Campania Coca-Cola #KissHappiness

Admirația mea aparte pentru geniul de marketing al Coca-Cola n-ar trebui să fie un secret pentru cine a mai citit la mine articole despre reclamele și campaniile lor. Dar tura asta a fost dragoste desăvârșită între mine și ideea lor, de la prima vedere a unui banner similar în Băneasa:

Nu știu cine a avut ideea asta cu ”I kissed Marylin”, dar cred că merită măcar o bifă în istoria publicității. Chiar mi se pare un concept extraordinar de inspirat, provocator și creativ. Nu are cum să nu iasă în evidență!

Și îmi place că au extins ideea și spre celebrități locale pentru diferite țări. De exemplu, văd că a apărut un filmuleț cu Delia în aceeași notă cu cel promovat internațional, cu Rita Ora (deși nu știam că ar fi atât de populară și în România):

Apropo, dacă e ceva care să nu le fi ieșit deloc în campania asta, sigur-sigur vorbim despre lookul lui Rita Ora. În general mie mi se pare foarte drăguță fata asta, dar în video și pe panotajul stradal mi se pare urâțică tare:

Toată povestea asta se leagă de aniversarea unui secol întreg de viață pentru inconfundabila sticlă de Coca-Cola, timp în care a fost „sărutată” de milioane de oameni din toată lumea. De fapt, ei spun că oamenii aceia au „sărutat fericirea” (și-mi place cum au găsit o continuare lină a campaniei precedente). Tocmai în cinstea acestei idei a apărut hashtagul #KissHappiness și o miză care instigă eficient la interacțiune – cei care se pozează „sărutând” o sticlă de Coca-Cola și o distribuie în rețelele sociale cu hashtagul oficial au șansa să apară pe panoul aniversar. Iar dacă ne gândim că targetul principal al acestei băuturi e format mai ales din adolescenți și tineri, adică exact segmentele de vârstă care-și doresc din plin atenție, expunere și afirmare, n-am niciun dubiu că va avea mare succes ideea asta.

Coca-Cola – Campanie de Ziua Internațională a Fericirii în România

Oricât de anti-Coca-Cola ați fi, trebuie să recunoașteți că oamenii din spatele brandului sunt maeștri ai comunicării emoționale. Iar asocierile pozitive cu marca și produsul te influențează mult mai mult decât credințele raționale (deși știu că n-ați recunoaște și e foarte posibil nici să nu vă dați seama de asta conștient prea des). Adică da, la nivel declarativ o să auziți multă lume spunând că băutura asta e nocivă; ba, chiar aș pune pariu că aveți și voi cunoștințe care spun asta și se tot laudă de nu știu când că s-ar lăsa de Cola, dar fac ce fac și nu reușesc, raționalizând de fiecare dată eșecul 🙂

Însă, e drept, vânzările scad de la an la an și la Coca-Cola și la Pepsi, iar asta pentru că suntem într-o perioadă în care a început să fie la modă să ai grijă de tine și să fii mai atent la ce mănânci și bei (în sfârșit un trend util!). În plus, Coca-Cola are (din câte știu eu) un declin ceva mai mare, pentru că Pepsico are în plus în portofoliu mai multe sortimente necarbogazoase și destule ”crănțănele”, care, deși nu-s nici ele mai breze din punct de vedere nutrițional, nici n-au fixată (încă?) atât de tranșant eticheta asta de ”otravă”.

Așa că nu e de mirare că ultimele campanii Coca-Cola au fost foarte atent gândite și foarte clar direcționate spre emoțional. De exemplu, relativ recent au făcut apel la istorie și tradiție, cu accent direct pe componenta care le aduce mari prejudicii de imagine. Sau au tot rulat campania cu #haisămâncămîmpreună, în care vorbeau despre familie și legături, iar băutura în sine era prezentă destul de discret, ca simbol pentru un liant.

Ei bine, ultima lor abordare e centrată direct pe fericire și asta e întotdeauna o idee sublimă, dar e o mare provocare să reușești să o pui frumos și eficient în practică. Și mie mi se pare că le-a ieșit. Oricum în general sunt un mare fan al ideii de a căuta fericirea în lucrurile mici, chiar am remarcat panotajul stradal și am privit acum cu zâmbetul pe buze clipul (de departe, cel mai simpatic a fost șoferul RATB care a trecut de două ori prin rond):

Reclama Dedeman cu Simona Halep

[UPDATE] Victorie, astăzi a apărut online și reclama!

