Reclama Piraeus Bank – Adevărata valoare ești tu

Spotul e cald și-ți lasă impresia că misiunea celor de la Piraeus Bank e centrată pe client, ceea ce, desigur, e o idee bună oricând în orice formă de comunicare comercială. Ba, mai mult, sloganul ăsta cu „adevărata valoare ești tu” e chiar măgulitor într-o manieră destul de subtilă, ceea ce iar e de bine.

Însă, mai presus de emoție, scene de familie, nostalgie, muzică lină și chipuri zâmbitoare, mi se pare ușor riscant să vorbești despre valoare în contextul bancar. Nu zic nu, aproape că e strategie de bază în copy să nu vorbești despre bani, ci despre valoare, doar că, atunci când vine vorba despre un produs bancar, care e 100% despre bani, poate fi cu două tăișuri. Adică, dacă reușești să nu te uiți la reclamă prin filtrul emoțional, rațional s-ar putea să ți se pară cam fals discursul, pentru că, zău, spun că e „despre valoare”, dar până la urmă chiar e vorba despre bani 🙂

De regulă, povestea asta cu valoarea se potrivește mai bine cu produsele/serviciile scumpe, pentru că cel care le vinde nu vrea să te gândești la bani, ci la plusul de valoare pe care l-ai câștiga, teoretic, prin calitate. Cumva, ar trebui să ți se inoculeze ideea clasică a lui „dai un ban în plus, dar merită”, însă, la nivel de comunicare explicită, povestea trebuie să fie în cu totul altă direcție decât cea pecuniară.

Așa văd eu lucrurile și s-ar putea să mă înșel, mai ales pentru că eu mă uit altfel la reclame decât se uită majoritatea consumatorilor, iar lor s-ar putea să le fie mai greu să treacă de „armura emoțională” a spotului. Și trebuie spus că e bună și legătura cu produsul, pentru că un comision de 0% pentru multe chestii e, într-adevăr, o grijă în minus, exact în tonul lui „îți amintești de vremea în care nu întrebai cât costă lucrurile?” (deși, dacă e să fiu răutăcioasă, constat că textul ăsta se suprapune cu oarece cadre cu copii și n-am cum să nu fiu de acord că nu mă interesau cât costă lucrurile în copilărie, dar cauzalitatea nu e înavantajul lor, pentru simplul fapt că nu trebuia să fac eu banii 😀 ).

În concluzie, spotul e bunicel, dar nu sunt foarte sigură că va fi terbil de eficient, cu atât mai mult cu cât sectorul bancar e o piață foarte, foarte agresivă și concurențială. A, și nici nu sunt foarte sigură că toată audiența vizată va percepe la justa valoare acel comision zero pentru fel de fel de servicii, pentru că o bună parte din public e foarte lipsit de educație financiară. De exemplu, aș pune pariu că mulți au carduri cu care s-au ales din greșeală și nu pentru că au căutat activ o bancă potrivită pentru ei, care să le ofere facilitățile de care au nevoie, foarte mulți nu sunt încă prieteni cu homebanking-ul, sigur sunt mulți care nici nu s-au gândit că pot scoate bani de la alte bancomate decât cel al băncii emitente a cardului etc.

PS: Varianta lungă a spotului:

Reclama Jack Daniel’s – Tradiții

O altfel de reclamă pentru o băutură alcoolică. E caldă, aparte, și are un sentiment aparte de comunitate. În plus, bradul e un mix fericit de tradițional și neconvețional, iar imaginea asta se potrivește perfect cu spiritul timpurilor noastre. Și da, e încă un exemplu de spot bun care spune o poveste, care transmite emoție și care nu-ți bagă pe gât produsul, nici măcar la final. E pur și simplu o aluzie, un demers menit să ne reîmprospăteze memoria și, la final, o urare frumoasă – da, cu siguranță e infinit mai important cu cine te aduni în jurul bradului decât ce e sub el…

Reclama METRO – Devii Moș Crăciun

Spot simpatic, călduț, muzică perfectă, deci chiar bunicel. Sau mie, cel puțin, mi-a indus o stare de bine și m-a făcut să intru în Spiritul Crăciunului cât m-am uitat la început. Dar m-am cam împiedicat în Moșul care pipăie carnea, că, deh, pe asta n-o prea văd ambalată frumos sub brad. Și am ridicat o sprânceană și la cadrul cu fetița și morcovul, deși la final se leagă rezonabil.

OK, înțeleg că la METRO se vând fel de fel de chestii care nu s-ar pune sub brad și sloganul ”vii la METRO, devii Moș Crăciun” trebuie înțeles într-un sens extins, însă eu aș fi păstrat doar cadrele călduțe. Chiar mi se pare că Moșul-Măcelar cam taie din fluxul molcom și dezirabil al reclamei:

Reclame Telekom pentru Crăciun

Cu părere de rău, n-am întâlnit încă pe nimeni căruia să nu i pară false și prost jucate spoturile astea:

Da, Ana, mă văd nevoită să-ți dau dreptate și chiar am sondat pe oricine-am prins 🙂 . Doar că, din punctul meu de vedere, încă nu l-au detronat pe Unchiul Sebastian din familia românilor ”cu inițiativă” de la Vodafone. Totuși, exact ca-n spotul pentru Vodafone, suspectez că efectul e intenționat, probabil aici chiar mai mult decât acolo. Dincolo am presupus că actorii trebuiau să fie departe de grozavi ca să pară că-s români autentici, de-ai noștri, din popor. Aici inclusiv calitatea filmării, acțiunea și replicile îmi închipui că trebuiau să pară foarte departe de perfect, regizat etc., pentru că ideea campaniei e să împarți cu restul lumii o urare video autentică. Din păcate, nici eu nu pot să simt spoturile astea ca fiind așa, iar senzația de fals e aproape inevitabilă…

Dar, vorba teleshopping-ului, asta nu e tot! Povestea cu omul de zăpadă și reclama cu pisoiul mi se par de-a dreptul reușite pe lângă asta:

Bonus, mai rulează și asta:

Bine, asta rulează și trollează, căci aș pune pariu că-i atinge pe destui corporatiști dedicați fix în corzile sensibile și, după ce termini de mârâit, poate apreciezi un pic umorul fin-amărui (dar nu, nici aici nu pot să scap de senzația de fals…).

Probabil că cel mai reușit spot pentru Sărbători de la Telekom e următorul, însă e departe de a fi o capodoperă:

PS: Da, știu, vă place melodia, dar nu cred că pot să vă ajut. Eu n-am găsit-o pe nicăieri (deocamdată), Shazam nu știe nici el mai multe, iar versurile parcă-mi dau de înțeles că ar fi o compoziție dedicată campaniei curente.

PPS: Oare studiile lor arată că au mai degrabă un public feminin? Nu mă refer la nuanța care-i reprezintă, ci la faptul că multe dintre spoturile de mai sus (primele 3 sigur) sunt mai degrabă ”de fete”.