Intenționam să scriu despre cu totul altceva, dar odată ce am văzut minunăția asta la Cabral, nu m-am putut abține. Și încep prin a spune clar și răspicat că eu n-am lucrat niciodată în cadrul unei agenții de publicitate, așa că admit că poate-mi scapă ceva din proces. Însă știu sigur că o reclamă trece prin multe mâini, prin multe minți și prin mulți ochi până ce ajunge să fie lansată, iar spotul ăsta mi se pare exemplul clasic de reclamă care mă face să mă întreb cum de nimeni din lanțul de creație/producție nu s-a găsit să spună ”mă nene, ceva nu e chiar cum trebuie!”…
Ce să zic? V-am mai mărturisit că în general evit să zic numai de rău, dar chestia asta e ”WOW!” :). Începe prost (cu funduri dansatoare?), nu are o poveste coerentă, nu are un mesaj concret, are o grafică dubioasă, are și oarece clișee (”super-mega distracție”, ”frate”, zău?), iar unele chestii sunt foarte ne-la locul lor (”doar doi barosani”, porcul tăiat?!). Și toate astea par cu atât mai nepotrivite în contextul în care produsul abia acum se lansează pe piață. Hai, dacă era ceva cunoscut, testat și apreciat, poate era mai ușor să treci peste un spot nefericit, dar așa… Pot să jur că vor fi oameni care nu-l vor încerca din principiu!
Aș fi tare curioasă să văd cum arăta brieful inițial… Și, nimic de zis, chiar și fără să fi lucrat într-o agenție de publicitate știu din proprie experiență că, atunci când vine vorba de muncă de creație, uneori clientul vrea să-și impună o idee proprie sau pur și simplu face o alegere neinspirată dintre variantele propuse inițial. Însă reclama asta e categoric prima despre care nu prea găsesc și ceva bun de zis. Poate doar dacă insist să cred că și publicitatea proastă poate fi utilă, pentru că sigur, sigur spotul ăsta e memorabil în felul lui :).
Publicitate românească 