E clar că n-aveam cum să scriu astăzi despre altceva. Am trăit teribil de intens finala de aseară și mi-a mâncat nervii cu atât mai mult faptul că am văzut partida printr-un streaming în hopuri. Dar oricât m-a consumat intensitatea, am înmugurit de o mie de ori mai mult când am văzut-o câștigătoare. Și mi se pare extraordinară capacitatea ei de a-și gestiona emoțiile. Simona Halep are un psihic senzațional și a câștigat mai ales pentru că a crezut în ea și în victorie și-a tras din greu până la ultimul punct, deși începutul meciului prezicea clar victoria adversarei.

În schimb, Dedeman n-are niciun merit că scriu astăzi despre campania lor. Nimic de zis, mi s-a părut bun și simpatic conceptul și clar au de câștigat din acest parteneriat. Ba, mai mult, apreciez că au ales o poveste ceva mai creativă și nu vreo banalitate gen ”Simona Halep reocmandă greblele de la Dedeman” 🙂

Ceea ce nu apreciez e că nu găsesc nicăieri spotul, nu văd nimic despre asta pe pagina lor de Facebook (apropo, era un moment optim să o felicite și ei pe partenera lor, nu?). La momentul la care vă sciriu asta, ultima postare de pe pagina Dedeman e de sâmbătă, 21 martie, ceva cu abonare la newsletter și câștigat saltele. Contul lor de YouTube e trist și părăsit, cu un singur video și ăla vechi de 5 ani. Pe site-ul propriu, dacă e să mă uit azi, 23 martie, la categoria Dedeman în mass media am să observ că nu s-a actualizat nimic din august 2014.

Dar, e drept, au o secțiune specială pentru Dedeman în sport și vorbesc acolo inclusiv despre parteneriatul cu Simona Halep. Doar că nu vorbesc până la capăt, căci link-ul cu “[Citește mai mult]“, cel care ar trebui să te ducă la întreaga poveste arată astăzi fix așa:

dedeman simona halep citeste mai multSpotul radio nici nu mă obosesc să-l caut, pentru că asemenea apariții oricum sunt teribil de exotice și, dacă nici spotul TV nu e…

Așa că nu pot să vă las decât cu o poză amețită pe care am făcut-o mai mult din greșeală la un panou stradal:

20150323_103213Și mi se pare stupid că ar rata un asemenea val de care să profite… Ai o campanie bunicică, ai un impuls circumstanțial fenomenal să-ți propagi mesajul, dar mesajul tău nu e de găsit nicăieri online ca să fie ușor de dat mai departe. Fail!

Însă vreau să închei în aceeași notă mândră cu care am început, așa că vă poftesc la o porție de reclamă pentru adidas cu Simona Halep. Și ce-mi place cel mai mult e că sintetizează perfect atitudinea care i-a adus victoria aseară:

Bravo, Simona!

Reclama McDonald’s – Descoperă surprizele iernii – Chicken Cordon Bleu și Beef Gourmet

Cu siguranță au avut și spoturi mai bune cei de la McDonald’s. Ăsta mi se pare chiar banal, deși e corect făcut, are note iernatice, are o coloană sonoră adecvată, protagoniștii sunt membri ai unei familii, are chiar și-un pic de umor. Probabil își îndeplinește optim scopul informativ și nici nu cred că și-a propus mai mult decât să anunțe că au lansat două produse noi: Chicken Cordon Bleu și Beef Gourmet.

În rest, parcă-mi vine să spun că nu s-au agitat prea tare tocmai pentru că știu și ei că (mai ales la noi) Sărbătorile de iarnă nu-s chiar cu fast-food. Nu-s musai cu mâncare sănătoasă, dar sunt cu porcării făcute mai degrabă-n casă. Așadar, măcar par mai realiști decât cei de la KFC 😀

PS: Dacă e să fi văzut ceva foarte mișto la Mc în ultima vreme, atunci cu siguranță ar fi vorba despre panotajul stradal. Nu găsesc acum o poză, dar e în genul ăsta:

Adică în genul fostei Cover Photo de pe profilul lor de Facebook – simplă, fără pic de scris, 100% sugestivă. Aș zice că e realizarea supremă a unui brand ca, fără să-și afișeze numele mărcii, oricine să-i recunoască produsul. Pur și simplu știi că acei cartofi, în ambalajul acela cu roșu și galben sunt de la McDonald’s. Punct.

