Sunt blogger acreditat la Webstock 2015!

Urmăresc cu mare interes ce se întâmplă la Webstock de cel puțin doi ani, iar anul trecut chiar am avut senzația că a fost un eveniment uriaș! Mi-a părut sincer rău că n-am fost acolo, așa că mi-am propus să nu ratez ediția 2015. Mi-am făcut curaj, m-am înscris (apropo, încă mai puteți să faceți asta până pe 28 august – aici), iar astăzi mă declar cu mândrie „Blogger acreditat la Webstock 2015” 😀 (Mulțumesc, Cristi!)

În 2014 am prins din zbor o mulțime de informații utile și am simțit binișor atmosfera chiar și remote, doar urmărind ce postau unii dintre omuleții de la fața locului, așa că am așteptări mari de la experiența live a unui eveniment de o asemenea anvergură (de altfel, cel mai important din România pentru nișa online/blogging/social media). Aștept cu mare interes conferințele, mini-conferințele (oare pe care dintre cele trei să o aleg?!) și, firește, premiile. A, dacă tot veni vorba despre premii, nu vă sfiiți să trimiteți propuneri (încă mai aveți timp) pentru oricare dintre categoriile: publishing, utility, best use of photography, blogging campaigns, special projects, Facebook applications, mobile applications, corporate blogs, innovation, best brand on Instagram, best use of video in online; bonus, anul acesta puteți nominaliza pe cineva și pentru personalitatea anului (până pe 30 august – aici).

Din punctul meu de vedere, oricine e interesat de ce se întâmplă în online-ul românesc ar trebui să facă tot posibilul să fie prezent pe 2 octombrie la JW Marriott Grand Hotel, mai ales pentru că lumea marketingului și a comunicării se îndreaptă din ce în ce mai consistent spre digital (din fericire și bugetele, deși nu chiar în același ritm galopant)! N-am niciun dubiu că vor fi prezenți super-speakeri, că voi afla  o mulțime de lucruri noi, că voi surprinde noi perspective asupra unor aspecte pe care le știu deja și că voi pleca de aoclo cu o infuzie de idei proaspete, generate de interacțiunile cu oamenii dedicați online-ului. Da, da, aici e esența Webstock – în oamenii online-ului, a comunității – și e una dintre chestiile care mi-au plăcut întotdeauna enorm la concept: a pornit ca un eveniment pentru bloggeri, hrănit din sugestiile comunității, și continuă să fie la fel, dovedind același interes pentru subiectele care-i frământă pe membrii marii familii online și același respect pentru preferințele lor față de speakerii pe care își doresc să-i asculte. (Sunteți invitați să propuneți teme aici, iar pe vorbitori aici.)

PS: Webstock 2015 este organizat de Evensys și Vodafone România.

Advertisements

Campania Lay’s – Gustul Lay’s cucerește vara

Mi se pare interesant că Lay’s tot face campanii cu Puya și Cabral. Nimic de zis, amândoi sunt băieți simpatici și cunoscuți, dar eu n-aș spune că mai e vreunul dintre ei chiar pe val sau că publicul lor fidel ar fi din categoria de vârstă țintită de Lay’s… Dar dacă tot insistă probabil că merge 🙂

Sinceră să fiu, mie nu mi se pare o campanie foarte, foarte reușită. Nu prea are cine știe ce logică leapșa lor, dar fie… E de vară, e foarte dinamic și nici nu e neapărat de ne-privit. La fel, sunt tentată să spun că nici miza nu e chiar extraordinară (doar doze de Pepsi, zău?), dar aleg să fiu recunoscătoare că măcar s-a renunțat la ideea cu banii din pungă (deși varianta asta era o miză mai consistentă, mie mi-a sunat întotdeauna prost ideea asta).

Campania Coca-Cola #KissHappiness

Admirația mea aparte pentru geniul de marketing al Coca-Cola n-ar trebui să fie un secret pentru cine a mai citit la mine articole despre reclamele și campaniile lor. Dar tura asta a fost dragoste desăvârșită între mine și ideea lor, de la prima vedere a unui banner similar în Băneasa:

Nu știu cine a avut ideea asta cu ”I kissed Marylin”, dar cred că merită măcar o bifă în istoria publicității. Chiar mi se pare un concept extraordinar de inspirat, provocator și creativ. Nu are cum să nu iasă în evidență!

Și îmi place că au extins ideea și spre celebrități locale pentru diferite țări. De exemplu, văd că a apărut un filmuleț cu Delia în aceeași notă cu cel promovat internațional, cu Rita Ora (deși nu știam că ar fi atât de populară și în România):

Apropo, dacă e ceva care să nu le fi ieșit deloc în campania asta, sigur-sigur vorbim despre lookul lui Rita Ora. În general mie mi se pare foarte drăguță fata asta, dar în video și pe panotajul stradal mi se pare urâțică tare:

Toată povestea asta se leagă de aniversarea unui secol întreg de viață pentru inconfundabila sticlă de Coca-Cola, timp în care a fost „sărutată” de milioane de oameni din toată lumea. De fapt, ei spun că oamenii aceia au „sărutat fericirea” (și-mi place cum au găsit o continuare lină a campaniei precedente). Tocmai în cinstea acestei idei a apărut hashtagul #KissHappiness și o miză care instigă eficient la interacțiune – cei care se pozează „sărutând” o sticlă de Coca-Cola și o distribuie în rețelele sociale cu hashtagul oficial au șansa să apară pe panoul aniversar. Iar dacă ne gândim că targetul principal al acestei băuturi e format mai ales din adolescenți și tineri, adică exact segmentele de vârstă care-și doresc din plin atenție, expunere și afirmare, n-am niciun dubiu că va avea mare succes ideea asta.

