Reclama la bere Neumarkt

Da, știu, iar e despre bere, dar n-am ce face. Chiar plouă la TV cu spoturi pentru „licoarea din hamei”.

Iar asta chiar e altfel

E, desigur, foarte discutabil dacă e un altfel fericit, însă are șanse cât de cât să se distingă. Ba, culmea, are șanse să și prindă la public. Nu de alta, dar mie mi se pare că exact așa ar arăta o reclamă la bere făcută de Tony Poptămaș (și el clar prinde la mase) – vrea să aibă o aparență de profunzime, dar de fapt e seacă și nu spune nimic 🙂

neumarkt-poptamas

Reclama Wash&Go cu levănțică și Radu Vâlcan

Sincer, habar n-am ce face (profesional) flăcăul ăsta. Numele i l-am mai auzit și chipul cred că i-l tot văd de ceva vreme în reclamele la Wash&Go, dar nu mi-e foarte clar de ce e cunoscut în România. Îmi vine să spun actor, poate îl asociez discret cu postul Acasă (?), dar nu-mi spune nimic bine conturat. O fi stilist? Asta ar avea cât de cât logică, dar de ce nu s-ar fi aranjat povestea în salonul lui? Nah, nu cred că e stilist.

În schimb, singura certitudine pe care o am este că reclama asta e înfiorătoare și singura mea senzație după vizionare e – FAD! Aici iar nu mi-e clar dacă Radu Vâlcan e cel fad și trage spotul în jos sau e invers, pentru că nu prea îi pot compara prestația asta cu alta. Dar oricum mizez mai mult pe ridicolul spotului… Parcă-parcă bate și dudele alea monumentale cu bărbații/femeile care umblă după ei cu câte un litru, doi de balsam de rufe în geantă pe la evenimente și petreceri.

Altfel, da, clar e super-credibil că o să apară un neicușor de după un raft de levănțici ca să-mi propună un șampon. N-am să-l trimit la plimbare hotărât și răspicat, pentru că mă ia la întrebări cu „de ce-ți place levănțica?”. Nu, nu. Am să zâmbesc, am să răspund și-am să și testez produsul. Culmea, o să-mi placă!

FAKE! OK, înțeleg, mai folosesc și alții tehnicile astea dubioase (deși mă-ntreb de ani de zile pe ce public funcționează), dar reclama e (măcar ușor) tâmpițică. Iar asta v-o spune cineva care chiar a folosit cu drag și spor șampon Wash&Go. Ani de zile.

O fi greu să faci spoturi pentru șampoane, nu zic nu, dar alții le fac mai glam. Tot cu clișee, dar au strălucire și eleganță.

PS: Deși mă tot întreb ce core-target vizează, suspectez că ar fi, totuși, genul care s-ar putea să nu știe să pronunțe bine numele produsului. Sincer, conceptul de wash & go mi s-a părut întotdeauna bun, dar dacă țintesc spre un segment aparte, tare mi-e că numele îi încurcă.

Reclama Bere Bucegi – 100% ingrediente românești

Abordarea naționalistă e întotdeauna o soluție la îndemână, iar dacă reușești să-i dai și un ton popular și cald, fără să iasă ieftin, e cu atât mai bine. Mie mi se pare că le-a ieșit OK și poate fi o metodă bunicică de a se distinge pe o piață și așa extra-saturată, în care (mai ales în perioada estivală) se investesc bugete sănătoase (tocmai pentru că e și momentul în care există potențial maxim).

E drept, mai sunt pe piață și alte mărci care bat în direcția asta, mai mult sau mai puțin subtil. De exemplu, Ursus mai cochetează ocazional cu poziționarea asta (deși în ultima vreme pare să tindă spre un segment mult mai rafinat). Sau Timișoreana (pe care o ajută mult numele), care s-ar putea să fie cea mai apropiată de identitatea pe care și-o construiește Bucegi acum, doar că la ei accentul pică foarte mult pe vechime și tradiție (ceea ce, între noi fie vorba, dacă tot le ai, ar fi o pierdere enormă să nu te folosești de ele). Neumarkt și Noroc au, în schimb, cele mai „populiste” abordări, dar prima are un nume care nu o poate apropia de românescul autentic, iar cea de-a doua parcă-parcă încearcă să ridice ștacheta.

