Cum a fost la Webstock 2015

webstockRo

Este prima ediție la care ajung la fața locului, așa că nu am termen de comparație, dar mie mi-a plăcut mult ce am găsit acolo. A fost foarte multă lume, deci au fost oportunități din plin pentru socializat și închegat noi colaborări, iar din punct de vedere organizatoric eu nu am absolut nimic de reproșat.

Ce mi-a plăcut din ce am auzit? O mulțime de lucruri și nici nu mă așteptam la altceva având în vedere că tema evenimentului a fost legată de cei care schimbă jocul. Informațiile punctuale care mi-au trezit cel mai mult interesul le găsiți pe pagina de Facebook. Le-am scris repede, la cald, imediat după ce le-am auzit, ca să nu le uit.

Iar ce mi-a rămas cel mai bine întipărit în minte vă scriu mai jos (au trecut deja câteva zile de la Webstock, așa că informația s-a mai decantat și ce urmează e sigur esența, cel puțin pentru mine):

  • Povestea lui Andrei Roșu (pe care o puteți citi cu lux de amănunte aici) m-a lăsat cam fără cuvinte. Auzisem de el, știam despre performanțele cu Ironman și câteva dintre toate nebuniile supra-omenești pe care le-a făcut, dar motivația lui m-a atins într-un punct sensibil… Oricum e extraordinar ce a realizat în condițiile în care a început să alerge abia la 33 de ani, dar motivul pentru care a început să alerge sună cam așa: devenise tată și la un moment dat și-a dat seama că cel mic învață prin imitație, așa că s-a hotărât să-i dea un exemplu sănătos. Și cred că reușește cu vârf și îndesat să-i dea lecții extraordinare despre limite, succes și alegeri.
  • Andrea Rossini (Director la Vodafone pentru Consumer Business Unit) este unul dintre cei pe care îi ascult mereu cu plăcere. De la el am aflat despre câteva direcții noi în care merge Vodafone (partea cu telemedicina e, sigur, ceva remarcabil), am văzut primii pași ale celor două campanii care încep să prindă contur frumos zilele acestea (aplicația de fitness cu ciobanul Ghiță și transhumanța, respectiv toată structura din jurul ideii simple cu #HaiSimona) și am aflat și câteva informații tehnice interesante (le găsiți pe toate pe Facebook, inclusiv pe cea cu Ploieștiul, care este orașul cu cea mai mare viteză a internetului broadband din Europa și pe locul al treilea din LUME). Cred că am mai spus asta pe-aici, dar pentru mine Vodafone este un reper pentru piața din România pe partea de publicitate, marketing, comunicare; la ei observ cele mai multe campanii derulate (frumos) în paralel, pe cele mai multe canale și spre cele mai multe segmente; la fel, au avut destule idei de spoturi și campanii îndrăznețe, foarte bine executate și, nu în ultimul rând, au luat în fiecare an titlul de Top Social Brand în România. Deci fac bine ce fac și de fiecare dată când am ocazia să aud de la un om din interior câte ceva despre ce și cum fac, pentru mine e o adevărată plăcere.
  • Fotograful Dragoș Lumpan are un proiect absolut spectaculos – Ultima Transhumanță – și mie mi s-a părut uluitoare perseverența cu care s-a încăpățânat să tot meargă înainte în ciuda faptului că a întâmpinat piedici serioase aproape la fiecare pas. Mă bucur că în sfârșit lucrurile par să meargă (mai) lin în direcția cea bună și n-am niciun dubiu că filmul va ieși extraordinar.
  • Erwin Albu, deși numele s-ar putea să nu vă sune chiar foarte cunoscut, este omul care a inițiat demersul cu autoservirea și plata după conștiință 🙂 sigur ați văzut distribuite în rețelele sociale pozele și poveștile cu omulețul care și-a lăsat la poartă marfa, iar trecătorii erau liberi să-și aleagă ce vor și să lase în cutia poștală câți bani considerau că merită produsele. Ideea e frumoasă (deși pe noi fiscalitatea și birocrația ne sufocă în detalii și limitări artificiale), iar faptul că și el e un tip foarte simpatic și volubil n-a stricat deloc în prezentare.
  • Michele Grassi de la Enel mi s-a părut că a fost chiar curajos să vină și să vorbească la Webstock, pentru că masele nu se omoară după reprezentanții companiilor-mamut, mai ales dacă e vorba de companii care furnizează utilități (și, zău, pun pariu că ai și tu măcar o pățanie cu Enelul și-ți amintești rapid de cel puțin încă una povestită de vreun cunoscut). Însă eu apreciez foarte mult că Enel a înțeles că e important să stabilească un contact ceva mai uman cu beneficiarii serviciilor și mie mi se pare că de vreo 2 ani comunică din ce în ce mai bine în acest sens. Au făcut o aplicație prietenoasă care te scapă și de statul la coadă, vorbesc despre orientarea spre viitor, au conturi active în rețelele sociale, publică și conținut sensibil (adică postări informative îndulcite de chipurile brute, muncite, ale angajaților) etc. Sunt bine. Din păcate, prezentarea de la Webstock am impresia că a fost cam prea tehnică pentru ce era dispusă majoritatea publicului să digere; mie nu mi-a displăcut și l-am ascultat cu atenție până la capăt – ba chiar mi s-a părut interesantă observația referitoare la modelul de distribuție al energiei electrice, care a cam început să fie perimat în forma actuală, pe care o moștenim de la Tesla, și care se îndreaptă și el spre epoca digitală și un altfel de control).
  • Cornel Ilie cred că a fost cea mai mare surpriză pentru mine. Deși sunt în target, nu cred că am fost vreodată fan VUNK, nu m-am îngrămădit la concerte, n-am fost leșinată după solist (bine, între noi fie vorba, nici nu prea asociam numele cu un chip) etc. Însă omul care a vorbit pe 2 octombrie la Marriott mi s-a părut excepțional. OK, se vedea că e obișnuit să fie în fața mulțimilor, pentru că era de un firesc enervant și vorbea cu o dezinvoltură sfidătoare 🙂 (mai ales dacă ar fi să îl compar cu Dragoș Lumpan, care, din ce văd e un fotograf excepțional și spune vizual povești vibrante, dar calitățile de speaker, îmi pare rău, îi lipsesc cu desăvârșire; sau chiar cu Michele Grassi, care, deși vorbește corect în fața publicului, nu reușește să capteze la fel audiența, dar poate că nu-l ajută nici materialul destul de tehnic?). Și nu a fost vorba doar despre Cornel Ilie, ci și despre inovațiile care se leagă de trupa VUNK, curajul lor uriaș de a fi diferiți (în privințe aproape anti-comerciale pe ici, pe colo), deschiderea spre nou, profunzimea mesajelor etc.

