Reclama Amigo – Energie, nu vorbe

Eu, când mă gândesc la Amigo, nu-mi vin în minte decât două lucruri: sloganul acela cântat cu „Amigo, Amigo și ești ca nou” și fascinația mea din copilărie față de obiceiul mamei mele de a bea ness (Amigo de cele mai multe ori) făcut cu Coca-Cola. Cum putea să bea chestia aia atât de amară?! Iar fascinația mea de adult e cum putea să bea chestia aia atât de plină de cafeină?! 😀

Dar serios vorbind, când mă uit la cutiile de Amigo am senzația că am crescut împreună. Chiar dacă astăzi nu sunt consumator, chiar m-a atins un pic spotul în oarece puncte sensibile. Bine, asta se întâmplă mai ales pentru că eu nu-mi amintesc să mai fi văzut o reclamă pentru acest produs/această marcă de foaaaaarte mult timp, dar YouTube m-a ajutat să descopăr că a existat, de exemplu, și un spot prin 2010. Însă nu sunt sigură că mi-l amintesc. Parcă da. Parcă nu…

Oricum, hai să ne concentrăm pe spoturile noi, mai ales pentru că mi se par chiar foarte reușite. Uitându-mă în urmă, am observat că Amigo întotdeauna s-a concentrat pe ideea asta de energie, dar până acum o făcea oarecum mai agresiv, exact în nota impulsului pe care se presupune că ți-l dă produsul. Acesta mi se pare un exemplu emblematic:

Ei bine, acum și-a schimbat puțin abordarea. Există încă un accent pe energie prin sloganul final – „energie, nu vorbe” și chiar pică destul de intens și brutal (așa, ca o reminiscență a abordărilor trecute). Inclusiv folosirea explicită în copy a acelui „PUNCT” e din tabloul agresiv. Însă, per total, mi se pare că le-au ieșit trei reclame mai degrabă emoționale. Și sunt sigură că linia asta cu lipsa timpului îi va atinge pe mulți, pentru că se prea poate să fie marea problemă a zilelor noastre…

Așadar, vă prezint (în ordinea preferințelor) cele trei spoturi: cel cu șoferul/curierul care e mereu pe drum, deci mașina îi e casă, cel cu reportera și cel cu brutarul (e pe ultimul loc pentru că nu e atât de profundă abordarea timpului – e vorba mai degrabă despre trezit devreme):

PS: N-am reușit să găsesc spoturile cu sloganul pe care-l am eu întipărit în minte, dar vă servesc cu o altă porție de nostalgie:

Ca să înțelegeți exact cam cât de vechi sunt reclamele astea, nu vă spun decât că în a doua l-am recunoscut pe Mihai Călin, iar Mihai Călin era vedetă la PRO TV undeva prin 1998? Prezenta „Riști și câștigi” 🙂 De fapt, tot în 1998 am descoperit că a fost înregistrată și marca „Amigo și ești ca nou”.

PPS: Oameni buni, un site (bine indexat?) n-aveți și voi! Când am căutat „amigo” pe Sf. Google am dat în primele două pagini doar de magazine online și agregatoare de oferte. Deja în pagina a treia nu prea mai caută lumea. Nu e bine! Hai, că dacă tot v-ați încordat cu o campanie de revitalizare, poate începeți să existați și în online! Hai, poate cer prea mult cu niște social media (dacă există ceva, zău, eu n-am găsit, iar dacă nu-i de găsit e degeaba), dar un site?! În 2015?!

Reclama Doncafe Instant

E interesant de observat că nesul e ruda mai dinamică, mai intensă și oarecum utilitară a cafelei, pentru că cei de la Doncafe vorbesc despre cafeaua instant în contextul unei nevoi pentru un impuls, iar cafeaua clasică e cumva despre răsfăț, despre un pas înapoi, poate despre aromă și sigur despre ”momentul tău”:

Chiar aș fi curioasă să aflu dacă au studiat riguros piața și au ajuns la concluzia asta bazându-se pe o plajă reală de percepții ale consumatorilor sau pur și simplu așa au ales ei să-și poziționeze gamele de produse. Altfel, ar fi o greșeală să trag eu concluzii bazându-mă pe opinia proprie, cu atât mai mult cu cât nu sunt chiar o băutoare autentică de cafea [a se citi ”n-am nevoie de licoarea magică pentru a mă trezi; o beau când și când, pentru că-mi place gustul și atunci cu lapte și miere (da, știu, sacrilegiu!)”].

Și încă ceva ce merită punctat la spoturile Doncafe din ultima vreme e partea aceea cu ”singura cafea din România premiată pentru calitate de institutul german DLG”. Sincer, mie nu-mi spune nimic numele DLG și pun pariu că nu e foarte multă lume care să știe cu adevărat despre ce e vorba.

De fapt, hai, fie, dacă tot vorbim despre asta, să și citim despre DLG – de exemplu, aici, pe Wikipedia. Nu-i așa că sunteți mai puțin impresionați de sonoritatea pe care o are ”Societatea germană pentru agricultură”? OK, e drept, dacă insistăm să citim mai departe aflăm că e un ONG cu tradiție în industrie și că se ocupă cu promovarea progresului, ba stabilește și anumite standarde de calitate. Însă pun pariu că eu fac parte dintr-o minoritate minusculă care a ales să-l întrebe pe prietenul Google despre DLG și pentru mulți e suficient gândul că Doncafe a primit o distincție pentru calitate și, mai mult, au primit-o de la nemți! Mă rog, v-am mai povestit că eu am oarece rezerve când vine vorba despre mitul calității germane, dar și aici cred că mă încadrez într-o minoritate minusculă și în general e un mesaj care prinde (doar n-au pus asta degeaba în reclamă, nu?).