Însă, din punctul meu de vedere, nicio altă marcă nu e chiar chitită pe ce face Bucegi acum. Și, de fapt, povestea nu a început acum, ci mai demult. Vă amintesc doar de campania cu meseriile pentru România, campanie menită să ajungă mult mai aproape de sufletul consumatorului…

Așadar, „cinste vouă”!

PS: Da, în contextul românesc s-ar putea să sune prost că Bucegi aparține de Heineken România, dar rămâne, totuși, clasată chiar și la ei ca fiind marcă autohtonă 🙂

Reclama Orange – Millidge și Doig – Castele de nisip

Știu că vă plac ăștia micii, așa că n-aveam cum să nu vă arăt și reclama asta. De fapt, dacă mă-ntrebați pe mine, s-ar putea să fie cea mai reușită de până acum. Sau cine știe? Poate am eu o slăbiciune pentru castelele din nisip 🙂

Dar parcă-i mai mult de-atât, pentru că e multă măiestrie în spatele unei idei care pare să fie atât de simplă, atât de naturală și atât de expresivă:

Reclame Trivago

Am căutat de-am înnebunit reclama cu hotelul și liftul de la hotelscan până când am avut revelația faptului că ce tot căutam de atâta vreme căutam unde nu trebuie, pentru că spotul cu pricina era pentru trivago. Mă rog, dacă tot l-am pomenit, hai să las aici și reclama care a rulat la noi pentru hotelscan:

În mod normal n-aș fi scris despre ea, pentru că nu prea are haz. Dar poate că nu e rea nici abordarea asta mai didactică, mai ales pentru un segment de public cam ne-educat în această privință (e de presupus că destui dintre cei care ar trebui să fie atrași de idee prin intermediul televizorului nu sunt tocmai familiarizați cu Booking.com, TripAdvisor etc.).

Trivago, însă, are altă abordare – ceva mai animată. Doar că, în timp ce căutam spotul pe care îl dau acum la TV, am descoperit ceva interesant. Par să existe piețe pentru care au considerat mai potrivite campaniile care pun accent pe preț, iar în alte locuri spun povestea mult mai frumos și merg pe ideea (mult mai subtilă) a lui „știm totul despre hoteluri”.

De exemplu, spotul pentru România de anul trecut, a mai rulat și în Brazilia, iar mesajul fundamental era că te poți bucura de aceleași servicii la prețuri mai mici decât alții. Ba, mai mult, s-ar putea să te bucuri chiar mai mult 🙂

Spotul de anul acesta are același concept, dar acțiunea se desfășoară altfel (și mai rulează cel puțin și în Turcia):

O abordare sănătoasă, direct legată de scopul propriu-zis al serviciului, dar destul de grosieră. Cel puțin comparativ cu acestea (producții mult mai ample, simpatice, cu umor și de-a dreptul îndrăznețe pe ici, pe colo):

PS: OK, am mai găsit peste o reclamă pentru hotelscan (pe care nu sunt 100% sigură că am văzut-o la TV), dar parcă e cam puerilă, chit că-i mult mai animată și ceva mai simpatică (și spun asta în condițiile în care mi-e destul de clar că au mizat pe familiile cu copii):

PPS: Da, nu e grozav pentru ei că nici eu, care-s chiar atentă la reclame, am încurcat borcanele cu numele. Hotelscan chiar e mai ușor de reținut decât trivago… Dar ăsta-i brandul, așa că mai e de lucrat la awareness (și, culmea, trivago comunică și pe alte canale mult mai constant și consistent).

Reclama Savana – Culorile imaginației noastre

Nu știu dacă ați observat, dar în ultima vreme pare să se fi ridicat ștacheta creativă pentru campaniile la vopsele. N-aș zice chiar că s-au ițit neapărat reclame remarcabile (deocamdată) pe acest segment, dar e clar că par să se străduiască ceva mai mult ca să comunice altfel, mai departe de utilitar și banal.

