Brand experience – La Strada

Am scris de curând despre spoturile pentru înghețata La Strada și constatam atunci că nu doar reclamele le-au ieșit într-un mare fel, ci chiar comunică ireproșabil pe toată linia. Ei bine, zilele trecute mi s-a confirmat pe deplin că oamenii din spatele brandului își fac foarte bine treaba, pentru că mi-au scris, mi-au mulțumit pentru apreciere și m-au invitat la degustare.

Sinceră să fiu, chiar și mulțumirea în sine ar fi fost o surpriză plăcută, iar posibilitatea degustării a îndulcit și mai mult dialogul 🙂

Doar că surpriza s-a materializat în această dimineață într-un pachet mult peste așteptări. Adică, nu știu voi, dar eu, când mă gândesc la degustare, mă gândesc la niște mostre discrete. Dar nu, am primit doze generoase din cinci sortimente aparte: mango, fistic, vanilie, ciocolată și pere (șerbet):

DSC02430 DSC02435 DSC02440 DSC02444 DSC02450 DSC02455

Deci e clar până acum că mi-a plăcut cum e construit brandul și cum comunică, mi-a plăcut că monitorizează ce se scrie despre La Strada, am apreciat că mi-au mulțumit, am super-apreciat că am primit și kit-ul (foarte consistent) pentru degustare, așa că nu-mi mai rămânea decât să testez și produsul…

Știți cum se spune că pe lumea asta sunt doar două feluri de oameni – cei care preferă înghețata de vanilie și cei care o preferă pe cea de ciocolată? Eu sunt net în favoarea înghețatei de ciocolată. Ba, mai mult, când vine vorba despre fructe, deși le ador în stare naturală, chiar nu mă omor după nimic altceva fructat (nici înghețată, nici ciocolată cu cremă de […] etc.). A, și aproape că aș spune că mango nu prea-mi place în nicio formă, iar înghețatei de fistic nici nu știu dacă i-aș fi dat vreo șansă vreodată…

Dar da, recunosc. Am trăit până acum în minciună și mă bucur că am avut ocazia să văd Lu Mina 🙂 Toate sortimentele sunt minunat de aromate, fine și cremoase și nimic din gust nu te duce cu gândul la artificial. Însă mai presus de atât, chiar trebuie să admit, cu smerenie, că înghețata cu fructe poate fi delicioasă și cea cu fistic aproape că a bătut-o pe cea cu ciocolată. Aproape 😀

Sorbeto-ul de pere nu mi-a dat niciun motiv să mă îndoiesc că n-ar fi făcut din 60% pere Williams, pentru că și aroma intensă și consistența sunt exact cum te-ai aștepta să iasă ceva din abundența acestor fructe zemoase. Sortimentul cu mango, la fel, mi-a deschis drumul spre o cale pe care am refuzat cu obstinație să merg până acum, iar cel cu fistic, v-am spus deja, era să-mi clatine serios cea mai fundamentală credință pe care o aveam despre înghețată. Vanilia, desigur, e minunată și ea și nu știu cum reușește să fie în același timp discretă și puternică. Iar ciocolata… Ce să spun? Așa ceva se experimentează; cuvintele nu-i fac cinste. Așadar, da, clar, rămâne preferata mea și din gama La Strada (și din punctul meu de vedere e peste alte mărci cu ștaif):

DSC02357 DSC02505La final nu pot spune decât că experiența cu produsul chiar a fost pe măsura așteptărilor induse de spoturi. Vă spuneam la sfârșit de iulie, textual, că:

sunt superbe, seducătoare și foarte senzoriale. Sunt câte 23 de secunde pline de culoare, de armonie vizuală, de sunet perfect ales și tot așa. Chiar îmi lasă senzația că simțurile pe care nu mi le-a atins spotul trebuie stimulate și ele și-mi induc ideea că gustul va fi pe măsura experienței vizuale ireproșabile.

Și, zău, n-am fost câtuși de puțin dezamăgită 🙂

Reclama La Strada – Înghețată – Taste the World

Mi se par printre cele mai bune spoturi pe care le-am văzut la TV în ultima vreme. N-aș fi ghicit 1.000 de ani că e brand românesc (deși înțeleg de aici că Macromex se ocupă doar de distribuție, iar produsul în sine este produs în Franța). Însă brand-ul e creat de un român (Dan Minulescu) și comunică ireproșabil. Nu mi-e clar de ce au început abia acum să se promoveze mai agresiv, în condițiile în care există din 2012. Adică, sincer, eu, consumatorul, n-am intrat în contact cu numele La Strada decât din greșeală, prin galantarele de la Mega Image (cred?), și întotdeauna mi s-a părut prea scumpă înghețata pentru ceva ce nu mi-e deloc familiar.

Însă, uitându-mă la pagina de Facebook, nu pare că ar fi stat pe loc nici până acum. S-au promovat destul de exlcusivist, iar asta e în perfect acord cu identitatea lor și cu scopul de a se impune pe nișa premium, dar trebuiau să facă de mai mult timp ce au făcut acum (nu de alta, dar putere de cumpărare sănătoasă au și alte categorii în afară de fashioniste și dorobanțieri 😀 ).

Oricum, revin, reclamele care apar acum la televizor sunt superbe, seducătoare și foarte senzoriale. Sunt câte 23 de secunde pline de culoare, de armonie vizuală, de sunet perfect ales și tot așa. Chiar îmi lasă senzația că simțurile pe care nu mi le-a atins spotul trebuie stimulate și ele și-mi induc ideea că gustul va fi pe măsura experienței vizuale ireproșabile. În plus, au ales simboluri foarte bune și mi se pare foarte inspirat că pun accent pe conceptul de aromă la superlativ:

Top Social Brands 2015

Vineri am participat la conferința Top Social Brands, organizată de Revista Biz. Și am plecat de acolo foarte recunoscătoare, pentru că m-am ales cu o mulțime de informații interesante. De fapt, ca să fiu sigură că nu uit nimic esențial, am încercat să consemnez în timp real aspectele care mi-au atras cel mai mult atenția și le găsiți în continuare pe pagina de Facebook.

