Reclama Orange – Millidge și Doig – Castele de nisip

Știu că vă plac ăștia micii, așa că n-aveam cum să nu vă arăt și reclama asta. De fapt, dacă mă-ntrebați pe mine, s-ar putea să fie cea mai reușită de până acum. Sau cine știe? Poate am eu o slăbiciune pentru castelele din nisip 🙂

Dar parcă-i mai mult de-atât, pentru că e multă măiestrie în spatele unei idei care pare să fie atât de simplă, atât de naturală și atât de expresivă:

Advertisements

Reclame Trivago

Am căutat de-am înnebunit reclama cu hotelul și liftul de la hotelscan până când am avut revelația faptului că ce tot căutam de atâta vreme căutam unde nu trebuie, pentru că spotul cu pricina era pentru trivago. Mă rog, dacă tot l-am pomenit, hai să las aici și reclama care a rulat la noi pentru hotelscan:

În mod normal n-aș fi scris despre ea, pentru că nu prea are haz. Dar poate că nu e rea nici abordarea asta mai didactică, mai ales pentru un segment de public cam ne-educat în această privință (e de presupus că destui dintre cei care ar trebui să fie atrași de idee prin intermediul televizorului nu sunt tocmai familiarizați cu Booking.com, TripAdvisor etc.).

Trivago, însă, are altă abordare – ceva mai animată. Doar că, în timp ce căutam spotul pe care îl dau acum la TV, am descoperit ceva interesant. Par să existe piețe pentru care au considerat mai potrivite campaniile care pun accent pe preț, iar în alte locuri spun povestea mult mai frumos și merg pe ideea (mult mai subtilă) a lui „știm totul despre hoteluri”.

De exemplu, spotul pentru România de anul trecut, a mai rulat și în Brazilia, iar mesajul fundamental era că te poți bucura de aceleași servicii la prețuri mai mici decât alții. Ba, mai mult, s-ar putea să te bucuri chiar mai mult 🙂

Spotul de anul acesta are același concept, dar acțiunea se desfășoară altfel (și mai rulează cel puțin și în Turcia):

O abordare sănătoasă, direct legată de scopul propriu-zis al serviciului, dar destul de grosieră. Cel puțin comparativ cu acestea (producții mult mai ample, simpatice, cu umor și de-a dreptul îndrăznețe pe ici, pe colo):

PS: OK, am mai găsit peste o reclamă pentru hotelscan (pe care nu sunt 100% sigură că am văzut-o la TV), dar parcă e cam puerilă, chit că-i mult mai animată și ceva mai simpatică (și spun asta în condițiile în care mi-e destul de clar că au mizat pe familiile cu copii):

PPS: Da, nu e grozav pentru ei că nici eu, care-s chiar atentă la reclame, am încurcat borcanele cu numele. Hotelscan chiar e mai ușor de reținut decât trivago… Dar ăsta-i brandul, așa că mai e de lucrat la awareness (și, culmea, trivago comunică și pe alte canale mult mai constant și consistent).

Reclama Savana – Culorile imaginației noastre

Nu știu dacă ați observat, dar în ultima vreme pare să se fi ridicat ștacheta creativă pentru campaniile la vopsele. N-aș zice chiar că s-au ițit neapărat reclame remarcabile (deocamdată) pe acest segment, dar e clar că par să se străduiască ceva mai mult ca să comunice altfel, mai departe de utilitar și banal.

Bine, trebuie să admit că Savana se joacă ceva mai creativ de mai mult timp, iar spotul cu verdele care-i „scoate ochii [în evidență]” soacrei chiar a fost foarte bun și am impresia că replica a și intrat în folclor:

Tura asta nu le-a ieșit chiar la fel de bine, pentru că e ceva foarte segmentat în spoturi. Parcă e ceva care trunchiază cursul firesc al poveștii și pe care (eu) îl percep ca fiind deranjant. Însă poziționarea cu acele culori ale imaginației, nuanțele vii și inclusiv conceptul din spatele poveștilor sunt foarte inspirate. Așadar, poate că mai era puțin de lucru la execuție, dar chiar și așa n-am niciun dubiu că vor reuși să iasă în evidență cu galbenul-rapiță (pardon, dovleac) și albastrul de nu-mă-uita 🙂

Reclame Praktiker – Avem tot confortul pentru acasă

Mi s-au tot băgat sub ochi pe YouTube și chit că nu e tocmai genul de ad care să-mi atragă atenția suficient de mult încât să-mi doresc să-l las până la capăt înainte să înceapă ce mă interesa (cum a fost, de exemplu, campania celor de la Purcari la un moment dat), le-am dat o șansă. Și am descoperit un concept destul de bunicel, spoturi simpatice, reclame foarte bune din punct de vedere vizual și nici textul nu e neapărat rău. Parcă felul în care vorbește protagonista e cam forțat, dar nu pot să spun că nu le-a ieșit o campanie decentă. Nu e nici chiar capodopera care ar aduce agenției premii la nu-știu-ce-festival, dar e OK:

Doar că azi, când a venit vremea să scriu și despre spoturile acestea, am descoperit o noutate din aceeași campanie pe canalul de YouTube al celor de la Praktiker. Respectiv:

Au reușit în 15 secunde să coboare toată discuția cu vreo câteva clase bune. E de înțeles că audiența lor principală tinde să fie formată din publicul masculin, dar e un clișeu atât de grosolan să trântești combinația asta de bere, scule și materiale de construcții… Zău? Mă rog, poate ăștia-s clienții. Dar dacă e să fie așa, ar fi cam prea rafinate primele trei reclame 🙂

Reclama La Strada – Înghețată – Taste the World

Mi se par printre cele mai bune spoturi pe care le-am văzut la TV în ultima vreme. N-aș fi ghicit 1.000 de ani că e brand românesc (deși înțeleg de aici că Macromex se ocupă doar de distribuție, iar produsul în sine este produs în Franța). Însă brand-ul e creat de un român (Dan Minulescu) și comunică ireproșabil. Nu mi-e clar de ce au început abia acum să se promoveze mai agresiv, în condițiile în care există din 2012. Adică, sincer, eu, consumatorul, n-am intrat în contact cu numele La Strada decât din greșeală, prin galantarele de la Mega Image (cred?), și întotdeauna mi s-a părut prea scumpă înghețata pentru ceva ce nu mi-e deloc familiar.

Însă, uitându-mă la pagina de Facebook, nu pare că ar fi stat pe loc nici până acum. S-au promovat destul de exlcusivist, iar asta e în perfect acord cu identitatea lor și cu scopul de a se impune pe nișa premium, dar trebuiau să facă de mai mult timp ce au făcut acum (nu de alta, dar putere de cumpărare sănătoasă au și alte categorii în afară de fashioniste și dorobanțieri 😀 ).

Oricum, revin, reclamele care apar acum la televizor sunt superbe, seducătoare și foarte senzoriale. Sunt câte 23 de secunde pline de culoare, de armonie vizuală, de sunet perfect ales și tot așa. Chiar îmi lasă senzația că simțurile pe care nu mi le-a atins spotul trebuie stimulate și ele și-mi induc ideea că gustul va fi pe măsura experienței vizuale ireproșabile. În plus, au ales simboluri foarte bune și mi se pare foarte inspirat că pun accent pe conceptul de aromă la superlativ:

Reclame Digi – Belgravistan – Rate, roaming, pușcăriași

Tot încerc să-mi amintesc dacă primul spot din a doua serie a început odată cu valurile de arestări din Liga Mare a persoanelor publice din România. Dacă a fost așa, măcar se leagă de ceva cu relevanță culturală, cel puțin la început. Altfel, acum, când mă uit la spoturile astea, am senzația aia de „ciorbă reîncălzită”. Prima serie a fost bună de tot și o parte din succes sigur i s-a datorat elementului de noutate. Cele mai recente, în schimb, mh… Cam trase de păr. Nu spun că n-au și momentele lor bune, dar s-a cam răsuflat conceptul.

Și nici nu le ajută faptul că sunt atât de lungi. Sigur, motivul principal pentru care alții nu fac spoturi atât de elaborate e costul de difuzare. Însă chiar dacă și-ar permite (sau, mă rog, dacă ar considera că merită), probabil că mulți tot n-ar face-o, pentru că pur și simplu e greu să-i captezi unui om atenția atât de mult cu o reclamă. Da, știu, poate v-ați gândi că e timp de spus frumos o poveste în toată regula, dar la cât de bombardați suntem cu mesaje publicitare, zău, ar trebui să fie o poveste a naibii de bună! Pe mine, sincer, m-au cam pierdut pe parcurs la cel cu Italia, așa că îmi vine să spun că a fost în dezavantajul lor libertatea de a difuza spoturi atât de lungi (libertate dată, evident, de faptul că e televiziunea lor). Însă prea multe explicații și detalii strică. Sau haideți să v-o spun în cuvintele unui publicitar autentic:

Scurt e mai bine. Ține cititorul. În priză. Propoziții scurte. La obiect. Nimic în plus, nimic în minus. Concentrează-ți discursul. Nu face, totuși, abuz. Mai ales acolo unde ideea s-a epuizat. Și totul e clar. Mai mult: încheie-ți frazele cu un stroke. Informativ, emoțional, relevant. După ce ai livrat o idee, cititorul merită o recompensă. Fă-l să simtă că n-ai scris doar ca să-l duci cu vorba. Înțelegi. Nu-i așa? Fiindcă ești un om curios, educat și inteligent.

Sorin Trâncă – Brief (Editura Publica)

Chiar dacă mai sus este vorba despre text, esența se aplică și pentru copy-ul (sau scenariul) care însuflețește spotul. Așadar:

DSC02036

Reclama Ursus – Povestea tricoului cu pirați

V-am avertizat că vor urma multe articole cu reclame la bere și, zău, chiar n-aveam cum să-l omit fix pe acesta pentru Ursus. E făcut tot de Graffiti BBDO, aceiași care au făcut și ultimul spot foarte bun pentru Ursus – „Călătoria”. Povestea cu pirații e cel puțin la fel de bine făcută, deși are cu totul alt ton. De fapt, apropo de ton, seamănă bine cu felul în care comunică Heineken. Nu cred că doar asociez eu brandul străin cu spoturile „oceanice” pentru că au avut câteva povești nautice, ci chiar au reușit să se apropie mult de stilul lor – e cu aventură, e cu dans, e cu voie bună, e cu o poveste memorabilă. Poate cârcotașii ar spune că seamănă prea bine cu stilul respectiv sau că, din contra, n-au reușit să-i copieze pe cei de la Heineken suficient de rafinat…

Însă eu apreciez orice reclamă reușește să mai iasă din șabloanele clasice, mai ales la bere, unde-s aproape toate pe același calapod. Mă rog, nici aici n-au reușit să se abțină până la capăt de la cadrele clasice cu prietenii adunați la bere, eternul clișeu al spoturilor din categorie, dar hai să zicem că trebuiau să facă într-un fel anunțul cu promoția:

OK, adevărul e că nu se poate vorbi despre Ursus zilele astea fără să-i asociezi cu valul de critici care s-a răsfrânt asupra lor după organizarea (cel puțin) nefericită de la concertul lui Robbie Williams. N-am fost (deși feed-ul meu a fost atât de plin de poze și filmulețe încât aproape n-am ratat nimic), dar feed-back-ul aproape unanim pare să fi fost „super-concert, organizare deplorabilă”. Și da, clar, n-aș fi murit nici eu de fericire să stau o eternitate la coada pentru o băutură la supra-preț. Din păcate pentru ei, asta nu le-a trunchiat enorm vânzările (mai ales în condițiile în care era și o căldură tâmpită și oricum la un concert te agiți, deci ai nevoie de lichide! și nici de acasă nu poți să vii cu nimic „la pachet”). Dar mult mai grav decât atât, un asemenea torent de nemulțumiri n-are cum să-i facă bine brandului.

Totuși, merită felicitați pentru decizia de a-i recompensa cumva pe nemulțumiți. Poate o fi „too little, too late”, dar e o scuză, chiar una concretă, iar în trecut au fost destui care s-au mulțumit să bage pur și simplu capul în nisip până trece furtuna (fie și cu oarece urme) sau cel mult au transmis un comunicat-standard de bla-bla-uri care nu înseamnă nimic. E drept și că urmează curând UNTOLD, unde tot ei sunt (printre) sponsorii principali, așa că am impresia că existau motive bune pentru care să-și dea silința intens să dreagă busuiocul frumos 🙂

Ah, apropo de UNTOLD, mi s-a părut foarte, foarte mișto ideea asta:

Și rezultatele par să fi fost pe măsură (deși parcă-i cam trist că disponibilitate există, dar nu se întâmplă decât cu motivații… cam meschine, dacă e s-o zicem drept, comparativ cu gândul că poți salva niște vieți și da, la noi oamenii chiar mor în spitale din cauza sângelui lipsă). Oricum, felicitări celor care au venit cu ideea și nu pot decât să sper că o vor prelua și alții, dacă tot e atât de eficientă!