Bine, trebuie să admit că Savana se joacă ceva mai creativ de mai mult timp, iar spotul cu verdele care-i „scoate ochii [în evidență]” soacrei chiar a fost foarte bun și am impresia că replica a și intrat în folclor:

Tura asta nu le-a ieșit chiar la fel de bine, pentru că e ceva foarte segmentat în spoturi. Parcă e ceva care trunchiază cursul firesc al poveștii și pe care (eu) îl percep ca fiind deranjant. Însă poziționarea cu acele culori ale imaginației, nuanțele vii și inclusiv conceptul din spatele poveștilor sunt foarte inspirate. Așadar, poate că mai era puțin de lucru la execuție, dar chiar și așa n-am niciun dubiu că vor reuși să iasă în evidență cu galbenul-rapiță (pardon, dovleac) și albastrul de nu-mă-uita 🙂

Reclame Praktiker – Avem tot confortul pentru acasă

Mi s-au tot băgat sub ochi pe YouTube și chit că nu e tocmai genul de ad care să-mi atragă atenția suficient de mult încât să-mi doresc să-l las până la capăt înainte să înceapă ce mă interesa (cum a fost, de exemplu, campania celor de la Purcari la un moment dat), le-am dat o șansă. Și am descoperit un concept destul de bunicel, spoturi simpatice, reclame foarte bune din punct de vedere vizual și nici textul nu e neapărat rău. Parcă felul în care vorbește protagonista e cam forțat, dar nu pot să spun că nu le-a ieșit o campanie decentă. Nu e nici chiar capodopera care ar aduce agenției premii la nu-știu-ce-festival, dar e OK:

Doar că azi, când a venit vremea să scriu și despre spoturile acestea, am descoperit o noutate din aceeași campanie pe canalul de YouTube al celor de la Praktiker. Respectiv:

Au reușit în 15 secunde să coboare toată discuția cu vreo câteva clase bune. E de înțeles că audiența lor principală tinde să fie formată din publicul masculin, dar e un clișeu atât de grosolan să trântești combinația asta de bere, scule și materiale de construcții… Zău? Mă rog, poate ăștia-s clienții. Dar dacă e să fie așa, ar fi cam prea rafinate primele trei reclame 🙂

Campania Ardealul – Chiar și […] merită fainoșag

Din moment ce „fainoșagul” ăsta pare să-și fi făcut loc în cultura populară (ceea ce nu-i deloc un lucru mic), e de înțeles de ce brandul Ardealul continuă să se folosească de el. Apoi, dat fiind numele mărcii în sine, e clar că vor tot merge pe direcția specificului ardelenesc (mai ales că, în general, percepția generală a ardelenilor e una pozitivă). Doar că ardelenii din spoturile astea nu au prea mult haz, deși chiar își joacă bine rolul și aș putea presupune inclusiv că rezultatul final a ieșit conform planului. Nu prea mi-e clar de ce a fost nevoie de cântec, dar fie… De fapt, ce mi se pare mie off la spoturile astea s-ar putea să fie exact ce îi va ajuta să iasă în evidență – tempo-ul atât de lent (desigur, ardelenesc), puternic contrastant cu restul reclamelor de la TV. Norma în publicitate e, de regulă, alta și s-a împământenit așa pentru că fiecare secundă de emisie e scumpă, așa că ai puțin timp la dispoziție să spui ce ți-ai propus. Și parcă-mi vine să spun că tocmai contrastul l-au căutat, mai ales pentru că fac mișto de alte stereotipuri din reclame:

Și mi se mai pare ciudat și că au optat pentru formularea „chiar și […]”. Pentru mine cel puțin, are o conotație nefericită, pentru că îi plasează pe cei din categoriile menționate pe o treaptă foarte joasă, ceea ce nu e OK într-un demers de comunicare. E un fel de „Toată lumea merită mâncare cu gust”, „chiar și” ăștia, care-s ultimii oameni…

Dar făcând abstracție de poziția de inferioritate pe care îi plasează pe unii și pe alții, inclusiv pe amărăștenii „care se uită la tutoriale”, ideea asta cu tutorialul a fost simpatică. Poate că e un pic cam sărăcuță din punct de vedere grafic, dar presupun că e făcută special ca să ruleze ca Ad pe YouTube, deci fix în timpul unui videoclip care se prea poate să fie tutorial:

Iar ca s-o țin până la capăt cu una caldă – una rece, termin cu clipul care anunță promoția. Promoția e bine gândită, adaptată la mesajul de ansamblu al campaniei, dar de ce e și al doilea ardelean în cadru. Apropo, mi se pare mie, sau nu e același individ ca în spotul cu berea și detergentul? Mă rog, oricum n-are decât o replică, așa că de ce l-au vrut neapărat acolo? 🙂

Reclama Piraeus Bank – Adevărata valoare ești tu

Spotul e cald și-ți lasă impresia că misiunea celor de la Piraeus Bank e centrată pe client, ceea ce, desigur, e o idee bună oricând în orice formă de comunicare comercială. Ba, mai mult, sloganul ăsta cu „adevărata valoare ești tu” e chiar măgulitor într-o manieră destul de subtilă, ceea ce iar e de bine.

Însă, mai presus de emoție, scene de familie, nostalgie, muzică lină și chipuri zâmbitoare, mi se pare ușor riscant să vorbești despre valoare în contextul bancar. Nu zic nu, aproape că e strategie de bază în copy să nu vorbești despre bani, ci despre valoare, doar că, atunci când vine vorba despre un produs bancar, care e 100% despre bani, poate fi cu două tăișuri. Adică, dacă reușești să nu te uiți la reclamă prin filtrul emoțional, rațional s-ar putea să ți se pară cam fals discursul, pentru că, zău, spun că e „despre valoare”, dar până la urmă chiar e vorba despre bani 🙂

De regulă, povestea asta cu valoarea se potrivește mai bine cu produsele/serviciile scumpe, pentru că cel care le vinde nu vrea să te gândești la bani, ci la plusul de valoare pe care l-ai câștiga, teoretic, prin calitate. Cumva, ar trebui să ți se inoculeze ideea clasică a lui „dai un ban în plus, dar merită”, însă, la nivel de comunicare explicită, povestea trebuie să fie în cu totul altă direcție decât cea pecuniară.

Așa văd eu lucrurile și s-ar putea să mă înșel, mai ales pentru că eu mă uit altfel la reclame decât se uită majoritatea consumatorilor, iar lor s-ar putea să le fie mai greu să treacă de „armura emoțională” a spotului. Și trebuie spus că e bună și legătura cu produsul, pentru că un comision de 0% pentru multe chestii e, într-adevăr, o grijă în minus, exact în tonul lui „îți amintești de vremea în care nu întrebai cât costă lucrurile?” (deși, dacă e să fiu răutăcioasă, constat că textul ăsta se suprapune cu oarece cadre cu copii și n-am cum să nu fiu de acord că nu mă interesau cât costă lucrurile în copilărie, dar cauzalitatea nu e înavantajul lor, pentru simplul fapt că nu trebuia să fac eu banii 😀 ).

În concluzie, spotul e bunicel, dar nu sunt foarte sigură că va fi terbil de eficient, cu atât mai mult cu cât sectorul bancar e o piață foarte, foarte agresivă și concurențială. A, și nici nu sunt foarte sigură că toată audiența vizată va percepe la justa valoare acel comision zero pentru fel de fel de servicii, pentru că o bună parte din public e foarte lipsit de educație financiară. De exemplu, aș pune pariu că mulți au carduri cu care s-au ales din greșeală și nu pentru că au căutat activ o bancă potrivită pentru ei, care să le ofere facilitățile de care au nevoie, foarte mulți nu sunt încă prieteni cu homebanking-ul, sigur sunt mulți care nici nu s-au gândit că pot scoate bani de la alte bancomate decât cel al băncii emitente a cardului etc.

PS: Varianta lungă a spotului:

Reclama Vel Pitar – Graham

Am fost foarte tentată să scriu la vremea ei despre reclama cu blonda și bruneta, pentru că mi s-a părut cam… Cum să-i spun frumos? Tâmpițică? (Deși n-aș băga mâna-n foc că n-a prins de minune la un anumit segment de public.)

Apoi au continuat să se promoveze cu o altă reclamă cu umor discutabil, dar parcă un pic mai reușită. Mă rog, au încercat să fie simpatici și jucăuși, dar din punctul meu de vedere nu prea le-a ieșit grozav (iar flăcăiașul cu ”pâinica” e groaznic):

Așa că mă bucur să văd că au încercat și o altă abordare, ceva mai serioasă și cu patină, cu iz de istorie și tradițional, clar mai consistentă și probabil menită să atingă un alt target. Și mi se pare inspirată și alegerea în sine a produsului, pentru că e încă în trend ascendent atenția pentru aspectele nutriționale ale alimentelor: