Când eram mică țin minte că tata mai pleca din când în când în delegație la București și de ficare dată îmi aducea o cutie de Tic-Tac. Poate că astăzi n-ar părea cine știe ce, dar vorbim despre perioada ’91-’92 când în niciun caz nu exista atât de multă varietate pe piața românească, așa că, la vremea aceea, amărăciunea aia de cutiuță cu bomboane albe era o mare bucurie și aproape un deliciu 🙂 . Și țin minte că prima dată când mi-a adus Tic-Tac de portocale chiar mi s-au părut WOW!
Ei bine, acum Tic-Tac nu mai e ce a fost și, când am testat la un moment dat sortimentul nou cu căpșuni chiar nu mi s-a părut deloc reușit (deși apreciez că cel mentolat încă seamănă cu ce era odată). Iar reclamele din ultimii ani mi se par adesea ușor ridicole. Și, teoretic, nici asta nouă nu se abate foarte tare de la serie, dar mărturisesc aici că am râs când am auzit partea cu ”vedere la pulpă”:
Nu știu exact ce s-a întâmplat anul ăsta, dar știu de cel puțin trei evenimente colorate… Bine, sigur că n-am nimic împotriva exploziei de culoare, pentru că sună distractiv 😀 . Doar că două dintre cele trei evenimente sunt pe bază de ”bumtzi bumtzi” (ceea ce, la fel, sună fun, exact ca bătaia cu spumă), iar unul e cu alergare.
Oricum, DERO mi s-a părut grozav de inspirat să se asocieze cu un asemenea eveniment, deși la mine n-a ajuns informația decât post-eveniment și aș fi tentată să spun că se puteau promova mai bine. Însă par să fi participat destui oameni (și asta în condițiile în care participarea, cel puțin la alergare, a costat măcar 75 RON). Ba chiar am văzut printre cunoștințe poze cu oameni foarte colorați și entuziasmați.
Așadar, bravo! O fi și slăbiciunea mea aparte pentru metodele mai neconvenționale de promovare, dar când vine vorba despre detergenți, creativitatea chiar mi se pare foarte pusă la încercare (și nu, încă nu mi se pare că au dat lovitura cu găselnița anterioară – Clăbucel – deși pare să fi avut porția lui sănătoasă de popularitate și monstruletele de spumă care se scărpina nepoliticos).
PS: Dacă ați ratat evenimentul din București, The Color Run (”happiest 5k on the planet”) se va organiza și la Cluj pe 12 Iulie. Sau dacă vă e Clujul prea departe, fix în aceeași zi puteți să optați pentru celelalte două evenimente colorate – Life in Color Romania (la Mamaia) sau Holi Tour Romania (la Iași pe 12.07, dar Holi va fi în 8 orașe din țară, începând cu evenimentul de la Cluj-Napoca, de pe 17.05, și încheind cu cel de la București, de pe 23.08).
După mine, asta e o reclamă care și-a dorit să fie cumva, dar textul n-a ajutat-o 🙂 . Chiar nu vreau să fiu cârcotașă, dar inclusiv începutul e destul de nefericit – ”poate că nu te întâmpinăm mereu cu un zâmbet”. Păi, scuzați-mă, dar eu aș pune zâmbetul pe primul loc în lista de ”musai” pe nișa serviciilor!
Apoi înțeleg că se scuză că n-au farmacii chiar peste tot ca alții, dar încearcă să compenseze cu gamă bogată de produse și stocuri, ceea ce e destul de OK. Doar că următoarea replică iar nu-i grozavă, pentru că ideea de ”prețuri bune” tinde să fie echivalentă cu ideea de prețuri mici și să asociezi ieftin cu ”servicii pe măsură”, ei bine, cam dă în cap la toată ideea spotului.
Iar la final, partea cu ”poate cauți doar o farmacie, dar găsești o farmacie adevărată” e foarte vagă. Ce ar trebui să înțeleg din conceptul de ”farmacie adevărată”? Tot ce mi-au spus până acum și nu m-a impresionat? Ar trebui să ”simt” o chestie foarte personală și să proiectez în Dona orice-mi doresc eu de la o farmacie? Asta ar fi destul de periculos, pentru că atunci când dai libertate deplină clientului să-și construiască niște așteptări e foarte ușor să nu reușești să le satisfaci. Sau poate ar trebui să înțeleg că nu e doar un magazin de pastile, ci și un loc în care se fac preparate după rețete, așa cum e sensul propriu al conceptului de farmacie? Dacă-i așa, eu una aș fi spus-o mai explicit, pentru că e chiar un serviciu din ce în ce mai rar…
Sigur că dacă stau să caut tâlcul ascuns și foiesc ideile mental ajung la concluzia că s-a dorit a fi un spot cald, aproapiat de client și de nevoile lui etc. Dar cu reclamele e ca și cu glumele – dacă trebuie să le explici, nu sunt chiar bune. Iar la reclame e un pic mai rău, pentru că au șanse mari să nu fie nici eficiente și abia asta dăunează.
V-am scris aici despre spotul anterior care promova concursul Cris-Tim și tot acolo am aflat, printr-un comentariu, că de fapt ideea a prins printre unii părinți și, ca orice competiție, s-a lăsat chiar și cu puțină încrâncenare…
Oricum, concursul s-a încheiat și au apărut noile spoturi cu micii câștigători și, deși tot ăla original de acum nu știu câți ani mi se pare mai bun, tot m-am mai trezit zâmbind pe ici, pe colo (mai ales la al doilea):
Măi oameni buni, zău? 🙂 Nu știu dacă găsim cârcotași care să insiste că Loredana Groza n-ar fi o femeie frumoasă, cu un corp extraordinar pentru orice vârstă (și mai ales pentru vârsta ei), că n-ar fi carismatică, talentată și-n nșpe alte feluri, toate de bine. Dar eu nu știu cine ar putea să creadă că tenul ei arată așa de la cremă și doar de la cremă. Mie mi se pare că se vede din avion că are pielea întinsă (foarte întinsă) și chiar nu cred că tura asta au făcut cei de la AVON cea mai inspirată alegere…
Pe de altă parte, nișa fixurilor și a nesiguranței în rândul femeilor pare fără limite și cred că sunt destule situații în care doamnele aleg să creadă în orice soluție pentru ce le macină. Doar că standardele ne-realiste fac mult rău, inclusiv produsului, pentru că atunci când îți alegi o imagine (aparent) fără pic de rid la 44 de ani, iar crema ta nu va avea efectul promis (și nu, nu cred că există deocamdată vreo tehnologie în materie de creme care chiar să poată face minuni), clienta va fi inevitabil dezamăgită și nu doar că nu va mai cumpăra a doua oară produsul cu pricina, dar s-ar putea să nu mai cumpere cam nimic de la tine, pentru că a avut o experiență neplăcută cu brandul. Altfel, sigur, e normal să cauți un ambasador al produsului cât mai atractiv ca să inoculezi gândul inconștient că și tu poți arăta la fel dacă folosești produsul, dar de data asta cred că-i cam prea idealizată imaginea ambasadorului 😉
PS: Și parcă a cam apus și era publicității informative de tip testimonial, nu?
Poate că nu m-am uitat eu cu atenție, dar n-am înțeles mare lucru din spotul ăsta. Mă rog, e bine că promovează muștarul înainte de 1 Mai (despre care se știe că-i un veritabil ”mic-fest”), dar povestea e tare trasă de păr. Cred că se vrea așa, mai din popor, dar hai să fim serioși! Bărbații adevărați fac grătare de grătare, nu? Nu-și abandonează micii pe foc, nici măcar pentru fotbal! 😀
Pot să înțeleg de ce ar fi bine să omogenizeze numele produsului de pe piața din România cu brandul internațional, dar mi se pare că nu și-au ales grozav momentul dacă tot au investit atât de mult în promovare ca să bage-n mințile tuturor conceptul Mercador. Apoi, OLX nu e un nume pe care să-l pronunți la fel de firesc în română cum era predecesorul său. Și nu în ulitmul rând, eu tind să cred că oamenilor nu le place schimbarea în general, iar în cazul ăsta particular clienții lor au la îndemână o alternativă foarte similară care li s-a cam intipărit în conștiință cam în același timp – Tocmai.
Oricum, dacă cei de la OLX au hotărât că era musai să facă pasul ăsta, fac acum ce e normal să facă – își asigură beneficiarii că în serviciul propriu-zis nu s-a schimbat nimic și doar numele diferă. Eu una sunt destul de sigură că, cel puțin pe termen scurt, vor înregistra o scădere, dar spoturile difuzate frecvent și la radio și la TV cred că în cele din urmă îi vor mai liniști pe reticenți. Și e normal ca spoturile astea să nu fie chiar capodopere, pentru că e foarte important să transmită mesajul foarte clar:
Dar la fel de normal este ca și concurența să profite și, pe lângă faptul că par să fi introdus niște servicii noi foarte utile (de exemplu, verificarea coletului la livrare), au adăugat discret și elegant replica ”tocmai.ro rămâne tocmai.ro” la newslettere și spoturi TV ca acesta (deși online n-au publicat încă varianta cu adaosul de la început):
Hai, că vine Paștele și sigur puneți pe platourile de gustări și niște cașcaval, nu? 🙂 Apropo, Sărbători fericite!
Personal, m-ar cam irita să fiu clientul din ipostaza cu pricina, dar nu despre asta e povestea și, până la urmă, e un spot într-o linie destul de consecventă cu stilul în care a comunicat brandul Delaco până acum și nu e nici lipsit de umor sau substanță:
De fapt, e o serie întreagă de reclame și nu știu dacă rulează toate la TV, dar unele parcă-mi plac mai mult decât cel de mai sus (pe care sigur l-am văzut în pauzele publicitare):
Am să presupun că, contrar oricărui instinct și fir de logică pe care-l am, seria de reclame Carpatina TV a avut succes. Pentru că insistă. Și insistă cu-n spot la fel de nesărat (ca s-o zic blând 😀 ). În rest, maxim cred că ar putea să mi se pară justificat ca celelalte spoturi din serie să fi fost atractive prin variantele necenzurate (dacă vreți, revedeți aici și aici)…
Îmi place mult că cerealele Fitness au pe pungă o chestie lipicioasă cu care să ții închisă punga după desfacere, deși la ultimele cumpărături n-am mai găsit-o și sper că n-au renunțat la ea. Mă rog, n-a fost chiar invenția lor, pentru că apăruse de ceva timp găselnița asta și la pungile de orez (inițial la gamele mai scumpe), dar să zicem că ăsta e un produs pe care îl consum frecvent și la el am constatat utilitatea la justa valoare. Și e un lucru mic (probabil cu un cost de producție aproape neglijabil), însă e un detaliu de ambalaj pe care eu una îl apreciez în mod deosebit.
Apoi, dacă tot vorbim despre mâncare, inevitabil se lasă cu recipiente în chiuvetă, așa că nu pot să nu-mi amintesc de ceva cu care umblu zilnic – detergentul de vase. Sunt pe piață nșpe sortimente, dar eu nu mi-am pus niciodată problema de a alege altceva în afară de Pur sau Fairy. De fapt, mie, în calitate de consumator, mi se pare net superior produsul Fairy, însă Pur este alternativa ambalată și în varianta cu pompiță, așa că, cel puțin o dată pe an, am să cumpăr un Pur în loc de Fairy, doar pentru că vreau sticla cu pricina care e mult mai ușor de folosit în ”fluxul tehnologic”. Dar după ce se termină Purul, îmi pare rău dragă Henkel, dar sticla se tot umple la loc cu Fairy până-i vine vremea plasticului să fie schimbat…
Și dacă tot vorbim de ambalaje și de sticle, mi-am amintit că Pepsi a lansat, sub sloganul ”ești pe plus”, 4 sticle noi de 1,25l, 1,75l, 2,25l și 2,75l. Sincer, la Coca-Cola am înțeles cât de cât care a fost ideea cu doza de 2 lei, pentru că avea un format bun de pus în buzunar, deci o utlitate ceva mai concretă. În rest, când vine vorba de volume de sticle, cred că singurele asocieri pe care le fac eu, consumatorul, sunt cu sticlele de 2,5l care prevestesc sărbătorile 🙂 și dorința mea nerostită până acum de a găsi apă plată la 1l (pentru că uneori 0,5l e prea puțin, dar 2l e prea mult). Oricum, am încredere că Pepsi e genul de companie care chiar investește în cercetare și presupun că oamenii și-au făcut bine calculele pentru lansările astea (deși ideea de a fi pe plus cred că ar avea sens mai ales dacă prețul pentru volumele un pic mai mari ar fi similar de prețul concurenței la volumele standard apropiate):
Publicitate românească 