Reclama muștar Olympia cu caracatița

Nu știu cine se ocupă de Olympia, dar îmi place că de ceva timp au ales să comunice cu umor. Uneori le-a ieșit bine, alteori le-a ieșit binișor, dar le-a mai ieșit și mai puțin bine. Tura asta chiar am râs de ridicolul situației, așa că, din punctul meu de vedere, le-a ieșit bine și de data asta, mai ales pentru că au reușit să integreze și umor mai fin și umor mai brut, pentru toate gusturile. Iar umorul vine, ca la carte, dintr-o situație neașteptată. Adică, zău, cine-ar asocia caracatița cu mazăre și-apoi și cu muștar? Știm bine că muștarul e cel mai bun prieten al micului, al cârnăciorilor, al chifteluțelor, al mezelurilor etc. (așa cum au și ei grijă să puncteze clar în final pentru cei care n-au prea prins ironia cu caracatița).

Advertisements

Reclama BestJobs – Mii de Joburi!

Uau! Nu pot să cred că insistă cu formatul ăsta! Aproape e amuzant că au făcut asta din nou, deși refuz să cred că au reluat urătura asta urlătoare pentru că a funcționat grozav data trecută. Adică, zău, oriunde vezi asta e o ploaie de comentarii negative dedesubt. Ba chiar am văzut și oameni care-i anunțau pe indivizii de la BestJobs că renunță la platforma lor, fix din cauza penibilului acestui spot.

Și la fel de uimitor mi se pare că noua formă grafică (că doar aia auditivă e la fel de enervantă) înglobează armonios fix spotul după care s-au „inspirat” inițial. Adică e tâmpit, e furat și acum l-au re-lansat la fel de tâmpit, dar cu ironie pentru sursa furtișagului? Uau!

A, pardon, poate-i auto-ironie? Bad save…

Reclama Mototol cu pisici

Țineți minte reclama cu iepurașii? Pun pariu că da, pentru că era simpatică și în complet contrast cu tot ce mai rula în pauzele publicitare înainte de Crăciun. Ei bine, când am văzut-o pe asta mi-am spus că acum sigur au dat lovitura, iar motivul e simplu – știți că circula mitul ăla care spunea ceva de genul „conținutul e rege”? Oricât de rege ar fi (deși trebuie spus că zilele astea se cam clatină paradigma), pisicile sunt stăpânele absolute ale internetului. Adică, zău, poți să muncești ca berbecul ore bune să documentezi un articol, să-l scrii cu suflet, să-l corectezi, să-l periezi, să-l publici în n locuri și la final să n-ai cine știe ce feedback; dar dacă trântești o poză cu o mâță n-are cum să nu ia măcar un Like/+1/etc.

OK, glumesc puțin, pentru că strategia asta nu prea merge la branduri serioase. Însă spotul în discuție e un exemplu minunat de cum poți adapta o chestie foarte populară la un brand serios. Așa că mi-a fost clar din primele secvențe că au făcut o mârșăvie sublimă cu pufoșeniile feline…

Dar (vorba teleshoppingului) „asta nu e tot!”. Mie-mi miroase un pic și a trolling, pentru că „ștersul cu pisica” a fost un subiect fierbinte după ce a început să apară la TV reclama la Oskar. Nu poți să fii sigur că au încercat să se urce pe valul acela și că ar fi aruncat o săgeată ironică în acea direcție (pentru că și primul spot din serie a fost cam în aceeași linie), dar dacă e intenționată referința, ei bine, din partea mea e cu aprecieri pentru finețe 🙂

Și dacă nu-i intenționată (sau n-ați remarcat asta) tot nu contează. Simt că vă place reclama (și am oarece indicii și din statistici). Așadar, vizionare plăcută:

Reclama Vel Pitar – Graham

Am fost foarte tentată să scriu la vremea ei despre reclama cu blonda și bruneta, pentru că mi s-a părut cam… Cum să-i spun frumos? Tâmpițică? (Deși n-aș băga mâna-n foc că n-a prins de minune la un anumit segment de public.)

Apoi au continuat să se promoveze cu o altă reclamă cu umor discutabil, dar parcă un pic mai reușită. Mă rog, au încercat să fie simpatici și jucăuși, dar din punctul meu de vedere nu prea le-a ieșit grozav (iar flăcăiașul cu ”pâinica” e groaznic):

Așa că mă bucur să văd că au încercat și o altă abordare, ceva mai serioasă și cu patină, cu iz de istorie și tradițional, clar mai consistentă și probabil menită să atingă un alt target. Și mi se pare inspirată și alegerea în sine a produsului, pentru că e încă în trend ascendent atenția pentru aspectele nutriționale ale alimentelor:

Reclama Agricola – Mese de poveste

Sinceră să fiu, pe mine mă cam amuză spoturile astea noi pentru Agricola Internațional, iar asta pentru că-s ușor ridicole. Dar poate că reclamele nu trebuie să reflecte neapărat realitatea, nu? Poate e cum îmi explica o colegă de facultate cinefilă când îi spuneam că nu sufăr musicalurile, pentru că e atât de neverosimilă acțiunea – filmul trebuie să te deconecteze de realitate. Nu spun că asta m-a făcut să descopăr în mine cine știe ce dragoste nețărmurită pentru filmele în care lumea-și spune povestea cântat și-n pas de dans (ba, culmea, chiar și trecătorii știu bine coregrafia). Însă n-am putut să nu-i dau dreptate. Și într-o anumită măsură poate că și publicitatea ar trebui să ne rupă un pic din ritm.

A, să fiu bine înțeleasă, când am spus că nu reflectă realitatea, nu m-am referit la faptul că naratorul e masa. Asta chiar mi se pare o găselniță destul de simpatică și e într-un joc frumos cu ideea campaniei – ”mese de poveste”. Mă refer la povești în sine.

Adică, pe bune? El află că ea-i gravidă și bagă la cuptor niște copănele? Mh. Hai, fie, să zicem, a fost o metaforă pentru un gest atent. Are cât de cât substanță:

Parcă mai aproape de realitate e că flăcăul ăsta-și calcă pe orgoliu, vrea să-și împace mândra și întinde o ramură de măslin cu ceva nuggets (drăguț că ultima e cumva în formă de inimă):

Însă cea cu salamul de Sibiu e de departe cea mai bizară și artificială. Se agită cam mult actorii și-n plus se știe că femeile mint luni bune după prima întâlnire că se hrănesc cu aer și evită să fie văzute înfulecând… Dar serios vorbind, asta chiar n-a ieșit cum trebuie, deși pot să apreciez că nu m-au servit tot cu eterna poveste a familiei adunate zâmbitoare în jurul mesei la micul dejun. Clișeul ăsta e uzat de muuuuultă vreme:

Oricum, per total, dacă mă amuză, se cheamă că mă binedispun. Ceea ce e de bine. Apoi, am reținut din prima la ce e reclama (prima dată am văzut-o pe cea cu viitorii părinți), iar pe următoarea (cea cu certăreții) am ghicit-o la fix din primele secunde că ar fi tot la ceva de la Agricola… Și nu în ultimul rând, aș mai pune pe lista punctelor pozitive și aspectul vizual foarte viu și prietenos, cald unde trebuie, dinamic unde se cere.

Reclama PayPoint – Recomandat de milioane

Multă vreme mi-am plătit factura Enel la Poștă și nu știu voi cum resimțiți așa ceva, dar pentru mine statul la coadă e printre cele mai chinuitoare experiențe posibile. Așa că am fost în culmea fericirii când am descoperit că pot plăti nenorocirea aia de factură și la un PayPoint, punct care e chiar mai aproape de mine decât Oficiul Poștal. Mă rog, nu e vina lor că Nuțișoara de la casieria cu pricina e foarte înceată la minte (odată i-a luat fix 7 minute să proceseze, să calculeze, să verifice și să răs-verifice cu calculatorul de ce i-am dat 152,30 RON când valoarea pe care o achitam era 122,30 RON – da, așa-mi trebuie dacă m-am gândit s-o ajut cu restul și de atunci am grijă ori să vin cu bani ficși, ori plătesc mai mult, sumă rotundă). Practic, până rezolvă ea cu plata, la Poștă se rezolvă cam 3 oameni, dar la PayPoint-ul ăsta nu e niciodată coadă, iar la Poștă e mereu o mare de cetățeni, așa că tot rezolv mai repede.

Oricum, ce vream să spun era că mă folosesc de serviciul lor, mi se pare util, rapid și accesibil, îmi place că sunt foarte multe puncte răsfirate prin țară, dar poate fi o problemă lipsa de control asupra personalului cu care interacționează efectiv plătitorul. PayPoint-urile o să le găsiți mai ales în fel de fel de magazinașe de cartier (parcă la un moment dat erau și într-o rețea de benzinării?), dar casierii nu sunt angajați PayPoint și nu-i suspectez pe prea mulți că au cine știe ce abilități de customer care. Iar asta înseamnă că, fără vina companiei, s-ar putea să ai o experiență neplăcută cu serviciul, deși nu e nimic în neregulă cu el.

În plus, ne educăm din ce în ce mai mult în spiritul plăților online și inclusiv nostalgicii cozilor comuniste par să se mai convertească la plăți comode, așa că PayPoint (în forma sa actuală) probabil va dispărea la un moment dat. Dar până atunci s-ar părea că au decis să-și facă reclamă și o fac într-un mod destul de prietenos:

Totuși, e ceva ce mă sâcâie la spoturile astea. Nu pot să nu trec peste faptul că insistă să-mi spună că ”nu numerele sunt importante”, dar încep fix cu cifrele și, de fapt, întreg mesajul e construit în jurul lor, inclusiv sloganul – ”recomandat de milioane”.