interesante (le găsiți pe toate pe Facebook, inclusiv pe cea cu Ploieștiul, care este orașul cu cea mai mare viteză a internetului broadband din Europa și pe locul al treilea din LUME). Cred că am mai spus asta pe-aici, dar pentru mine Vodafone este un reper pentru piața din România pe partea de publicitate, marketing, comunicare; la ei observ cele mai multe campanii derulate (frumos) în paralel, pe cele mai multe canale și spre cele mai multe segmente; la fel, au avut destule idei de spoturi și campanii îndrăznețe, foarte bine executate și, nu în ultimul rând, au luat în fiecare an titlul de Top Social Brand în România. Deci fac bine ce fac și de fiecare dată când am ocazia să aud de la un om din interior câte ceva despre ce și cum fac, pentru mine e o adevărată plăcere.
  • Fotograful Dragoș Lumpan are un proiect absolut spectaculos – Ultima Transhumanță – și mie mi s-a părut uluitoare perseverența cu care s-a încăpățânat să tot meargă înainte în ciuda faptului că a întâmpinat piedici serioase aproape la fiecare pas. Mă bucur că în sfârșit lucrurile par să meargă (mai) lin în direcția cea bună și n-am niciun dubiu că filmul va ieși extraordinar.
  • Erwin Albu, deși numele s-ar putea să nu vă sune chiar foarte cunoscut, este omul care a inițiat demersul cu autoservirea și plata după conștiință 🙂 sigur ați văzut distribuite în rețelele sociale pozele și poveștile cu omulețul care și-a lăsat la poartă marfa, iar trecătorii erau liberi să-și aleagă ce vor și să lase în cutia poștală câți bani considerau că merită produsele. Ideea e frumoasă (deși pe noi fiscalitatea și birocrația ne sufocă în detalii și limitări artificiale), iar faptul că și el e un tip foarte simpatic și volubil n-a stricat deloc în prezentare.
  • Michele Grassi de la Enel mi s-a părut că a fost chiar curajos să vină și să vorbească la Webstock, pentru că masele nu se omoară după reprezentanții companiilor-mamut, mai ales dacă e vorba de companii care furnizează utilități (și, zău, pun pariu că ai și tu măcar o pățanie cu Enelul și-ți amintești rapid de cel puțin încă una povestită de vreun cunoscut). Însă eu apreciez foarte mult că Enel a înțeles că e important să stabilească un contact ceva mai uman cu beneficiarii serviciilor și mie mi se pare că de vreo 2 ani comunică din ce în ce mai bine în acest sens. Au făcut o aplicație prietenoasă care te scapă și de statul la coadă, vorbesc despre orientarea spre viitor, au conturi active în rețelele sociale, publică și conținut sensibil (adică postări informative îndulcite de chipurile brute, muncite, ale angajaților) etc. Sunt bine. Din păcate, prezentarea de la Webstock am impresia că a fost cam prea tehnică pentru ce era dispusă majoritatea publicului să digere; mie nu mi-a displăcut și l-am ascultat cu atenție până la capăt – ba chiar mi s-a părut interesantă observația referitoare la modelul de distribuție al energiei electrice, care a cam început să fie perimat în forma actuală, pe care o moștenim de la Tesla, și care se îndreaptă și el spre epoca digitală și un altfel de control).
  • Cornel Ilie cred că a fost cea mai mare surpriză pentru mine. Deși sunt în target, nu cred că am fost vreodată fan VUNK, nu m-am îngrămădit la concerte, n-am fost leșinată după solist (bine, între noi fie vorba, nici nu prea asociam numele cu un chip) etc. Însă omul care a vorbit pe 2 octombrie la Marriott mi s-a părut excepțional. OK, se vedea că e obișnuit să fie în fața mulțimilor, pentru că era de un firesc enervant și vorbea cu o dezinvoltură sfidătoare 🙂 (mai ales dacă ar fi să îl compar cu Dragoș Lumpan, care, din ce văd e un fotograf excepțional și spune vizual povești vibrante, dar calitățile de speaker, îmi pare rău, îi lipsesc cu desăvârșire; sau chiar cu Michele Grassi, care, deși vorbește corect în fața publicului, nu reușește să capteze la fel audiența, dar poate că nu-l ajută nici materialul destul de tehnic?). Și nu a fost vorba doar despre Cornel Ilie, ci și despre inovațiile care se leagă de trupa VUNK, curajul lor uriaș de a fi diferiți (în privințe aproape anti-comerciale pe ici, pe colo), deschiderea spre nou, profunzimea mesajelor etc.

Dintre micro-conferințe m-a interesat în mod special secțiunea de „knowhow”. De la Mugur Pătrașcu (ca întotdeauna) am aflat o mulțime de chestii interesante (și pe acestea vă invit să le citiți pe-ndelete de pe Facebook, dar cred că merită să menționez și aici o idee absolut esențială pentru succesul în social media – se tot vorbește despre goana pentru conținut și adesea alergăm după mult conținut, dar scopul ar trebui să fie conținut puțin și atât de bun încât să genereze multe interacțiuni). Mădălina Uceanu a prezentat niște date destul de interesante despre ce se întâmplă pe piața muncii cu activitățile de social media și mai ales cu cei care le îndeplinesc; n-au fost neapărat informații surprinzătoare (poate cu excepția limitei superioare a veniturilor din așa ceva, dar aici mai trebuie nuanțate lucrurile), însă e bine că se conturează din ce în ce mai clar niște direcții ferme și o stare de echilibru, stabilitate. Andrei Cismaru e tot timpul simpatic și mi-a plăcut că am putut să văd o mică mostră de strategie diferențiată pe canale specifice în funcție de public (local, regional, global) pentru un brand global. Și mi-a mai plăcut mult și conceptul de Bridge de la Golin, prezentat de Raluca Duță – mi se pare foarte mișto (și, făcut bine, foarte eficient), dar foarte greu să monitorizezi în timp real tot ce se întâmplă și să reacționezi rapid, să te urci repede pe val (nu pot decât să sper că au și libertate deplină din partea clienților, pentru că toți timpii care se pierd în aprobări, ierarhie și birocrație costă, chit că e un demers riscant să adaptezi mesajul de brand instant la o tendință abia apărută).

Oricum, mi-a plăcut mult ce s-a întâmplat acolo și au fost și o mulțime de activări simpatice, cam toate cu #hashtag propriu, de la Bitdefender, Raiffeisen, Coca-Cola, HP, McVitie’s, McDonald’s, Gerovital și nu în ultimul rând Staropramen, care chiar a făcut o chestie foarte, foarte mișto cu mașina aceea de scris 🙂

Mulțumesc, Evensys, Vodafone și tuturor celorlalți parteneri care au contribuit la starea mea de bine de vinerea trecută! Mulțumesc, Cristian Manafu pentru ocazia de a participa la un eveniment cu substanță, util, plăcut și bine organizat! Mulțumesc și ție, Chinezule, mai ales pentru zâmbetele pe care știi să le trezești publicului cu care comunici! 🙂

PS: Suvenirul care mi-e cel mai drag este lampa (?) aceasta simpatică, utilă și foarte inspirată de la Vodafone (și am apreciat la justa valoare inclusiv mesajul jucăuș de pe ea: „pentru vizibilitate în online”).

photo151922176355838141

PPS: Îmi pare rău că n-am reușit să rămân la partea cu premiile (și cu atât mai mult îmi pare rău că am ratat petrecerea), dar mi-am făcut temele ulterior și cred că toți câștigătorii și-au meritat din plin locul 🙂

Advertisements

Reclama Wash&Go cu levănțică și Radu Vâlcan

Sincer, habar n-am ce face (profesional) flăcăul ăsta. Numele i l-am mai auzit și chipul cred că i-l tot văd de ceva vreme în reclamele la Wash&Go, dar nu mi-e foarte clar de ce e cunoscut în România. Îmi vine să spun actor, poate îl asociez discret cu postul Acasă (?), dar nu-mi spune nimic bine conturat. O fi stilist? Asta ar avea cât de cât logică, dar de ce nu s-ar fi aranjat povestea în salonul lui? Nah, nu cred că e stilist.

În schimb, singura certitudine pe care o am este că reclama asta e înfiorătoare și singura mea senzație după vizionare e – FAD! Aici iar nu mi-e clar dacă Radu Vâlcan e cel fad și trage spotul în jos sau e invers, pentru că nu prea îi pot compara prestația asta cu alta. Dar oricum mizez mai mult pe ridicolul spotului… Parcă-parcă bate și dudele alea monumentale cu bărbații/femeile care umblă după ei cu câte un litru, doi de balsam de rufe în geantă pe la evenimente și petreceri.

