Sunt blogger acreditat la Webstock 2015!

Urmăresc cu mare interes ce se întâmplă la Webstock de cel puțin doi ani, iar anul trecut chiar am avut senzația că a fost un eveniment uriaș! Mi-a părut sincer rău că n-am fost acolo, așa că mi-am propus să nu ratez ediția 2015. Mi-am făcut curaj, m-am înscris (apropo, încă mai puteți să faceți asta până pe 28 august – aici), iar astăzi mă declar cu mândrie „Blogger acreditat la Webstock 2015” 😀 (Mulțumesc, Cristi!)

În 2014 am prins din zbor o mulțime de informații utile și am simțit binișor atmosfera chiar și remote, doar urmărind ce postau unii dintre omuleții de la fața locului, așa că am așteptări mari de la experiența live a unui eveniment de o asemenea anvergură (de altfel, cel mai important din România pentru nișa online/blogging/social media). Aștept cu mare interes conferințele, mini-conferințele (oare pe care dintre cele trei să o aleg?!) și, firește, premiile. A, dacă tot veni vorba despre premii, nu vă sfiiți să trimiteți propuneri (încă mai aveți timp) pentru oricare dintre categoriile: publishing, utility, best use of photography, blogging campaigns, special projects, Facebook applications, mobile applications, corporate blogs, innovation, best brand on Instagram, best use of video in online; bonus, anul acesta puteți nominaliza pe cineva și pentru personalitatea anului (până pe 30 august – aici).

Din punctul meu de vedere, oricine e interesat de ce se întâmplă în online-ul românesc ar trebui să facă tot posibilul să fie prezent pe 2 octombrie la JW Marriott Grand Hotel, mai ales pentru că lumea marketingului și a comunicării se îndreaptă din ce în ce mai consistent spre digital (din fericire și bugetele, deși nu chiar în același ritm galopant)! N-am niciun dubiu că vor fi prezenți super-speakeri, că voi afla  o mulțime de lucruri noi, că voi surprinde noi perspective asupra unor aspecte pe care le știu deja și că voi pleca de aoclo cu o infuzie de idei proaspete, generate de interacțiunile cu oamenii dedicați online-ului. Da, da, aici e esența Webstock – în oamenii online-ului, a comunității – și e una dintre chestiile care mi-au plăcut întotdeauna enorm la concept: a pornit ca un eveniment pentru bloggeri, hrănit din sugestiile comunității, și continuă să fie la fel, dovedind același interes pentru subiectele care-i frământă pe membrii marii familii online și același respect pentru preferințele lor față de speakerii pe care își doresc să-i asculte. (Sunteți invitați să propuneți teme aici, iar pe vorbitori aici.)

PS: Webstock 2015 este organizat de Evensys și Vodafone România.

Brand experience – La Strada

Am scris de curând despre spoturile pentru înghețata La Strada și constatam atunci că nu doar reclamele le-au ieșit într-un mare fel, ci chiar comunică ireproșabil pe toată linia. Ei bine, zilele trecute mi s-a confirmat pe deplin că oamenii din spatele brandului își fac foarte bine treaba, pentru că mi-au scris, mi-au mulțumit pentru apreciere și m-au invitat la degustare.

Sinceră să fiu, chiar și mulțumirea în sine ar fi fost o surpriză plăcută, iar posibilitatea degustării a îndulcit și mai mult dialogul 🙂

Doar că surpriza s-a materializat în această dimineață într-un pachet mult peste așteptări. Adică, nu știu voi, dar eu, când mă gândesc la degustare, mă gândesc la niște mostre discrete. Dar nu, am primit doze generoase din cinci sortimente aparte: mango, fistic, vanilie, ciocolată și pere (șerbet):

Deci e clar până acum că mi-a plăcut cum e construit brandul și cum comunică, mi-a plăcut că monitorizează ce se scrie despre La Strada, am apreciat că mi-au mulțumit, am super-apreciat că am primit și kit-ul (foarte consistent) pentru degustare, așa că nu-mi mai rămânea decât să testez și produsul…

Știți cum se spune că pe lumea asta sunt doar două feluri de oameni – cei care preferă înghețata de vanilie și cei care o preferă pe cea de ciocolată? Eu sunt net în favoarea înghețatei de ciocolată. Ba, mai mult, când vine vorba despre fructe, deși le ador în stare naturală, chiar nu mă omor după nimic altceva fructat (nici înghețată, nici ciocolată cu cremă de […] etc.). A, și aproape că aș spune că mango nu prea-mi place în nicio formă, iar înghețatei de fistic nici nu știu dacă i-aș fi dat vreo șansă vreodată…

Dar da, recunosc. Am trăit până acum în minciună și mă bucur că am avut ocazia să văd Lu Mina 🙂 Toate sortimentele sunt minunat de aromate, fine și cremoase și nimic din gust nu te duce cu gândul la artificial. Însă mai presus de atât, chiar trebuie să admit, cu smerenie, că înghețata cu fructe poate fi delicioasă și cea cu fistic aproape că a bătut-o pe cea cu ciocolată. Aproape 😀

Sorbeto-ul de pere nu mi-a dat niciun motiv să mă îndoiesc că n-ar fi făcut din 60% pere Williams, pentru că și aroma intensă și consistența sunt exact cum te-ai aștepta să iasă ceva din abundența acestor fructe zemoase. Sortimentul cu mango, la fel, mi-a deschis drumul spre o cale pe care am refuzat cu obstinație să merg până acum, iar cel cu fistic, v-am spus deja, era să-mi clatine serios cea mai fundamentală credință pe care o aveam despre înghețată. Vanilia, desigur, e minunată și ea și nu știu cum reușește să fie în același timp discretă și puternică. Iar ciocolata… Ce să spun? Așa ceva se experimentează; cuvintele nu-i fac cinste. Așadar, da, clar, rămâne preferata mea și din gama La Strada (și din punctul meu de vedere e peste alte mărci cu ștaif):

La final nu pot spune decât că experiența cu produsul chiar a fost pe măsura așteptărilor induse de spoturi. Vă spuneam la sfârșit de iulie, textual, că:

sunt superbe, seducătoare și foarte senzoriale. Sunt câte 23 de secunde pline de culoare, de armonie vizuală, de sunet perfect ales și tot așa. Chiar îmi lasă senzația că simțurile pe care nu mi le-a atins spotul trebuie stimulate și ele și-mi induc ideea că gustul va fi pe măsura experienței vizuale ireproșabile.

Și, zău, n-am fost câtuși de puțin dezamăgită 🙂

Reclama la bere Neumarkt

Da, știu, iar e despre bere, dar n-am ce face. Chiar plouă la TV cu spoturi pentru „licoarea din hamei”.

Iar asta chiar e altfel…

E, desigur, foarte discutabil dacă e un altfel fericit, însă are șanse cât de cât să se distingă. Ba, culmea, are șanse să și prindă la public. Nu de alta, dar mie mi se pare că exact așa ar arăta o reclamă la bere făcută de Tony Poptămaș (și el clar prinde la mase) – vrea să aibă o aparență de profunzime, dar de fapt e seacă și nu spune nimic 🙂

Reclama Wash&Go cu levănțică și Radu Vâlcan

Sincer, habar n-am ce face (profesional) flăcăul ăsta. Numele i l-am mai auzit și chipul cred că i-l tot văd de ceva vreme în reclamele la Wash&Go, dar nu mi-e foarte clar de ce e cunoscut în România. Îmi vine să spun actor, poate îl asociez discret cu postul Acasă (?), dar nu-mi spune nimic bine conturat. O fi stilist? Asta ar avea cât de cât logică, dar de ce nu s-ar fi aranjat povestea în salonul lui? Nah, nu cred că e stilist.

În schimb, singura certitudine pe care o am este că reclama asta e înfiorătoare și singura mea senzație după vizionare e – FAD! Aici iar nu mi-e clar dacă Radu Vâlcan e cel fad și trage spotul în jos sau e invers, pentru că nu prea îi pot compara prestația asta cu alta. Dar oricum mizez mai mult pe ridicolul spotului… Parcă-parcă bate și dudele alea monumentale cu bărbații/femeile care umblă după ei cu câte un litru, doi de balsam de rufe în geantă pe la evenimente și petreceri.

Altfel, da, clar e super-credibil că o să apară un neicușor de după un raft de levănțici ca să-mi propună un șampon. N-am să-l trimit la plimbare hotărât și răspicat, pentru că mă ia la întrebări cu „de ce-ți place levănțica?”. Nu, nu. Am să zâmbesc, am să răspund și-am să și testez produsul. Culmea, o să-mi placă!

FAKE! OK, înțeleg, mai folosesc și alții tehnicile astea dubioase (deși mă-ntreb de ani de zile pe ce public funcționează), dar reclama e (măcar ușor) tâmpițică. Iar asta v-o spune cineva care chiar a folosit cu drag și spor șampon Wash&Go. Ani de zile.

O fi greu să faci spoturi pentru șampoane, nu zic nu, dar alții le fac mai glam. Tot cu clișee, dar au strălucire și eleganță.

PS: Deși mă tot întreb ce core-target vizează, suspectez că ar fi, totuși, genul care s-ar putea să nu știe să pronunțe bine numele produsului. Sincer, conceptul de wash & go mi s-a părut întotdeauna bun, dar dacă țintesc spre un segment aparte, tare mi-e că numele îi încurcă.

Reclama Bere Bucegi – 100% ingrediente românești

Abordarea naționalistă e întotdeauna o soluție la îndemână, iar dacă reușești să-i dai și un ton popular și cald, fără să iasă ieftin, e cu atât mai bine. Mie mi se pare că le-a ieșit OK și poate fi o metodă bunicică de a se distinge pe o piață și așa extra-saturată, în care (mai ales în perioada estivală) se investesc bugete sănătoase (tocmai pentru că e și momentul în care există potențial maxim).

E drept, mai sunt pe piață și alte mărci care bat în direcția asta, mai mult sau mai puțin subtil. De exemplu, Ursus mai cochetează ocazional cu poziționarea asta (deși în ultima vreme pare să tindă spre un segment mult mai rafinat). Sau Timișoreana (pe care o ajută mult numele), care s-ar putea să fie cea mai apropiată de identitatea pe care și-o construiește Bucegi acum, doar că la ei accentul pică foarte mult pe vechime și tradiție (ceea ce, între noi fie vorba, dacă tot le ai, ar fi o pierdere enormă să nu te folosești de ele). Neumarkt și Noroc au, în schimb, cele mai „populiste” abordări, dar prima are un nume care nu o poate apropia de românescul autentic, iar cea de-a doua parcă-parcă încearcă să ridice ștacheta.

Însă, din punctul meu de vedere, nicio altă marcă nu e chiar chitită pe ce face Bucegi acum. Și, de fapt, povestea nu a început acum, ci mai demult. Vă amintesc doar de campania cu meseriile pentru România, campanie menită să ajungă mult mai aproape de sufletul consumatorului…

Așadar, „cinste vouă”!

PS: Da, în contextul românesc s-ar putea să sune prost că Bucegi aparține de Heineken România, dar rămâne, totuși, clasată chiar și la ei ca fiind marcă autohtonă 🙂