Reclama imobiliare.ro

Aproape doi ani din viața asta mi i-am petrecut într-o agenție imobiliară – câteva luni ca broker și mai bine de un an jumătate într-o funcție administrativă – așa că pe felia asta înțeleg binișor niște lucruri. Primul lucru pe care pot să vi-l spun despre imobiliare.ro este că, dacă vrei ca agenția ta să aibă niște anunțuri cât de cât vizibile, costă multișor abonamentul lunar! Însă, cel puțin în perioada 2010-2012, când oricum imobiliarele erau la pământ, merita din plin, pentru că orice altă platformă era la ani-lumină distanță (și ca funcționalitate, și ca trafic etc.) și, desigur, cei mai mulți clienți veneau de acolo (și cei mai calificați – nu dezvolt, dar vă spun doar că lucrurile sunt mult mai complicate în imobiliare decât au senzația cei din exteriorul fenomenului).

Ei bine, zilele astea văd că imobiliare.ro se promovează destul de agresiv. Am văzut chiar săptămâna asta un panou pe E85 (cu un mesaj destul de isteț de altfel, ceva de genul 120 case/oră, viteza cu care apar proprietăți noi pe site), azi am dat peste articolul acesta de pe Wall-Street.ro (și asta într-o postare sponsorizată de la CPI) și există inclusiv un spot care rulează la TV:

Spotul în sine are un concept foarte bun, centrat pe ideea de acasă, e cu destulă emoție, cu lumină, cu spații deschise, cu o familie tânără, chiar și cu labrador 🙂 . Adică, sincer, chiar ar putea să-mi placă mult dacă ar fi jucat un pic mai firesc protagoniștii…

Însă nu pot să nu mă întreb de ce au nevoie, deodată, de atât de multă reclamă când erau mult în față în urmă cu doar 2 ani. Am să presupun că, pe de o parte, agențiile au început să investească un pic mai mult în site-urile proprii, dar aș paria că motivul principal e altul. Agențiile imobiliare din România au o uriașă problemă de imagine și ar fi mult de discutat pe tema asta. Cert e că lumea nu prea vede niciun beneficiu din acest serviciu și, credeți-mă, unii se dau peste cap să NU lucreze cu agenții. Iar imobiliare.ro e o platformă mai degrabă pentru agenții, pentru că de acolo le vin banii serioși, în timp ce un particular s-ar putea să nu-și prea permită un anunț sponsorizat (mai ales care să ruleze mult timp și da, particularii pornesc adesea procesul ăsta cu prețuri ridicol de mari, deci durează câteodată mult și bine până înțeleg prețul pieței etc.). Și-mi vine să spun că, odată ce OLX și tocmai.ro s-au ridicat semnificativ după campaniile lor agresive, particularii au început să se caute între ei din ce în ce mai mult pe-acolo. Nu mă iluzionez că nu s-ar fi băgat și agențiile pe cele două platforme, dar sunt sigură că ai șanse mai mari să găsești mai ușor un vânzător particular pe intens promovatele site-uri de anunțuri gratuite decât pe imobiliare.ro. Dacă am dreptate, e clar că oamenii au văzut că încep să se ducă în jos și fac ”damage control” (eventual sper că s-au mișct suficient de repede încât să nu fi ajuns în stadiul în care le sar agențiile în cap că nu mai merită banii).

Publicitate pe litoral

După o vizită scurtă de două zile și-un pic la Costinești, pot să vă spun sigur că, cel puțin în stațiunea asta (unde, apropo, Sâmbăta asta gradul de ocupare era 100%!), trei mărci îți sar în ochi, indiferent cum ai întoarce capul.

Liderul detașat cred că e Ursus, pentru că are porțiuni generoase de plajă închiriate (nu știu chiar cât de multă suprafață au, dar e de ajuns că au sigur toată zona centrală a stațiunii). Desigur, zonele lor vin la pachet cu umbreluțe Ursus, respectiv cu reclame discret de frecvente de la DJ. A, și nu în ultimul rând, cred că n-au ratat cam niciun stâlp pentru panotaj cu Ursus Cooler.