Altfel, da, clar e super-credibil că o să apară un neicușor de după un raft de levănțici ca să-mi propună un șampon. N-am să-l trimit la plimbare hotărât și răspicat, pentru că mă ia la întrebări cu „de ce-ți place levănțica?”. Nu, nu. Am să zâmbesc, am să răspund și-am să și testez produsul. Culmea, o să-mi placă!

FAKE! OK, înțeleg, mai folosesc și alții tehnicile astea dubioase (deși mă-ntreb de ani de zile pe ce public funcționează), dar reclama e (măcar ușor) tâmpițică. Iar asta v-o spune cineva care chiar a folosit cu drag și spor șampon Wash&Go. Ani de zile.

O fi greu să faci spoturi pentru șampoane, nu zic nu, dar alții le fac mai glam. Tot cu clișee, dar au strălucire și eleganță.

PS: Deși mă tot întreb ce core-target vizează, suspectez că ar fi, totuși, genul care s-ar putea să nu știe să pronunțe bine numele produsului. Sincer, conceptul de wash & go mi s-a părut întotdeauna bun, dar dacă țintesc spre un segment aparte, tare mi-e că numele îi încurcă.

Reclama Dior – J’adore – The Future is Gold

Spotul ăsta mă atinge în atât de multe puncte sensibile (de la faptul că J’adore a fost primul meu “parfum bun” până la slăbiciunea față de Charlize Theron ori partea cu privitul spre viitor și toate metaforele vizuale foarte subtile și mișto pentru asta), încât n-ar fi drept să încerc să-i fac o recenzie echilibrată. Îmi asum mereu că-s subiectivă în comentarii, dar încerc întotdeauna să caut un echilibru. Tura asta știu sigur că n-o să-mi iasă, așa că vă las cu spotul și cu mențiunea că pur și simplu așa arată o reclamă elegantă din Liga Mare. E de văzut, de analizat fiecare detaliu, de revăzut și de învățat:

PS: Știu că în general vă interesează pe mulți și melodiile din reclame, așadar:

PPS: Da, e păcat că la noi auriul a căpătat conotații atât de nefericite. Nu-s fan, ba, chiar mă țin departe și de bijuteriile din aur galben, dar să nu uităm că auriul este simbol al nobleții, eleganței, regalității.

Reclama Gerovital – Vânători și Căprioare

Așa, de principiu, mie-mi place Gerovital (mă rog, Farmec, în general) pentru că a reușit să rămână pe piață și face eforturi să se transforme (inclusiv vizual) într-un brand contemporan. Poate că am și gena aia excesiv de patrioată, dar chiar au produse bune și ar fi păcat să devină genul ăla de afacere cu miez bun, dar care nu știe să se promoveze, nici nu vrea să învețe și moare pentru că nu reușește să se adapteze.

Apoi, mi-a plăcut mult ideea asta cu vânătorii și căprioarele încă de când a început campania printre bloggeri. Chiar are un ceva aparte…

Dar totul până la spot! Nu că-i neapărat rău, deși pe ici, pe colo bate tare spre clișeele din reclamele banale la șampon. Însă până la el s-au jucat atât de frumos cu metaforele, încât chiar așteptam mai mult! De fapt, mă cam sâcâie că n-au reușit să întruchipeze metafora în ceva care să aibă sens și la propriu. Sigur că esența spotului nu e în semnificațiile de bază ale conceptelor, dar erau variante de copy care să poată funcționa bine pe toată linia.

Și-mi asum că-s eu ciudată, dar replica asta – ”orice vânător vrea ca prada să-și dorească să fie vânată” – nu-mi sună bine și pace. E la locul ei cât rămânem în contextul provovator, dar până atunci… A, culmea e că respectivele conotații se dezvoltă ulterior, iar fix când auzi bucățica asta la TV chiar vezi căprioara!

Reclama AVON – Antonia

Poate că-s eu de modă veche sau ceva de genul ăsta, dar cred că, în locul celor de la AVON, aș fi renunțat să o asociez acum pe Antonia cu o campanie în care apare ca fiind foarte provocatoare. Sigur, spotul e filmat mai demult și nu se vede neapărat burtica, dar mintea mea s-a blocat în gândul ăsta: ”de ce ar căuta o gravidă să fie seducătoare?”. Departe de mine gândul că femeile însărcinate ar trebui să se-ncuie-n casă și să nu mai aibă grijă de ele, dar poți fi frumoasă fără să cauți neapărat să fii ”bold” și ”daring” (cum se numesc produsele din spoturi) și exact în ideea asta aș fi căutat un alt concept de campanie. Antonia e o femeie foarte frumoasă, încă arată extraordinar de bine (și sunt destul de sigură că va arăta și în continuare la fel), cosmeticele au treabă, vizual, cu chipul, iar aici n-ar fi o problemă nici câteva kilograme în plus și-apoi, zău, se știe că adesea ”graviduțele” (vai, cât urăsc diminutivele, dar parcă s-ar potrivi aici) au un farmec aparte. Așadar, era loc de n idei de campanii bune, compatibile cu actualul statut al vedetei! Dar asta provocatoare e, pentru mine cel puțin, cam nepotrivită:

PS: Ca să înțelegeți mai bine unde bat, Antonia la care mă gândesc eu acum e cea pe care am văzut-o zilele trecute în video-ul ăsta:

Ca răspuns la asta (o campanie simpatică a celor de la KISS FM care s-a și răspândit viral):

Reclama Mennen Speedstick – Păianjenul

Cineva mi-a comunicat astăzi la postarea Antrefrig că ar fi ”cea mai enervantă și tâmpită reclamă văzută vreodată pe televiziunile românești”. Mă rog, dacă e să fim sinceri, eu cred că-i concurență mare în topul spoturilor enervante și tâmpite, iar bietul purceluș albastru, chiar și agresiv și urlător cum e, nu cred că prinde podiumul. Oricum, la așa ceva e mereu și chestiune de gusturi și, uite, de exemplu, comentariul cu pricina mi-a amintit de un alt concurent de nădejde din competiția amintită mai sus:

Mă rog, n-am găsit varianta în română, dar n-am cine știe ce regrete, pentru că sună extra-enervant dublată. În rest, totul e la fel cum ați văzut și voi (a, ba nu, culmea, nu-i fix același produs – la noi parcă promovează un Mennen albastru). Dar povestea în sine e cu același umor îndoielnic și aceleași trăsături exagerate pentru emfaza pe ridicol: păianjenul uriaș, fetele care miaună foarte fals, faptul că n-avea cum să încapă în pumnul eroului namila aia de pe perete etc. Și-mi pare rău puțin, pentru că avea șanse să fie o idee bună, doar că nu înțeleg de ce au optat pentru genul ăsta de execuție…

Sper că n-au încercat o abordare similară Dove Men Care, pentru că lor chiar le-a ieșit simpatică:

Reclama AVON – Loredana și Anew Reversalist

Măi oameni buni, zău? 🙂 Nu știu dacă găsim cârcotași care să insiste că Loredana Groza n-ar fi o femeie frumoasă, cu un corp extraordinar pentru orice vârstă (și mai ales pentru vârsta ei), că n-ar fi carismatică, talentată și-n nșpe alte feluri, toate de bine. Dar eu nu știu cine ar putea să creadă că tenul ei arată așa de la cremă și doar de la cremă. Mie mi se pare că se vede din avion că are pielea întinsă (foarte întinsă) și chiar nu cred că tura asta au făcut cei de la AVON cea mai inspirată alegere…

Pe de altă parte, nișa fixurilor și a nesiguranței în rândul femeilor pare fără limite și cred că sunt destule situații în care doamnele aleg să creadă în orice soluție pentru ce le macină. Doar că standardele ne-realiste fac mult rău, inclusiv produsului, pentru că atunci când îți alegi o imagine (aparent) fără pic de rid la 44 de ani, iar crema ta nu va avea efectul promis (și nu, nu cred că există deocamdată vreo tehnologie în materie de creme care chiar să poată face minuni), clienta va fi inevitabil dezamăgită și nu doar că nu va mai cumpăra a doua oară produsul cu pricina, dar s-ar putea să nu mai cumpere cam nimic de la tine, pentru că a avut o experiență neplăcută cu brandul. Altfel, sigur, e normal să cauți un ambasador al produsului cât mai atractiv ca să inoculezi gândul inconștient că și tu poți arăta la fel dacă folosești produsul, dar de data asta cred că-i cam prea idealizată imaginea ambasadorului 😉

PS: Și parcă a cam apus și era publicității informative de tip testimonial, nu?