Reclama OLX – Câștigă 1000 lei

Ah, umorul ăla! De ce? De autobază:

În rest, rămâne cum am stabilit data trecută – oamenii au înțeles care le e core-targetul și elaborează campanii pe măsură. Important e ca publicul-țintă să rezoneze cu protagoniștii spoturilor, să priceapă că pe OLX găsesc o gamă destul de bogată de produse și să înțeleagă clar că-i rost de făcut ușor niște bani (apropo, gândiți-vă un pic la suma pusă în joc și ce înseamnă asta). A, da, bonus un zâmbet sincer la final, că umorul brut e din tabloul potrivit.

Reclama Orange – Dansează ca Millidge și Doig

Sincer, consumatorului din mine i se pare o idee cam tâmpițică, dar dacă ies din rolul ăsta și fac abstracție de considerațiile personale, îmi vine să spun că s-ar putea să fie o campanie de succes. V-am spus și ieri, când vorbeam despre campania pentru ciocolata Poiana, că-i mereu de bine să lansezi un demers în care să soliciți interacțiune, iar eu suspectez că alegerea asta a celor de la Orange s-ar putea să fie una foarte avantajoasă pentru ei:

De ce spun asta? Păi, mă gândesc numai la valul de emisiuni cu talente de tot felul care au apărut în ultimii ani și la marea de oameni care se prezintă mereu la preselecții. Adică, zău, realizați că numai Dansez pentru tine a avut 14 ediții?! Iar asta a fost doar prima emisiune care mi-a venit în minte, dar mai adăugați-i și pe cei care au vrut să-și manifeste abilitățile de dansatori la Românii au talent, sau la ce mai rulează pe la Antene ori la alte posturi.

E clar că există un mare apetit pentru miza pe care cei de la Orange o pun la bătaie – apariția TV. Unii poate speră la marea lor șansă de a fi descoperiți, alții vor doar să se distreze, or să mai fie și destui care să caute să se dea în stambă (chit că-s grozav de penibili și atât) etc. Lista motivațiilor sunt sigură că-i lungă și, bonus, înțeleg că există și beneficii imediate chiar și pentru cei care nu vor musai să apară la televizor 🙂

Reclama OLX – Marea Promoție

Înainte să vă supărați că-s ușor jenante spoturile astea și că maxim scurgeți câte o dâră de umor de ici, de colo (asta dacă insistați să căutați ceva bun în reclamele astea, poate exceptând-o pe ”Domnișoara Alisa din Satu Mare”), uitați-vă bine la decoruri și personaje. Nu-mi plac nicicum, deși conceptul nu e chiar rău, dar sunt absolut convinsă că vorbesc exact pe limba targetului pe care-l vizează:

Și nu, nu dau întâmplător nici mia de euro și nici BMW-ul, aceste simboluri supreme ale șmecheriei pentru posesorii de milieu pe televizor. Adică, zău, n-o să vă placă, dar dacă vă uitați cu atenție după niște detalii, o să vedeți că spoturile astea aparent penibile sunt făcute cu mare atenție…

Etică publicitară

Eu sunt ferm convinsă că-n lumea asta sunt foarte puține aspecte care se pot împărți clar între alb și negru. De fapt, cam pentru orice sunt multe nuanțe de gri între albul și negrul pe care unii aleg să-l vadă. Și chiar dacă e, teoretic, mai simplu să operezi cu dihotomii, e destul de nociv să faci asta, pentru că frumusețea vieții vine din complexitate. Practic, întotdeauna depinde de unghiul din care privești. Însă poți să-ți și educi unghiurile cu pricina și să alegi să vezi mereu alb/negru sau, din contra, nuanțele. Ba chiar și în afara educației auto-impuse nu e chiar foarte greu ca, la nevoie, să raționalizăm anumite acțiuni și să le scoatem albe, chit că erau mai degrabă mai aproape de negru…

Ei bine, publicitatea e categoric un domeniu cu o etică dificilă și probabil că nu sunt puține ocaziile în care cei ce lucrează în domeniu se conving pe ei înșiși că ceva e alb imaculat chiar dacă de afară destui văd clar că nu e. Dar presupun că altfel n-ai cum să reziști. N-ai cum să-ți faci treaba (bine) câtă vreme ești prins între sarcini de serviciu și convingeri personale în conflict unele cu altele…

Totuși, măcar din când în când, cred că n-ar strica să ne gândim mai mult și la imaginea de ansamblu: