E-n plin sezon de cumpărat rechizite, așa că nu-i de mirare că reclamele la Pilot revin. Dar anul ăsta nu mai sunt cu puștii ăia doi din LaLa Band (nu spun prostii, nu? 😀 ), ci sunt ”instrumente de scris cu personalitate” și vin la pachet cu niște spoturi simpatice care surprind foarte bine câteva tendințe comportamentale ale consumatorului în raport cu pixurile. Da, le furăm, le pierdem, le împrumutăm etc. 🙂
Bonus, o poveste bună și cu-n marker:
Sinceră să fiu, ideea de produs mi se pare foarte bună, dar cred că am depășit atât de mult segmentul de vârstă targetat de spot, încât nu mă impresionează câtuși de puțin. Am vaga senzație că nici dacă ar fi să-mi scad 10 ani din vârstă nu m-ar atinge grozav, dar cine știe? Am avut și eu o vreme în care citeam Cool Girl și Bravo Girl 🙂
Așa că, dacă ar fi să fac un efort și să ies din personajul meu actual și să presupun că aș avea 15 ani, există o probabilitate semnificativă să pot deveni fan Lala Band și implicit a asocierilor sale. Deci e foarte posibil ca mesajul să ajungă într-o formulă extrem de eficientă la core-target, mai ales pentru că e vârsta bilețelelor și a nesiguranței (nesiguranță pentru care e mană curată opțiunea de a scrie și rescrie fără urme brutale ;))
PS: De asemenea, pot să apreciez că a rulat cu mare spor în perioada promoțiilor ”back to school” 🙂
PPS: Și mai pun la socoteală și faptul că e destul de curajos să investești într-o reclamă TV pentru pixuri.
Publicitate românească 