PS: Oare inclusiv faptul că spotul pentru cafea instant e semnificativ mai scurt decât cel pentru cafea are legătură cu intensitatea? Sau e mai degrabă o alegere economicoasă? Ori o fi puțin din amândouă…

Reclama Doncafe – Ediții speciale de iarnă

Mie-mi plac spoturile Doncafé din linia asta cu ”miile de momente dăruite altora”. Sunt intense și cu exact atâta emoție câtă se cuvine pentru genul de produs, emoție indusă și vizual, și prin copy. Ei bine, de data asta apreciez că au găsit o perspectivă deloc forțată pentru adaptarea liniei de până acum la Sărbători. În plus, îmi place mult că s-au gândit să scoată pe piață două sortimente speciale pentru perioada asta. S-ar putea să greșesc, dar îmi vine să spun că sunt primii atât de curajoși încât să facă asta pentru cafea. Există ediții speciale pentru ambalaje, promoții cu premii de sezon, arome aparte pentru gamele de Cappuccino poate, dar nu-mi amintesc de cafea-cafea în ediție de iarnă:

Reclama Doncafé – Momentul tău (cafea instant)

Nu știu cum de-am amânat așa de mult să scriu despre spotul ăsta, pentru că mi se pare una dintre cele mai bune reclame care rulează în prezent la TV. Pur și simplu se îmbină foarte armonios și vizualul, și textul, și coloana sonoră, iar la final reușește să-mi transmită că da, în tot haosul cotidian pot să-mi găsesc un moment de respiro când savurez o cană de cafea de la Doncafé:

Sloganuri celebre 1

E mare lucru să planifici o campanie care să prindă atât de bine la public încât să intre în folclor și pun pariu că și hazardul are rolul lui în ecuație. Însă indiferent de motivul pentru care au reușit să devină celebre, cred că sloganurile care au făcut istorie merită aici un loc aparte. Și am să încep pur și simplu cu primele trei care-mi vin în minte:

Și marmota – învelea ciocolata în staniol (Milka). Deși n-am reușit să găsesc un video cu reclama în limba română, a fost o ocazie bună să aflu că expresia asta a devenit celebră și în alte țări în care a rulat spotul (sigur și în Franța):

Ești frumoasă când ai încrede în tine! (B.U.? Pantene?). Sincer, nu reușesc să-mi amintesc și nici măcar Google nu m-a ajutat. Culmea, e o expresie care mie mi s-a întipărit bine în minte și o folosesc uneori ca ironie la adresa unui reprezentant al sexului opus :). Oricum, dacă-și amintește cineva exact ce marcă se asocia cu sloganul, să-mi dea de veste. Până să încep să caut eram destul de sigură că era vorba despre parfumurile B.U. Dar pentru că n-am găsit nicio dovadă în acest sens mi-am pus la îndoială amintirile și parcă-parcă zăresc în ceață un cadru cu păr lucios înainte de sloganul ăsta…

E greu să găsești un mix bun (Doncafe). Aici iar mi-a jucat memoria feste, pentru că eram absolut convinsă că sloganul era de fapt ”e greu să găsești un mix de calitate”. Și mai recunosc și că, revăzând acum spoturile din campania Doncafe cu mixurile bune, nu prea înțeleg cum de s-a întâmplat să devină celebră expresia. Adică, sincer, reclamele n-au fost chiar cine știe ce 😀

Campanii altfel

Deși stau în București, zilele astea sunt în deplasare. Dar chiar și dacă aș fi fost în București, tot nu prea am treabă pe magistrala Pipera-Berceni. Însă chiar și-n condițiile astea, tot am auzit din multe părți despre campania asta făcută de Julius Meinl, cu post-its și poezie contemporană.

Și sinceră să fiu, nu pot să spun că mă omor după autori sau după genul liric în general. Ba nici cafea nu prea beau (deși ciocolata caldă Julius Meinl e sublimă :D). Dar îmi place grozav orice campanie caută să iasă un pic din tipar! Îmi închipui că e dificil să faci campanii ”altfel”, începând cu ideea potrivită, continuând cu autorizații (și alte complicații birocratice) și terminând cu implementarea efectivă (logistică, grad mai mic de control asupra desfășurării etc.). Însă eu sunt convinsă că merită și, per total, aș pune pariu că e o investiție a naibii de bună, pentru că niciun fel de publicitate nu bate clasicul ”word of mouth”…

În rest, Dumnezeule! De ce se mai pun pliante în poștă?! Comportamentul meu de consumator e de tipul apucat-aruncat, fără niciun fel de pauză între ca să răsfoiesc și să am vreo revelație vizavi de super-oferta de salam de la Billa, bormașina la reducere de la Dedeman etc. Sau, oho, de când nu m-am mai uitat concret pe un flyer primit în brațe pe stradă, ori pe vreo broșură agățată de clanță!