Apoi, omuleții cu Toortitzi-le încă sunt tare pe val, așa cum i-am remarcat și anul trecut. De fapt, la fel ca în 2013, am văzut că nici avioanele cu bannere pe coadă nu-l mai cară pe eternul Nutline, ci pe juniorul Toortitzi. Iar dacă la bere am văzut că mai bea lumea și câte-un Tuborg sau câte-un Skol, turtițe se mănâncă-n disperare! Și dacă tot l-a înlocuit bannerul lor zburător pe cel de la Nutline, o să vă bucurați să aflați că nici mâncători de semințe pe plajă n-am mai remarcat ca-n alți ani. M-am mai împiedicat de câțiva, dar sunt categoric mai puțini decât ronțăitori de Toortitzi!

Iar pe ultimul loc, la distanță serioasă de primii doi, am remarcat și câteva bannere amețite de la Cotnari. Mă rog, o fi suficient că vede lumea numele scris mare și consumă? Habar n-am, dar erau la datorie, chit că deloc animați și nu chiar în zona centrală a Costineștiului…

A, și sigur că e multă Coca-Cola peste tot, dar cu ei, cu numele, cu frigiderele și cu toate însemnele lor m-am obișnuit atât de tare încât nici nu-mi pare că nu-s firești, din peisaj 😀

PS: Da, am remarcat și bannerul zburător anti-fracking…

Brico Depot

Chiar ieri observasem că a dispărut reclama cu Salterra și în locul ei a apărut un alt nume nou – Brico Depot. Nu mi s-a părut nimic spectaculos și chiar era genul ăla destul de clasic de panou stradal pentru un magazin de bricolaj, poate un picuț cam încărcat. Însă mi-a atras atenția că sloganul era ”depocrația prețurilor mici”. Primul impuls a fost să mă gândesc la o greșeală de scriere, dar am trecut rapid la următoarea idee că doar cuvântul DEPOT din nume era plasat fix deasupra și referința era destul de clară. N-am cum să nu admit că are un ceva aparte replica asta, dar cred că inovațiile astea lexicale sunt potrivite mai degrabă pentru nume decât pentru sloganuri. Și-apoi, am sentimente destul de mixte vizavi de claritatea mesajului – presupun că ideea ar trebui să fie că prețurile mici fac legea? Nu e rău, dar poate că e un sens ceva mai profund decât era potrivit pentru grupul-țintă implicit? Sau poate nici n-am decriptat eu bine? Mă rog, poate au vrut să-i atingă pe cât mai mulți, că doar au pus explicit și sintagma ”prețuri mici”, special pentru cei fără o predispoziție aparte pentru tâlcuri ascunse…

Dar în timp ce tot filozofam eu ieri la lucrurile astea, oamenii se pregăteau de deschidere și, din ce am văzut astăzi la Știrile PRO TV, au avut mare succes.

Oricum, eu am rămas cu depocrația mea și acum îmi dau seama că habar n-am ce mai scria pe panoul cu pricina. Probabil că am ratat inclusiv un mesaj scris cu litere mari care anunța însăși descrierea… Ba chiar am realizat că am mai trecut pe lângă un alt panou de-al lor săptămâna asta și am remarcat la vremea lui mesajul ”demolăm basmul prețurilor mici”. Numai că mesajul cu pricina mi s-a părut foarte vag și drept dovadă a trecut prin mine fără urme, iar dacă nu mai citeam pe ici, pe colo înainte să scriu aici cred că n-aș mai fi aflat vreodată că era vorba tot despre Brico Depot.

În rest, nu știu, să fie cu noroc! 🙂 Înțeleg că e un concept nou pentru România și, chiar dacă magazinele vor funcționa în locul fostelor BricoStore (care înțeleg că au ieșit de pe piață cu datorii serioase), sper să fie genul de mutare care să demonstreze că idei similare pot avea concretizări foarte diferite în funcție de management și strategie în general. Adică, să ne înțelegem bine, dacă aș vedea că un magazinaș de cartier se închide și în locul lui se deschide altul cam la fel, probabil mi s-ar părea ușor stupid și nu i-aș da șanse prea mari de reușită. Bine, nici pentru așa ceva n-ar fi exclus ca noul proprietar de afacere să înțeleagă mai bine ce nevoi are publicul pe care-l țintește direct, dar în liga mai mare în care joacă Brico Depot chiar sunt o mulțime de variabile cu care poți jongla eficient. Deocamdată pare să fie o abordare pe bază de preț și mai ales în piața destul de sărăcuță din România nu e deloc neinspirată. Însă și politicile de preț au în spate alte strategii care le permit să ajungă de la bun început la prețurile alea mici care tot generează mult profit.