Pentru că tot e ziua dumnealui, vă invit să-i faceți în gând o urare sinceră și-apoi să vă uitați bine la reclama asta:
E încă un spot absolut superb de la Cosmote și, asemeni celorlalte din seria cu personalități autentice, e frumos prin mesaj, execuție, dar mai ales prin alegerea actorilor principali. Nici nu mă interesează dacă există vreo brumă de adevăr în poveste, ci pur și simplu îmi face plăcere să o ascult. Și da, întotdeauna lucrurile simple cântăresc enorm…
Nu știu voi, dar eu am urmărit cu sufletul la gură pentru al treilea an consecutiv competiția Red Bull X-Alps. Și țin minte că în 2011 m-au prins ultimele 2 zile din concurs la mare, motiv pentru care mă tot foiam între plajă și o sală de internet ca să văd ce mai face Toma. Iar asta spune ceva, pentru că, să fim serioși, într-un ”Internet Cafe” cred că nu mai intrasem de prin 2003 sau ceva de genul ăsta. Bine, nu prea știu cum să vă explic de ce, cât și cum te prinde competiția asta. E ceva ce se experimentează și atât. Însă cred că e ușor de înțeles de ce mi se pare o provocare extraordinară să urci 10-20-40 sau poate chiar 100 km într-o zi și, per total, să cumulezi aproximativ 1000 km de mers pe jos sau de zbor cu parapanta în doar câteva zile.
Așa că respectul pe care-l am pentru Toma se justifică pe deplin, cu atât mai mult cu cât a ieșit de mai multe ori pe locul al doilea. Și mă bucur grozav că în fiecare an pare să fie din ce în ce mai cunoscut evenimentul și în România, mă bucur că din ce în ce mai mulți români știu cine este Tomi Coconea și, în consecință, parcă de la an la an se mai adună sponsori.
Ei bine, printre sponsorii din 2013 au fost și cei de la PokerStars, așa că poate nu-i de mirare că atletul apare într-o serie de spoturi. Totuși, eu una am mari dificultăți în a-l asocia cu pokerul :). Trebuie să mă așez și să analizez și abia apoi să trag poate niște linii între poker și paragliding pe mediana risc calculat. Însă potrivit sau nu, cred că e posibil ca reclama asta să-i crească mai mult notorietatea și asta n-are cum să nu mă bucure. Zău că merită! Omul ăsta chiar face performanță și ar trebui să fim al naibii de mândri că-i de-al nostru!
Aproape că mi se pare nepotrivit ca pe lângă el să mai apară în spoturile PokerStars pentru Tag&Go Răzvan Fodor și Sorin Bontea, dar presupun că fiecare atrage un anumit segment de audiență:
Totuși, trecând peste simpatiile proprii, nu prea înțeleg de ce nu le-au făcut celor 3 texte sensibil diferite, nuanțate după specificul fiecăruia…
Hai că ăsta-i chiar un spot simpatic și optimist. Și pe mine mă amuză grozav și mențiunea constantă cu numărul de calorii care poate varia. Sigur vine din cultura procesomană a SUA, unde companiile riscă să fie date în judecată pentru sume colosale de fiecare dată când vreun tâmpit face vreo dudă care ar sfida și inteligența unei muște (vedeți aici niște exemple și în timp ce le citiți gândiți-vă că există posibilitatea reală să fi existat un precedent concret și finalizat cu-n proces pierdut și o căruță de bani în daune care să-i fi obligat la avertismentele cu pricina).
De asemenea, nu pot să nu remarc faptul că cei de la Coca-Cola investesc serios în transformarea imaginii de băutură nocivă și plină de chimicale. Pe de o parte ne îndeamnă să ne echilibrăm stilul de viață, apoi ne și scriu roșu pe alb că sunt ani buni de când nu mai adaugă arome artificiale sau coloranți și, nu în ultimul rând, în alte țări se pare că au început să lanseze deja Coca-Cola Life, îndulcită cu ștevie:
Partea asta e oarecum off-topic, dar eu una aș fi tare curioasă să încerc minunea asta. Și nu pentru că aș fi mare fan Cola, ci pentru că luni bune m-am tot chinuit cu ștevie în loc de zahăr sau alți îndulcitori. Iar experiența mea, la scară mică și uz casnic, a fost că-i cel mai pretențios îndulcitor din lume! Da, e drept că-i o alternativă grozavă pentru că e natural, n-are calorii (ca alți îndulcitori naturali gen miere, sirop de agave, sirop de curmale etc.), nu vine la pachet cu tulburări gastrice (cum e riscul la xylitol sau erythritol pentru cei mai sensibili) și are un preț absolut rezonabil. Totuși, există un punct minuscul în care chiar face ce trebuie – 1 ml mai puțin nu îndulcește, 1 ml în plus amărăște. Și nici nu prea rezistă la copt. Așa că tare aș vrea să văd ce inginerie au reușit să facă cei de la Coca-Cola 🙂
Ciudată abordare și mă întreb de ce s-au gândit fix la chestia asta. Singurul răspuns rezonabil e, după mintea mea, că au tot primit din piață feed-back de genul ”la ceilalți e mai bine, pentru că au nșpe canale HD în plus”. Altfel, nu văd de ce ai face un spot în care să încerci să poziționezi frumos și apretat un minus, decât dacă începe să-ți afecteze vizibil cota de piață. Iar despre spot, sincer, cred că Haha HD m-ar binedispune grozav, deși probabil nu m-aș uita prea des. În plus, judecând după avalanșa de poze și gif-uri cu pisici de pe Internet, Pisi HD iar ar fi un mare succes. Așa că, în caz că nu le iese manevra cu reclama, măcar au idei bune de posturi, numai bune de vândut la televiziuni 🙂
Din moment ce Ghiță e atât de popular și pune Vodafone-ul pe buzele tuturor (la momentul ăsta, ultima senzație pare să fie video-ul cu Buferincul), era de așteptat ca Orange să contra-atace. Și a făcut-o, firește, cu cele mai cunoscute mascote ale sale – Millidge și Doig. Tura asta merg la coafor și testează fiecare câte ceva ieșit din comun. Iar la final sunt sigură că pot să aprecieze spotul și cei care aveau deja o afinitate implicită pentru cei 2 ori sunt ușor de amuzat vizual, dar și cei care apreciază un slogan mai fin de tipul ”ce-ți trece prin cap”:
Singurul aspect discutabil e proporția dintre elementul care atrage și elementele informative. Parcă e prea mult discurs la final (jumătate din spot), deși probabil că e de înțeles că-i musai să fie clare și beneficiile ofertei.
Nu e de găsit încă on-line, dar nu pot să nu scriu despre ea. S-a detașat net de reclamele clasice cu aburii care te înfășoară delicat și ne-a trântit-o pe aia cu ”unora le place tare”.
Însă făcând abstracție de aspectul ăsta, mi se pare un spot isteț și simpatic și apreciez într-un fel anume partea cu ”ritmul inimii”. Totuși, considerând referințele, mi-e clar că-și propun să se adreseze unui public educat. Iar asta parcă nu se ”pupă” cu auto-medicația, fie ea și aparent benignă, sub formă de suplimente…
Am mai scris aici despre cum funcționează asocierile între branduri și vedete, așa că e de așteptat ca o companie care comercializează cosmetice să se asocieze cu o femeie frumoasă. Și oricât de cusurgii sau răutăcioși ați fi, nu cred că puteți spune cu mâna pe inimă că Antonia n-ar fi o femeie frumoasă. E absolut superbă și habar n-am dacă i se trage de la ochi, buze sau simetria feței, dar presupun că nici nu e important de ce.
Sigur că e discutabil dacă femeile astea frumoase sunt în realitate chiar atât de frumoase pe cât par la TV sau în reviste, pentru că beneficiază de make-up profesionist (produse + specialiști dibaci), lumini și cadre avantajoase, fotografi talentați, ba chiar și destule retușuri post-producție. Iar dacă aveți dubii, n-aveți decât să ascultați povestea unui model:
Însă chiar și cu ajutor, e clar că femeile astea frumoase au, nativ, un material bun. De asemenea, e clar că majoritatea femeilor nu intră în categoria asta (dacă e să ultra-simplificăm lucrurile și să ne gândim la Curba lui Gauss, ajungem la un procent de 2,5% femei foarte frumoase din întreaga populație de femei). Restul de 97,5% dintre femei învață să-și mai ascundă din defecte și dezvoltă fel de fel de mecanisme pentru a-și evidenția calitățile. Printre altele, se tot uită la femeile frumoase și încearcă să le mai ”fure” din secrete. În povestea asta, să zicem că AVON speră să rămânem cu gândul că frumusețea Antoniei se leagă de gama asta de cosmetice. Și sinceră să fiu, după ce am văzut asta, îmi dau seama că rău nu-i face sigur 🙂
Însă revin la ideea ca materialul de bază e bun. Și de fapt aici vream să ajung – la materialul de bază. Cum ar fi ca o marcă de cosmetice să iasă din zona de confort și să-și asume riscul de a ieși în lume cu un chip mai puțin perfect? N-ar cântări mai mult dacă mi-ar arăta că o femeie care n-a tras lozul cel mare în loteria genetică poate fi transformată într-o femeie foarte frumoasă grație produselor X? Chiar ar fi o campanie curajoasă și nu cred că n-ar fi eficientă. De pildă, de ceva timp Dove se tot promovează în vecinătatea acestei idei (deși cu mai multă emfază pe acceptarea micilor defecte, dar cu mare succes).
Sinceră să fiu, ideea de produs mi se pare foarte bună, dar cred că am depășit atât de mult segmentul de vârstă targetat de spot, încât nu mă impresionează câtuși de puțin. Am vaga senzație că nici dacă ar fi să-mi scad 10 ani din vârstă nu m-ar atinge grozav, dar cine știe? Am avut și eu o vreme în care citeam Cool Girl și Bravo Girl 🙂
Așa că, dacă ar fi să fac un efort și să ies din personajul meu actual și să presupun că aș avea 15 ani, există o probabilitate semnificativă să pot deveni fan Lala Band și implicit a asocierilor sale. Deci e foarte posibil ca mesajul să ajungă într-o formulă extrem de eficientă la core-target, mai ales pentru că e vârsta bilețelelor și a nesiguranței (nesiguranță pentru care e mană curată opțiunea de a scrie și rescrie fără urme brutale ;))
PS: De asemenea, pot să apreciez că a rulat cu mare spor în perioada promoțiilor ”back to school” 🙂
PPS: Și mai pun la socoteală și faptul că e destul de curajos să investești într-o reclamă TV pentru pixuri.
Admit că Lion e batonul de ciocolată pe care l-aș alege fix ultimul din toată gama de bunătăți de la Nestle. Totuși, spotul ăsta e simpatic și-n felul lui chiar motivațional :). Așa, presărat cu clișee intenționate, zice bine că spoaiala n-ar trebui să intimideze. Deci treziți leul din voi și luați și mușcați:
Publicitate românească 