Reclama Napolact – Cremă de telemea

Am să apreciez inovația, pentru că nu știu să mai existe vreun sortiment similar pe piață (deși, sincer, consumatorul din mine nu prea cred că va fi tentat să testeze). Am să apreciez și abordarea – chiar dacă pare simplistă și aproape low-budget, sunt sigură că, din păcate, atinge un public destul de numeros și-n plus, probabil că e preferabil ca atunci când lansezi un produs nou să te exprimi clar și răspicat:

Dar, între noi fie vorba, cred că partea cu ”ușoară” din ideea asta de gustare n-are cum să se refere la altceva decât la consistență. Poate despic eu prea mult firul în patru, dar nutrițional vorbind, smântâna nu-i tocmai celebră pentru cât de ”light” e și vă asigur că nici telemeaua nu-i deloc în zona low-fat (din contra, e pe la 40%, cu o singură excepție pe piața noastră – Hochland). Iar dacă e să pui asta și pe pâine, SEARA, oho! Mă rog, o fi, totuși, o variantă preferabilă dacă e s-o compari cu fast-food, însă mi se pare ușor înșelător mesajul…

Reclama Neumarkt – Cum se pronunță corect

Trebuie să recunosc că asta e prima reclamă pentru berea Neumarkt care-mi place. Și nu, nu pentru că ar fi vreo capodoperă, că doar țintește același core-target care răspunde la mesaje simple și umor de un anumit calibru. Dar îmi place că-mi arată ceva ce, din păcate, pare să-i preocupe prea puțin pe mulți – feed-back-ul din piață. Îmi place că au fost suficient de deschiși încât să priceapă că profilul consumatorului lor pare să aibă o problemă cu numele și apreciez că au recunoscut asta, ba chiar au abordat problema cu umor. Mă rog, genul lor de umor, dar e bine și așa:

Deși în general aș spune că e riscant să faci publică o asemenea problemă, calea sănătoasă e s-o recunoști și să încerci să-ți educi consumatorul. Sau, mă rog, în cazul acesta particular chiar s-ar putea să meargă cu a-i spune o dată, iar apoi, după ce vezi că n-ai cu cine vorbi, îl iei pe om așa cum e și vă continuați drumul împreună. De fapt, psihologic vorbind, asta-i singura cale de a rezolva o problemă – fie găsești o soluție, fie o accepți 🙂

Reclame pentru medicamente de răceală

Aseară mă uitam pe History și n-am putut să nu observ că în același calup publicitar am văzut, la rând, 5 (CINCI) reclame pentru medicamente de răceală. OK, înțeleg, e sezonul ăla incert și are logică să plătești ca să-ți ruleze spotul la TV, dar oare cât de eficient se cheltuie banii tăi când apari la grămadă cu alții?

E drept, piața farmaceuticelor e una dintre cele mai competitive și până la urmă rolul unei reclame bune e fix să te distingă din mulțime. Și-n plus, nici nu știu cât de mult control ai mai departe la difuzările propriu-zise. Mă rog, n-am pretenția că m-aș pricepe, dar am fost cândva în viața asta la un interviu pentru un internship pe media planning la un post TV (post mare dintr-o rețea internațională) și am fost foarte dezamăgită să aflu că ecuația e mult simplificată și sunt factori (care mie mi se par importanți) care nu sunt cântăriți. Pe scurt, agenția plătește pentru ca mesajul să ajungă la X telespectatori și (eventual) telespectatorii ăia să aibă anumite caracteristici (dar nu e cine știe ce calcul rafinat – vorbim, în ce mai bun caz, despre sex și vârstă). Nimic de zis, munca unui media planner nu e chiar ușoară nici dacă se simplifică ecuația și poate fi o provocare să potrivești toate spoturile pe care trebuie să le difuzezi în așa fel încât TOȚI cei care au plătit să aibă mesajele livrate la câți oameni ar fi trebuit să atingă. Dar am rămas încă de atunci cu gustul amar al faptului că nu prea există această atenție față de succesiunea reclamelor și făță de alte nuanțe, mai mici și mai mari, care sigur afectează impactul final.

Însă, repet, n-am pretenția că mă pricep. Poate nu e așa peste tot. Poate lucrurile s-au mai schimbat. Poate există pur și simplu media planneri dedicați care au grijă la niște lucruri mici, pur și simplu pentru că-s riguroși. Poate mârâie agențiile când observă că ceva e în dezavantajul lor. Etc. etc. etc.

Dar cert e că aseară, într-un singur calup, am dat peste:

Tantum Verde (nu e spotul dublat în română, dar vă dați seama și din versiunea asta că e teribil de neverosimil. Toată lumea știe că mamele au super-puteri și-un amărât de gât roșu NU le doboară. Poate-poate mergea spotul ăsta pentru un medicament de gripă, dar și atunci era un pic tras de păr):

Coldrex Max Grip Lemon (nu cred că e singura reclamă în care au mers pe ideea asta cu ”cea mai strălucită minte” care poate fi afectată de răceală. Sunt destul de sigură că mai rula una cu un șahist. În fine, e o abordare un pic mai altfel, dar dacă iei povestea asta la bani mărunți e cam stupidă și superficială. Mintea-i minte, imunitatea-i imunitate. Vorba aia, și geniile tot pe-acolo… Își suflă nasul 😀 ):

Fluimucil (ei bine, oamenii ăștia clar au înțeles că trebuie să se facă remarcați. Presupun că de asta au ales un nume cam câh și-apoi au și desenat o chestie absolut hidoasă! Sincer, e urâțică rău chestiuța aia portocalie! E prea urâtă chiar și dacă e să iau în calcul că micro-organismul care-mi face rău trebuie stârpit!):

În plus, am mai văzut și-un Hexoraletten N (nu, nu e ăsta) și-un Parasinus (nici asta), dar n-am reușit să dau peste spoturile cu pricina, ceea ce nu e tocmai o pierdere teribilă. Publicitatea la medicamente e destul de sterilă (hă-hă).

Reclama BMW – X6 – Xdrive

Poate că-n mine zace pe undeva un mic cocalar, dar BMW este marca mea preferată în materie de mașini (OK, recunosc, marea excepție este modelul Z4). Așa că-mi asum un strat în plus de subiectivitate tura asta, dar mi se pare foarte, foarte bun spotul ăsta. Pe lângă faptul că, vizual vorbind, e impecabil, mi se pare foarte bine construit și mesajul. Normal, era de așteptat ca la nivelul ăsta să n-auzi o listă plictisitoare de detalii tehnice, ci s-auzi mai degrabă o poveste. Adică trebuie să fie vorba despre obiect fără să-ți vorbească efectiv despre el, iar expunerea asta despre succes le-a ieșit sublim.

A, și dacă tot vorbim despre BMW, reclama asta pentru Super Bowl e foarte inspirată și are o abordare complet diferită de ce s-ar aștepta în mod normal consumatorul. Dar sigur că publicitatea pentru Super Bowl e mereu la superlativ:

Reclama Pepsi – Live for Now

Un spot lejer, bunicel, în perfect acord cu mesajul pe care vrea să-l transmită și bine adaptat la publicul tânăr pe care presupun că vrea să-l atingă:

Și până la urmă poate-i un sfat bun pentru orice grup de vârstă în povestea cu urmatul propriului drum 🙂

PS: Pentru că am sentimentul că s-ar putea să vă cam placă și melodia, audiție plăcută:

Reclama Hochland – Blind test cașcaval

Aș percepe eu altfel reclama asta dacă aș avea copii sau și părinților li se pare falsă pe toată linia? Adică, zău, mi-e greu să cred că jocurile de familie arată așa în vreo casă, entuziasmul puștoaicei e exagerat, iar băieții de vârsta puștiului clar nu-s celebri pentru descrieri elaborate de genul celor pe care le face el după ce gustă 🙂

Mă rog, poate părinților o să li se pară cute sau o să-i gâdile la vertebra idealistă în timp ce-și închipuie că așa ar arăta și scenele din familia lor…

A, ce nu se vede în spotul ăsta e faptul că Hochland a lansat niște sortimente noi, iar eu felicit oricând curajul mărcilor care experimentează. De fapt, sper că n-am încurcat borcanele și ciar ăsta-i spotul care rulează și acum, doar cu adaosul de noutăți la final (deși aș fi putut să fiu sigură dacă găseam spotul curent, dar nu-i… deocamdată?). În schimb, am mai găsit ceva ”bun” cu brânză topită (nu sunt sigură că rulează la TV, dar e în exact aceeași linie, deci la fel de fals, dacă mă întrebați pe mine):

Reclama Antrefrig – Porcușorul și-a pierdut vocea

Dacă ar fi să mă iau după rezultatele campaniei Orange, aș zice că ar trebui să aibă un succes fabulos campania asta. Totuși, am oarece rezerve. Să nu mă înțelegeți greșit, n-am niciun dubiu că nu se vor găsi destui amatori (la ora la care vă scriu asta par să fie 159 de înregistrări și cred că abia a apărut spotul la TV), dar clar nu joacă în aceeași ligă. Și ar mai fi ceva – miza în sine. La Orange primeai garantat ceva util imediat ce intrai în horă, mai primeai încă ceva dacă te și aprobau, iar la final puteai să apari și la TV, dacă ăsta era marele tău vis. Aici, dacă am înțeles eu bine, n-ai niciun fel de beneficiu intermediar garantat, ci doar ”riști” să-ți apară glăsciorul în următoarea reclamă:

Habar n-am dacă s-au luat după cei de la Orange, dar dacă s-au inspirat de acolo, n-au ”copiat” tema până la capăt. În rest, sigur, porcușorul e simpatic oricum, mare efort n-ai de depus (poate o fi chiar fun și ușor terapeutic să urli ”FICAT! FICAT!”) și, de regulă, cam orice campanie care presupune interacțiune vine cu oarece rezultate. Dar estimarea mea e că magnitudinea rezultatelor va fi departe de ce au reușit Millidge și Doig.

[UPDATE] Între timp au început să apară la TV și ficații ăștia urlători și, nu știu voi, dar eu deja sunt supra-saturată de idee, pentru că rulează des spotul. OK, are sens să ruleze des ca să-i mulțumească pe cât mai mulți dintre cei care s-au înregistrat, dar eu, telespectatorul, încep să am deja o experiență neplăcută:

Reclamă ING – Rebranding ING Asigurări și ING Pensii – NN

Ăsta e genul de spot despre care mi-e drag să scriu, pentru că e foarte reușit. Are emoție, are sens, are un mesaj bine închegat și e sublim legat de ideea care trebuia transmisă. Iar toate acestea iau formă prin cuvinte bine cântărite și cu mare atenție la detalii. A, da, și colaborarea cu un nume mare clar n-are cum să le facă rău…

E drept, rebrandingul e întotdeauna o treabă extrem de delicată, așa că merită pe deplin toată grija și investiția. Dar la noi se mai fac uneori lucrurile și ”pe genunchi”, așa că mă bucur să constat că transformarea ING Asigurări, ING Pensii și ING Investment Partners în NN (Nationale Nederlanden) se face frumos, elegant (și, cred eu, eficient):

Pe lângă spot, am văzut aseară un material informativ mai amplu în pauza publicitară a Știrilor PRO TV și mai știu că s-au trimis și scrisori și e-mail-uri clienților ING. De asemenea, au avut grijă să creeze o secțiune amplă pe site-ul lor pentru a explica pe-ndelete tot ce înseamnă aceste schimbări. Din punctul meu de vedere, au fost mesaje bine cântărite pe fiecare canal prin care s-au transmis informările.

Și da, așa ceva costă – respectiv vreo 10 milioane de euro (informația asta am găsit-o aici și vă invit să citiți tot acolo despre alte detalii de finețe din proces).

Reclama KFC – Super-eroii și Cina – Așa e după Sărbători: mai subțire cu banii, dar nu și cu distracția

KFC a început să aibă idei trăsnite, dar trebuie să recunosc că ultimele două sunt ceva mai inspirate decât cea cu X-mas Bucket. Mizează pe publicul tânăr (sigur ceva mai predispus la consum de fast-food) și se prea poate s-o fi nimerit la fix pe partea cu ”mai subțire cu banii”. Însă punerea în scenă a conceptului, hmm…

Mă rog, n-aș putea spune că n-au haz și că nu transmit binișor vibrația aia nonconformistă pe care o caută, dar cel cu cina la Paris are (fără vina lor) un timing foarte prost, că-n rest ar fi chiar bunicel.

Iar cel cu skiul mi se pare cam bizar și-n plus, între noi fie vorba, ăsta chiar e un sport scump pe toată linia, chiar dacă-ți pui chiloții peste colanți te îmbraci în costum de super-erou și renunți la echipament (deși nu e recomandabil și ori o să-ți înghețe coada, ori pierzi mult din flexibilitate dacă te blindezi pe dedesubt). OK, hai să zicem că-s eu cârcotașă și despic firul în patru, dar chiar dacă ar fi să pun în paranteză niște lucruri, tot nu mi se pare o alegere inspirată în care să se fi materializat conceptul și, sincer, la final rămân mai degrabă cu o sprânceană ridicată a mirare decât cu-n zâmbet larg și gândul ”Ce tare!”.

Totuși, ce mi se pare interesant e că încearcă să stârnească din ce în ce mai multă vâlvă. Adică s-ar putea să fi căutat izul ușor ridicol și-și asumă din plin discuțiile aferente. La fel, mi se pare interesant că insistă pe linia meniurilor accesibile. Eu, de pildă, am perceput întotdeauna KFC-ul ca pe un loc destul de scump (pe nișa fast-food) și sigur cu prețuti peste McDonald’s (cel despre care presupun că ar fi principalul lor concurent). Dar se apropie din ce în ce mai mult (să ne amintim, de exemplu, de meniurile la 5 lei de ambele părți, ofertă care, apropo, la Mc am senzația că devine cvasi-permanentă). Și uneori câștigi din poziționarea premium, alteori pierzi, lucru perfect valabil și când încerci să schimbi asta…

Reclama LaDorna

Nu știu dacă încă mai rulează la TV, dar cert e că l-am văzut în perioada Sărbătorilor și tăia frumos și eficient bucla de reclame cu Moș Crăciuni și zăpadă, strategie bună, la fel ca a celor cu Mototol. De fapt, prima dată când am văzut spotul am crezut că e tot la șervețele, pentru că am prins fix cadrul cu iepurașii.

Ciudat e că nu doar iepurașii și verdele ăla crud îmi lasă o senzație acută de familiar – cumva, parcă tot spotul e sincretic, cu elemente care s-au remarcat în alte campanii, iar la final, deși nu e o reclamă proastă, parcă nu-i nimic al ei și nu-mi lasă senzația că ar fi specială în vreun fel. De exemplu, văcuțele, deși nu sunt mov, ci albe, și-n ciuda faptului că (logic și procesual) vacile ar trebui să fie legate mult mai firesc de lapte și nu de ciocolată, prima și puternica mea asociere e cu Milka, nu cu LaDorna.

A, și mai e și povestea asta cu ținutul, care mă duce cu gândul la campaniile Napolact, deși ăștia măcar nu mă mint că ținutul ăla (destul de alpin la vedere) ar fi românesc. Și aproape că nu vreau să mă gândesc că numele lor în sine mă duce întâi de toate cu gândul la alt produs – la Dorna, deci la apă și nu lapte…