Reclama Piraeus Bank – Adevărata valoare ești tu

Spotul e cald și-ți lasă impresia că misiunea celor de la Piraeus Bank e centrată pe client, ceea ce, desigur, e o idee bună oricând în orice formă de comunicare comercială. Ba, mai mult, sloganul ăsta cu „adevărata valoare ești tu” e chiar măgulitor într-o manieră destul de subtilă, ceea ce iar e de bine.

Însă, mai presus de emoție, scene de familie, nostalgie, muzică lină și chipuri zâmbitoare, mi se pare ușor riscant să vorbești despre valoare în contextul bancar. Nu zic nu, aproape că e strategie de bază în copy să nu vorbești despre bani, ci despre valoare, doar că, atunci când vine vorba despre un produs bancar, care e 100% despre bani, poate fi cu două tăișuri. Adică, dacă reușești să nu te uiți la reclamă prin filtrul emoțional, rațional s-ar putea să ți se pară cam fals discursul, pentru că, zău, spun că e „despre valoare”, dar până la urmă chiar e vorba despre bani 🙂

De regulă, povestea asta cu valoarea se potrivește mai bine cu produsele/serviciile scumpe, pentru că cel care le vinde nu vrea să te gândești la bani, ci la plusul de valoare pe care l-ai câștiga, teoretic, prin calitate. Cumva, ar trebui să ți se inoculeze ideea clasică a lui „dai un ban în plus, dar merită”, însă, la nivel de comunicare explicită, povestea trebuie să fie în cu totul altă direcție decât cea pecuniară.

Așa văd eu lucrurile și s-ar putea să mă înșel, mai ales pentru că eu mă uit altfel la reclame decât se uită majoritatea consumatorilor, iar lor s-ar putea să le fie mai greu să treacă de „armura emoțională” a spotului. Și trebuie spus că e bună și legătura cu produsul, pentru că un comision de 0% pentru multe chestii e, într-adevăr, o grijă în minus, exact în tonul lui „îți amintești de vremea în care nu întrebai cât costă lucrurile?” (deși, dacă e să fiu răutăcioasă, constat că textul ăsta se suprapune cu oarece cadre cu copii și n-am cum să nu fiu de acord că nu mă interesau cât costă lucrurile în copilărie, dar cauzalitatea nu e înavantajul lor, pentru simplul fapt că nu trebuia să fac eu banii 😀 ).

În concluzie, spotul e bunicel, dar nu sunt foarte sigură că va fi terbil de eficient, cu atât mai mult cu cât sectorul bancar e o piață foarte, foarte agresivă și concurențială. A, și nici nu sunt foarte sigură că toată audiența vizată va percepe la justa valoare acel comision zero pentru fel de fel de servicii, pentru că o bună parte din public e foarte lipsit de educație financiară. De exemplu, aș pune pariu că mulți au carduri cu care s-au ales din greșeală și nu pentru că au căutat activ o bancă potrivită pentru ei, care să le ofere facilitățile de care au nevoie, foarte mulți nu sunt încă prieteni cu homebanking-ul, sigur sunt mulți care nici nu s-au gândit că pot scoate bani de la alte bancomate decât cel al băncii emitente a cardului etc.

PS: Varianta lungă a spotului:

Reclamă BCR – Creditul DIVERS BCR

Spotul în sine e foarte reușit și mi se pare interesant că protagonistul e tatăl, în multitudinea lui de roluri. Mă rog, mai sunt pe ici, pe colo niște imagini-stereotip care mi se par cam nefericite (de exemplu, cea cu soțul împovărat de sacoșe – asta înseamnă să fii soț? Zău? Bine că nu ducea gunoiul 😀 ). Dar per ansamblu îmi place. E emoționant și e foarte actual, deci multora le va fi ușor să rezoneze cu situația.

Atâta doar că nu prea văd neapărat legătura între poveste și produs. Sincer, ”o viață agitată devine o viață bogată” dacă alegi să te uiți la ea așa. Nu dacă-ți iei un credit. În fine, să zicem că relaxarea financiară te ajută să vezi lumea cu alți ochi, dar perspectiva tinde să fie o chestiune de alegere și, zău, gândul că ai un credit nu știu dacă te relaxează cu adevărat 🙂

Reclama Edenia Nuggets – 100% din piept de pui

Cum? Cum de n-am văzut asta de atunci?! Cum de mi-a scăpat că tâmpenia aia monumentală cu grădinarul și maioneza se născuse dintr-o altă dudă cu-n grădinar și niște nuggets?! Și cred că întâi a fost puiul și nu maioneza, pentru că spotul care rulează și acum pentru Edenia pare să fi apărut spre sfârșitul lui 2012, iar cel pentru Univer abia la finalul lui 2013. În plus, înainte de reclama cu puștii roșcovani, Edenia a avut și spotul cu legumele ”netunate” Dujardin, abordare destul de similară:

Și aș mai adăuga și că, deși e tot o idee dubioșică, mi se pare că spotul cu grădinarul roșcat are un pic mai mult umor și parcă se leagă mai firesc mesajul de poveste:

Social Media românească

Dintre toate speciile de conținut pe care le fac pentru proiectele proprii sau pentru alții, de departe cel mai dificil mi-e să mă ocup de conținut pentru rețelele sociale. De ce? Pe de o parte e o problemă faptul că regulile sunt mereu în schimbare și nu mă refer la aspectul dinamic și firesc al interacțiunilor umane, căci e firesc să fii foarte prompt și flexibil atunci când e de așteptat să comunici (în principiu) în timp real cu cei care-ți urmăresc activitatea. Nu, mă refer efectiv la mecanismele de afișare ale conținutului, iar Facebook își schimbă mereu regulile jocului. Și da, dacă e să merite cu adevărat să investești într-o rețea socială (în România), aia e Facebook. De fapt, mi se pare un semnal interesant că Facebook a cam început să depășească YouTube la conținut video (OK, stimulează creșterea asta printr-un mecanism destul de șiret, ca s-o spun frumos, pentru că acum contorizează la vizualizări și toate auto-play-urile din feed peste care scroll-uiești rapid și fără interes, ceea ce înseamnă impact zero al conținutului, dar cifrele îl gâdilă pe cel care publică aici). Ba, mai mult, pentru prima dată activitatea din rețele în jurul Premiilor Oscar a fost mai intensă pe Facebook decât pe Twitter, iar în State Twitter era Rege!

Dar hai să zicem că te poți uita la chestia asta ca la o provocare, chiar și în ciuda faptului că uneori e obositor să tot ții pasul cu noile găselnițe (cu fundamente strict comerciale, deși mereu o să ni se tot explice oficial că e pentru optimizarea experienței utilizatorului). Nu, nu asta mă sâcâie cel mai tare.  Și nici nu prea știu cum să spun frumos ce mă doare pe mine cel mai tare în povestea asta. Zău, nu vreau să par elitistă, dar pur și simplu mi-e greu să produc conținut ”de masă” când nivelul pare să fie foarte, foarte jos. Sincer, chiar se propagă dureros de eficient toate tâmpeniile sinistre, toate clișeele cretine etc. Ca să înțelegeți mai bine ce încerc să vă spun, vă invit să vă uitați cu ochii voștri la cele mai populare mesaje de pe paginile de Facebook din România în 2014. Pot să număr pe degete ce mi s-a părut acolo conținut cât de cât inteligent sau măcar inspirat (aș zice Tarom și Regina Maria, plus, deloc surprinzător, campania Orange cu Millidge, Doig și dansul). În rest, platitudini, poze cu copii, niște bine-meritate țâțe și chestii de-a dreptul hidoase vizual (de exemplu, vă invit să vă uitați la categoria ”jurnaliști” și la poza aia făcută-n Paint postată de Andreea Marin, poză care nici măcar nu e creație proprie). A, da, apropo, mă scoate din sărite că e o nișă pe care se fură conținut într-o veselie…

Și înțeleg că lumea nu stă pe Facebook ca să citească niște Kant (cu excepția situației când are lipit un citat pe o poză cu-n drum, cu-n răsărit, o plajă sau altceva de genul ca să iasă motivațională un pic). Mi-e clar că inclusiv oamenii inteligenți stau pe rețelele sociale ca să se deconecteze, iar asta înseamnă uneori și să râzi de o mâță care cade de pe o masă. OK, asta e, dar voi realizați că sunt pe Facebook oameni care distribuie poze cu icoane?! Asta ca să nu mai pun la socoteală faptul că am scris despre asta azi (deși o am în cap de mult timp), pentru că s-a răspândit viral tâmpenia asta – pe scurt, o mândră a pus pe tumblr o poză cu o rochie și a întrebat universul ce culoare are, iar internetul s-a împărțit în două tabere care s-au încordat intens (unii au spus că e combinație de alb cu auriu, alții că e clar amestec de negru și albastru); a preluat-o BuzzFeed, a preluat-o Mashable și… WOW! Ce prostie! 🙂 (stați liniștiți, problema concretă s-a și rezolvat deja, nenorocirea aia de rochie e albastră).

Dar cert e că lumea pierde mult timp pe Facebook și pe celelalte rețele sociale. Conținutul de acolo a început să fie și sursă autentică de informare (pentru unii principala). Mai toți ne așteptăm să găsim acolo companiile, restaurantele, hotelurile etc. care ne interesează. Așa că n-am niciun dubiu că o afacere din ziua de azi (chiar dacă e discutabil ce ROI are din Facebook) cu siguranță pierde dacă nu e acolo. Trebuie să fie pe baricade, cu postări frecvente, cu-n minim de buget alocat pentru Boosts, pregătită să răspundă rapid la mesaje și comentarii, gata să facă și niște customer care abil etc. Și știu foarte bine că e greu să ai conținut nou și interesant tot timpul, e greu să gândești campanii eficiente, e greu să surprinzi exact la ce reacționează cel mai bine publicul tău, dar vă rog eu frumos de tot – hai să dăm noi, ăștia care facem conținut profesional, tonul altfel. Hai să începem să educăm publicul și să mai creștem nivelul! Da, bine, pozele cu copii și pisicuțe aduc like-uri și interacțiuni pe bandă, dar hai să ne dăm silința un pic mai mult!

Reclama Raffaello – Ziua Mamei

Spoturile pentru Raffaello arată de ani de zile (dintotdeauna?) la fel – albe și diafane, au fix aceeași coloană sonoră și același mesaj principal (ba chiar și o parte din text e identică). Doar accentul se mai mută din când în când dinspre dragoste spre recunoștință și invers. Doar că n-aș pune asta pe seama lipsei de creativitate/curaj. Pur și simplu cred că oamenii ăștia își permit luxul de a păstra o linie atât de constantă, pentru că n-au nevoie să iasă în față cu nimic ostentativ. Lumea știe exact cine sunt, cum arată și ce gust are deliciul cu ”inima de migdală învelită în…”, iar singura lor treabă e să mai amintească publicului din când în când, pe lângă evenimente importante compatibile cu darurile în dulciuri, că încă există, că vor primi aceeași calitate și că-s bineveniți să se oprească la raft în dreptul cutiei albe și elegante. Da, constanța asta aproape enervantă o pun exact pe seama dorinței lor de a arăta că bomboanele Raffaello rămân exact la fel cum le știm, doar că foarte puține nume din industrie sunt la fel de cunoscute la scară mare pentru a-și permite ”moftul” de a tot rula reclame foarte similare cu o asemenea consecvență:

Reclama Telekom – Să oferi fără motiv e cel mai tare motiv

Am intrat de curând într-o bancă și am observat că acolo încă era un sticker cu ”puteți plăti aici facturile Romtelecom” și de atunci mă tot gândesc cum au făcut, oare, cei de la Telekom tranziția pentru publicul ceva mai în vârstă. Pentru că în general au cam vorbit cu publicul tânăr și foarte tânăr și spun asta gândindu-mă la magenta asta vibrantă, la mega-concertul cu care s-au lansat, la parteneriatele pe care par să le aibă cu evenimente etc.; inclusiv sloganul ăsta cu ”experiențe împreună” e tot legat mai degrabă de tinerii dornici să experimenteze. Și nu-i problemă, publicul tânăr oricum se adaptează…

Însă Telekom are printre abonați și un procent sănătos de vârstnici; eu aș miza că cel mai mare procent dintre toate companiile de telefonie mobilă, iar asta numai din moștenirea de la Romtelecom (știți voi, grupul în vârstă care insistă să păstreze ”fixul”), deși cred că și Cosmote-ul a apucat să atragă un segment serios, probabil tot prin legătura cu fostul Romtelecom (adică de când li s-a oferit posibilitatea de a vorbi gratuit în rețea). Iar publicul în vârstă se adaptează greu, motiv pentru care ar trebui să-l pregătești altfel. Mă rog, că oamenii trecuți de o anumită vârstă o să-i spună tot Romtelecom până-n ultima zi de viață e ceva, dar nu e o problemă atât de mare cu a nu recunoaște locurile în care se plătesc facturile, de exemplu (da, și-au păstrat clădirile, dar dacă te așteptai să vezi albastru și faci cale-ntoarsă când dai de magenta, nu-i bine).

Oricum, îmi închipui că s-au gândit și la toate astea când au făcut rebranding, iar un indiciu ar putea fi inclusiv ultimul spot:

OK, cântă Smiley pe fundal și apar în cadru puștii cu skateboard-urile, dar mesajul în sine tind să cred că-i atinge pe cei dintr-un segment de vârstă de un anumit fel. Iar asta mi se pare o mișcare foarte bună din partea lor. Și da, e un spot destul de simpatic.

[UPDATE] O, Doamne! Pe ăsta nu-l văzusem la vremea lui:

Mie nu mi se pare că ar fi o mostră de gest simpatic, ci o mostră de stalkereală. Un flăcău face o poză pe șustache și-o prelucrează un pic, iar ea se întoarce zâmbind cu reconuștință pentru efort? Nu cred. Reacția realistă sunt sigură că ar arăta cam altfel. Gen ”păstrează distanța!”…

Reclama Mercedes B Class – Pentru copilul din tine

Am râs după ce am văzut prima dată spotul, pentru că mi s-a părut ușor neverosimil:

Dar după ce m-am uitat de câteva ori la el am început să mă întreb cui se adresează de fapt și până la urmă am ajuns la concluzia că au făcut, subtil, o chestie foarte interesantă. Teoretic spun că e o mașină suficient de spațioasă încât să încapă întreaga familie, însă nu-și propune să fie chiar o mașină de familie, iar răspunsul șoferiței dezvăluie (poate) mai mult decât se aude. De fapt, simplu fapt că la volan e o femeie e altceva…

În varianta tradițională, reclamele pentru mașini tind să arate ca cea pentru BMW sau ca spotul pentru Land of quattro al celor de la Audi:

Sigur, variațiuni există din plin, felul în care construiești povestea vizual și ca mesaj face oricând diferența, dar stilul e în general același – intens, dinamic, aventurier, cu adrenalină și forță din plin – practic emană testosteron. Uneori nu vezi șoferul, dar când îl vezi e bărbat. Și chiar dacă nu-l vezi e clar că spoturile de pe nișa auto tind să se adreseze domnilor.

Ei bine, am senzația că Mercedes a făcut un pas curajos spre o nișă prea puțin exploatată, dar cu mult potențial – femeia de carieră. Sunt destule pe piață (probabil din ce în ce mai multe), își permit mașini scumpe, le place să conducă, s-ar putea să le caracterizeze aceeași agresivitate masculină și da, multe sacrifică maternitatea pentru poziția de putere. Iar spotul acesta pentru B Klasse Sport Tourer mi se pare că le este dedicat 100%, chiar dacă sloganul cu ”pentru copilul din tine” pare să meargă în altă direcție (demers menit să nu descurajeze complet publicul masculin).

PS: Dacă vreți musai reclama dublată în limba română, o găsiți aici, pe pagina de Facebook a celor de la Mercedes-Benz România.