Însă, ceea ce nu am publicat acolo a fost topul în sine, top care, pentru prima dată, a inclus 75 de nume și nu doar 50:

Ar fi multe de discutat pe marginea acestui top, dar probabil că prima și cea de-a 26-a poziție sintetizează perfect ideile-cheie care mi s-au întipărit cel mai bine în minte la conferință. Vodafone, primul clasat în top în ultimii șapte ani este unul dintre cele mai active branduri, cu campanii integrate și mișcări foarte inspirate. Iar pe locul 26 veți găsi, în premieră, brandul TNT; practic, nici măcar nu se poate spune că ar fi fost prezent în social media până acum, așa că e de-a dreptul surprinzătoare intrarea lui în top și direct atât de sus. Explicația? Curajul de a încerca idei foarte neconvenționale (curaj care pare să le lipsească cu desăvârșire celor mai mulți dintre jucătorii de pe piața românească). S-au gândit la conceptul de #livrarespecială și s-au jucat teribil de frumos cu el: au făcut livrări cu drona, au „livrat” copii în excursie cu limuzina, au profitat de valul cu șpagatul lui Van Damme și l-au reinterpretat în varianta proprie etc. Bravo lor!

Aștept cu interes ediția de anul următor și sper ca toți cei din top (și alții) să evalueze aceste rezultate și să acționeze în consecință. Chiar e nevoie de mai mult curaj și de mai multă creativitate! 🙂

Reclama pentru Zahăr Mărgăritar – Descoperă energia magică

Dacă mă-ntrebi repede, cu greu îmi amintesc și altă marcă de zahăr de pe piață, dar e clar că nu sunt singurii și, până la urmă, cică reclama ar fi ”sufletul comerțului”. Totuși, dacă mă gândesc bine, nu cred că văd prea des reclame la zahăr, iar difuzările sunt în general destul de rigid plasate pe parcursul anului. Vorbesc din amintiri, dar senzația mea e că spoturile pentru zahăr apar mai degrabă în sezonul conservelor (și, mai nou, înțeleg că sunt inclusiv sortimente cu nu știu ce adaos special pentru gemuri și dulcețuri) sau înainte de sărbători.

În fine, aș fi tentată să spun că parcă-i un pic cam devreme pentru o campanie de sărbători, dar până la urmă e deja mijlocul lui Noiembrie și cred că am văzut deja și decorațiuni pentru Crăciun prin marile magazine. Apropo, oare studiază cineva dacă și cum s-a schimbat comportamentul de consum al românilor în ultimii ani în preajma sărbătorilor? Țin minte că în vremea copilăriei maică-mea începea, puțin câte puțin, aprovizionarea cu vreo 2 săptămâni înainte să se apuce de treabă (timp arhi-suficient ca să-i mănânc mereu stafidele sau mazărea și să-mi zică de bine când era deja cu mâinile-n cozonaci și boeuf 😀 ). Presupun că făcea asta pentru că pe-atunci, la începutul anilor ’90, nu găseai chiar orice peste tot și/sau la un loc. Astăzi, în schimb, sunt deja celebre imaginile cu omuleții care se calcă-n picioare în hipermarketuri în ajunul Ajunului sau chiar în Ajun.

Oricum, înțeleg că e nevoie să propagi un mesaj din timp ca să fii sigur că ajunge la toată lumea și că li se și întipărește bine în minte. E nevoie de suficientă expunere ca să-ți maximizezi șansele ca omul, odată ajuns la raft, să întindă mâna după numele cel mai familiar. Mă rog, or mai fi criterii de preț, mai e și bătălia pentru poziția la raft și încă n alți factori care influențează achiziția, dar faci ce poți cu lucrurile pe care le poți controla. În schimb, expunerea care începe prea devreme s-ar putea să ducă ori la uitare, dacă nu te promovezi până la capăt, ori la supra-saturație, dacă ești prea insistent. Și de asta îmi vine să spun că poate-poate e un pic prea devreme, mai ales dacă am dreptate și s-a schimbat un pic comportamentul consumatorilor. Nu pot decât să mă încăpățânez să cred că la noi se face și cercetare pe nișa asta, iar deciziile de genul acesta se iau în cunoștință de cauză (deși am motive să cred că nu e neapărat întotdeauna așa, dar până la urmă nu-s banii mei în joc, nu?).

Revenind la spot, n-am de spus decât două lucruri: da, e corect făcut și exprimă destul de frumos ideea de energie magică (oare, partea cu ”magică” e pentru ”magia Crăciunului?), dar mi se pare o poziționare cam plictisitoare. Pur și simplu e prea evidentă legătura dintre zahăr și energie.

Sau poate că-s ușor influențată de faptul că în timp ce căutam spotul (pe care îl găsiți aici) am dat și peste reclamele vechi pentru Lemarco. Zău, așa ciudățele cum era, sigur au ieșit în evidență și cred că au avut impact (deși acum, fără să cercetez subiectul, nu-s neapărat sigură că marca mai există pe piață):

A, și dacă tot veni vorba despre zahărul brun, tot în procesul ăsta de căutare am găsit și un spot pentru Mărgăritar Brun de Mauritius. Nu l-am remarcat (încă) la TV, dar mi se pare chiar bunicel – are o poveste, are iz exotic, are și o grafică aparte: