Reclama Doncafe – Ediții speciale de iarnă

Mie-mi plac spoturile Doncafé din linia asta cu ”miile de momente dăruite altora”. Sunt intense și cu exact atâta emoție câtă se cuvine pentru genul de produs, emoție indusă și vizual, și prin copy. Ei bine, de data asta apreciez că au găsit o perspectivă deloc forțată pentru adaptarea liniei de până acum la Sărbători. În plus, îmi place mult că s-au gândit să scoată pe piață două sortimente speciale pentru perioada asta. S-ar putea să greșesc, dar îmi vine să spun că sunt primii atât de curajoși încât să facă asta pentru cafea. Există ediții speciale pentru ambalaje, promoții cu premii de sezon, arome aparte pentru gamele de Cappuccino poate, dar nu-mi amintesc de cafea-cafea în ediție de iarnă:

Reclama Angelli Cherry

E cineva (major, desigur) care n-a băut în viața asta Angelli? 🙂 Nu cred. Revelioanele înseamnă de ani buni pentru mulți șampanie vin spumant Angelli și cam tot de atâta timp are lumea-n casă și-un Cherry, ca să fie ”ceva dulce și pentru fete”. Înțeleg din site-ul lor că sunt în România deja de 20 de ani, deci pot spune că-i știu cam de-o viață. Și da, deși în 1988 n-aveam decât 10 ani, mi-amintesc bine reclama asta și mi se părea și atunci într-un mare fel:

Acum rulează tot un spot foarte senzual, deși parcă-i mai puțin sugestiv (nu știu, o fi CNA-ul mai refractar acum?) și are multe detalii fine și provocatoare care-l fac foarte intens. Atâta doar că e ceva un pic ”off” la protagonistă. E o femeie frumoasă, nimic de zis, și presupun că zâmbetul ușor malefico-seducător-disprețuitor e parte din rol (înțeleg de ce!), dar parcă n-arată bine pe ea:

PS: Între timp a apărut un spot și pentru vinul spumant. Arată bine, e la fel de senzual, dar e interesant cum s-a transformat metafora aventurii din ”preludiul unei aventuri” 😉

Reclama Orange – Crăciun 2014

Hai Grinchilor și voi, cei cu inimi de piatră, recunoașteți că până și voi zâmbiți un pic la spotul ăsta. E ”warm and fuzzy” și-ți dă o stare de bine, iar noi, marii fani ai spiritului Crăciunului, zâmbim duios până la capăt. Îmi asum că-s teribil de subiectivă tura asta, dar mi se pare că le-a ieșit o reclamă pur și simplu frumoasă, cu o poveste creativă și coloană sonoră pe măsură. Zău, cui nu-i place Frosty the Snowman?

Iar eu apreciez că mesajul comercial e abia la final și nu interferează cu povestea pe parcurs, ci se armonizează cu ea spre sfârșit. Mie chiar mi se pare un spot foarte bine făcut, cu exact ce și cât trebuie din fiecare ingredient important pentru Crăciun și Sărbătorile de iarnă:

PS: Între timp, exact așa cum am estimat, campania care-i are în frunte pe dansatorii Millidge și Doig face furori 🙂

Coca-Cola vs. Pepsi

Am tot așteptat reclamele de Sărbători ca să vă scriu despre asta, dar văd că se lasă așteptate, așa că mă descurc în lipsă. Dar înainte de a scrie orice despre celebra bătălie dintre Cola și Pepsi, permiteți-mi să vă spun că eu nu beau carbogazoase de niciun fel, deci n-am absolut nicio preferință.

Revenind la ”războiul” dintre Coca-Cola și Pepsi, mi s-a părut foarte interesant următorul pasaj din Roz tranchilizat:

În anii 1980, Coca-Cola a intrat în panică, după ce subiecții dintr-un eșantion de degustare prin metoda oarbă au preferat câteva sorbituri de Pepsi în locul celor de la Coca-Cola. Firma-mamă a lansat cu mare pompă New Coke în 1985, dar consumatorii nu doreau deloc o variantă mai bună a băuturii lor preferate – așa veche cum era! Lansarea a fost un mare eșec, Coca-Cola și-a compromis poziția de dominație absolută pe piață, iar consumatorii au refuzat să se potolească, până ce vechea lor prietenă, formula clasică de Coca-Cola, nu s-a întors pe rafturile magazinelor. De fapt, parte din motivul pentru care preferaseră Pepsi la testul în orb a fost acela că Pepsi e ceva mai dulce decât Cola, iar oamenii reacționează pozitiv la dulce în doze mici. Dacă li s-ar fi cerut subiecților să bea o cutie întreagă de Cola – așa cum a și făcut Coca-Cola ulterior -, rezultatele ar fi fost cu totul altele. Ce ți se pare dulce și bun, când iei o înghițitură, devine grețos de lipicios, după încă zece. Parte din motivul pentru care oamenii continuau să cumpere Coke mai mult decât Pepsi era acela că le făcea mai mare plăcere să bea o cutie întreagă deCoke, decât să bea o cutie întreagă de Pepsi.

Sigur, consumatorul fidel s-ar putea să nu poată spune neapărat de ce preferă o marcă și nu pe cealaltă, pentru că între timp a investit și emoțional în legătura dintre el și băutura cu pricina, deja îl leagă n amintiri asociate etc. Însă mie mi s-a părut o informație demnă de dat mai departe 🙂

A, și ca să nu spuneți că nu v-am dat și reclame, vă servesc cu un spot bun de la Coca-Cola, cu John Pemberton, creatorul rețetei originale. Rulează acum la TV, are umor și ironie, are izul ăla frumos de istoric (cu bonus de elemente moderne) și o abordare simpatică ce țintește exact în locul din care izvorăsc marile reproșuri (apropo, oare Pepsi cum de scapă de blamul chimicalelor?):

Pentru Pepsi nu rulează deocamdată nicio capodoperă. Mi se pare că e ceva în genul reclamelor de astă vară, doar că e cu la-la în loc de vara (sau cel puțin așa mi s-a părut mie că aud, n-am găsit online ce căutam):

Oricum, chiar dacă preferați Pepsi, cred că s-ar putea să fiți de acord că, în general, Coca-Cola are strategii de marketing planificate cu mult mai multă dibăcie, ceva mai creative și sigur-sigur mult mai încărcate de emoție. Eu una aștept cu mare interes și spoturile pentru Crăciun, căci da (vă reamintesc), imaginea actuală a lui Moș Crăciun i-o cam datorăm mamutului Coca-Cola…

PS: Nu știu dacă-s singura pe care o frământă asta, dar de câțiva ani mă tot întreb cum e posibil ca rețeta Coca-Cola să fi rămas secretă. Acum, în epoca în care puricăm fiecare ingredient, când suntem hiper-atenți (cel puțin în discurs) la orice E, când lumea-i din ce în ce mai sensibilă la orice, de la alune la gluten și lactoză, nu e normal ca fiecare consumator să știe exact ce intră-n el? Dacă e vreunul alergic la ingredientul secret? Mă mir că UE n-a mârâit intens la asta. Sau greșesc și secretul vine din proporții, iar ingredientele sunt la vedere, cele de pe etichetă?

Reclama KFC – X-mas Bucket

Îmi vine să zic ”nice try KFC, nice try” 😀 . Altfel, suntem celebri pentru gătitul în exces și răs-exces de Sărbători, de parcă am hrăni cu toții plutoane întregi. Sau hai să zic că noi, ăștia mai tineri (probabil cei vizați direct de spot), poate ne mai îndepărtăm de obiceiul ăsta, mai ales de când e la modă ca fetele să nu mai știe cum se aprinde aragazul. Dar tot ajungem la părinți și la n rude și TOȚI ne pun la masă. Și, Dumnezeule, cum să n-ai pe masa de Crăciun chestii tradiționale? Porcul și tot ce iese din el e motiv de mândrie națională! Adică, să ne-nțelegem, și cei mai puțin potenți financiar pun pe masă una-alta, că doar nu degeaba au apărut creditele pentru cumpărăturile de Sărbători și nu degeaba sunt cozile alea demente în magazine, nu?

Mă rog, n-o mai lungesc. Cert e că nu știu câți se înghesuie să mănânce la KFC de Sărbători (nici nu m-am gândit că ar fi deschis, de altfel). Și-mi închipui că știu și ei că vreo săptămână măcar se împotmolește treaba. Însă mie mi se pare un demers curajos din partea lor. Nu-mi imaginez că ar putea fi eficient, dar e curajos 🙂

PS: Nici nu vreau să-mi închipui cum ar arăta o scenă dintr-o familie tradițională în care părinții vin în vizită la copiii lor de 25-30 de ani și primesc, regește în farfurii, niștre crispy strips. Maică-mea cred că ar intra-n depresie. Așadar, măcar pentru umorul scenei pe care m-au forțat să mi-o închipui, reclama asta are de la mine oarece apreciere 🙂

Black Friday românesc

Cred că 2012 a fost singurul an în care m-am agitat cu povestea asta și v-am scris (și) despre asta anul trecut. Am impresia că 2012 a fost și primul an în care s-a investit serios în campanii de Black Friday (sau a fost anul în care am conștientizat eu asta prima dată), așa că dau vina un pic și pe entuziasmul începutului. Cert e că m-am trezit ca huhurezul și-am ”zombizat” prin casă ore bune până când chiar au dat drumul la site cei de la eMag. Mă rog, aveam și nevoie de ceva anume, destul de scump, și până la urmă cred că a meritat 🙂

Oricum, sunt un consumator destul de cumpătat și tind să nu mă arunc la cine știe ce, doar pentru că-i la reducere. Așa că-n 2013 m-am trezit ca o doamnă, fix când mi-a venit să mă trezesc și m-am uitat în diagonală la ce mai rămăsese pe stoc pe ici, pe colo. Eu n-am vrut nimic, dar colegul de cameră a decis că ar fi un moment bun să-și schimbe telefonul, care începuse să dea semne că n-ar mai face față cum trebuie la solicitări, a ales sănătos ceva de la PC Garage, a bifat ”ridicare personală a comenzii” și-n câteva ore avea în mână device-ul. Anul ăsta a fost fix la fel, tot cu trezit neforțat, tot cu achiziții cuminți care erau de ceva timp pe lista ”ne trebuie/ne-ar plăcea” și întâmplarea face că tot la PC Garage (respectiv Garage Mall) am ajuns. Comandă plasată pe la 10:30, procesată complet până pe la 11:00, ridicată pe la 14, mai mult de lene, pentru că puteam s-o ridicăm de pe la 11. Notificări rapide, proces fluid, ba chiar și coadă mică la ridicare.

În schimb, nu cred că are cineva vreun dubiu că n-ar fi eMag principalul jucător în povestea asta. Inclusiv anul acesta s-a văzut că au făcut teasing cum trebuie, și-au livrat mesajul prin (multe) voci, bine alese pentru mai multe categorii de cumpărători și, din câte știu eu, nici nu le-a mai picat site-ul (de fapt, asta cred că remediaseră de anul trecut). Rezultul? E chiar bine documentat pe blogul lor (apropo, e un demers foarte bun pe care nu l-am remarcat anul trecut).

Așadar, aflați cu ușurință de acolo că de la ora 7:00, când au dat drumul la treabă (apropo, pe mine încă mă irită că nu spun ora 😀 ), până la ora 9:00 se comandaseră deja ”200.000 de produse, în valoare de 65 de milioane de lei” și 29 de mașini. De fapt, s-ar părea că în primele 4 minute au avut ”o medie de 100 de produse pe secunda” și vă spun asta așa, ca să-nțelegeți de ce n-ați mai prins nici laptopul de 499 RON, nici PS4-le 🙂

Dar ce m-am întrebat anul ăsta a fost care-o fi, oare, povestea lui Black Friday? Mi-e clar că-i cu reduceri, cred că știm cu toții că vine din State, dar de unde a început concret nebunia? Teoretic, noi am cam împrumutat o formă fără fond și poate de asta e și atâta libertate în alegerea datei (vă reamintesc că Altexul a încercat să fure mult startul, dar nu știu dacă au făcut chiar mare lucru, unii au optat pentru ziua de azi, 21 Noiembrie, alții pentru 28, cu sau fără week-end-urile atașate, ba, sunt sigură că sunt câțiva care fac Black Friday și pe 21, și pe 28). Dar dacă e o ocazie bună să vinzi masiv, de ce s-o ratezi? Am importat-o și nu cred că-i neapărat rău, ba, îmi explic inclusiv de ce avem un plafon destul de limitat pentru reducerile maxime care se pot aplica (da, inevitabil apar discuțiile cu ”dincolo era mai ieftin” și că-n țara-mamă a lui Vineri Negru chiar sunt solduri masive).

Revenind la istoricul lui Black Friday, insist să vă fac eu un rezumat în cazul în care vă e lene să citiți voi de pe Wiki. Povestea e destul de simplă și negrul ăsta n-are, la origini, niciun fel de conotație pozitivă (motiv pentru care îmi vine să spun că și noi preferăm, tacit, să menținem împrumutul în forma lui originală). Practic, Black Friday e în ultima Vineri din Noiembrie (cu-n eventual bonus de Black Saturday), ceea ce înseamnă că vine imediat după Ziua Recunoștinței (despre care cred că știți deja că n-are o dată fixă în calendar, ci e în ultima zi de Joi din Noiembrie).

Ce treabă are asta cu reducerile? Categoric, e o legătură destul de arbitrară, dar ziua asta pare să fi fost aleasă drept debutul sezonului de cumpărături pentru Crăciun și mulți comercianți alegeau să ofere discounturi sănătoase pentru a începe bine sezonul acesta. În consecință, mai ales pentru că în ani ’60 (când a apărut prima dată numele de Black Friday) nu exista posibilitatea de a plasa comenzi online, era nebunie pe străzi. Lumea se-nghesuie oricând, oriunde, la reduceri. Asta e o certitudine! Și tocmai din constatarea ”neagră” a polițiștilor care trebuiau să deznoade ițele complicate ale haosului din trafic s-a născut, în 1961, la Philadelphia, numele de Black Friday. Firește, comercianții n-au fost încântați de conotația negativă a denumirii și au tot existat tentative de rebranding, dar au eșuat și s-a împământenit așa ”sărbătoarea”.

Reclama Covalact – Brânzică de casă (de țară)

N-aș putea să vă spun exact de ce n-o am deloc la inimă pe Coana Chiva și tura asta am chiar un extra-ghimpe pentru accentul prea mare care cade pe copilă în spot. Sunt sigură că s-a vrut ”cute” și au sperat că o să topească niște inimi cu ”R/Lică, r/lâu, r/lățușcă și br/lânzică” (probabil au și reușit), dar eu una tind să fiu împotriva folosirii copiilor în publicitate, mai ales acolo unde e evitabil. Hai, n-ai ce te face atunci când vine vorba despre produse special destinate lor, dar aici…

Mă rog, poate spun eu prostii și produsul ăsta e tot pentru copii (doar îi zice brânzică) și-n substrat e chiar campanie de educare nutrițională 🙂

Altfel, întâmplarea face să fiu un consumator fidel al mărcii, pentru că-s cam singurii care oferă un anume sortiment la un gramaj care mi-e mie util. Parcă-parcă începe și Rarăul să se infiltreze, dar nu e de găsit chiar peste tot, spre deosebire de Covalact.