Dintre micro-conferințe m-a interesat în mod special secțiunea de „knowhow”. De la Mugur Pătrașcu (ca întotdeauna) am aflat o mulțime de chestii interesante (și pe acestea vă invit să le citiți pe-ndelete de pe Facebook, dar cred că merită să menționez și aici o idee absolut esențială pentru succesul în social media – se tot vorbește despre goana pentru conținut și adesea alergăm după mult conținut, dar scopul ar trebui să fie conținut puțin și atât de bun încât să genereze multe interacțiuni). Mădălina Uceanu a prezentat niște date destul de interesante despre ce se întâmplă pe piața muncii cu activitățile de social media și mai ales cu cei care le îndeplinesc; n-au fost neapărat informații surprinzătoare (poate cu excepția limitei superioare a veniturilor din așa ceva, dar aici mai trebuie nuanțate lucrurile), însă e bine că se conturează din ce în ce mai clar niște direcții ferme și o stare de echilibru, stabilitate. Andrei Cismaru e tot timpul simpatic și mi-a plăcut că am putut să văd o mică mostră de strategie diferențiată pe canale specifice în funcție de public (local, regional, global) pentru un brand global. Și mi-a mai plăcut mult și conceptul de Bridge de la Golin, prezentat de Raluca Duță – mi se pare foarte mișto (și, făcut bine, foarte eficient), dar foarte greu să monitorizezi în timp real tot ce se întâmplă și să reacționezi rapid, să te urci repede pe val (nu pot decât să sper că au și libertate deplină din partea clienților, pentru că toți timpii care se pierd în aprobări, ierarhie și birocrație costă, chit că e un demers riscant să adaptezi mesajul de brand instant la o tendință abia apărută).

Oricum, mi-a plăcut mult ce s-a întâmplat acolo și au fost și o mulțime de activări simpatice, cam toate cu #hashtag propriu, de la Bitdefender, Raiffeisen, Coca-Cola, HP, McVitie’s, McDonald’s, Gerovital și nu în ultimul rând Staropramen, care chiar a făcut o chestie foarte, foarte mișto cu mașina aceea de scris 🙂

Mulțumesc, Evensys, Vodafone și tuturor celorlalți parteneri care au contribuit la starea mea de bine de vinerea trecută! Mulțumesc, Cristian Manafu pentru ocazia de a participa la un eveniment cu substanță, util, plăcut și bine organizat! Mulțumesc și ție, Chinezule, mai ales pentru zâmbetele pe care știi să le trezești publicului cu care comunici! 🙂

PS: Suvenirul care mi-e cel mai drag este lampa (?) aceasta simpatică, utilă și foarte inspirată de la Vodafone (și am apreciat la justa valoare inclusiv mesajul jucăuș de pe ea: „pentru vizibilitate în online”).

photo151922176355838141

PPS: Îmi pare rău că n-am reușit să rămân la partea cu premiile (și cu atât mai mult îmi pare rău că am ratat petrecerea), dar mi-am făcut temele ulterior și cred că toți câștigătorii și-au meritat din plin locul 🙂

Sunt blogger acreditat la Webstock 2015!

Urmăresc cu mare interes ce se întâmplă la Webstock de cel puțin doi ani, iar anul trecut chiar am avut senzația că a fost un eveniment uriaș! Mi-a părut sincer rău că n-am fost acolo, așa că mi-am propus să nu ratez ediția 2015. Mi-am făcut curaj, m-am înscris (apropo, încă mai puteți să faceți asta până pe 28 august – aici), iar astăzi mă declar cu mândrie „Blogger acreditat la Webstock 2015” 😀 (Mulțumesc, Cristi!)

În 2014 am prins din zbor o mulțime de informații utile și am simțit binișor atmosfera chiar și remote, doar urmărind ce postau unii dintre omuleții de la fața locului, așa că am așteptări mari de la experiența live a unui eveniment de o asemenea anvergură (de altfel, cel mai important din România pentru nișa online/blogging/social media). Aștept cu mare interes conferințele, mini-conferințele (oare pe care dintre cele trei să o aleg?!) și, firește, premiile. A, dacă tot veni vorba despre premii, nu vă sfiiți să trimiteți propuneri (încă mai aveți timp) pentru oricare dintre categoriile: publishing, utility, best use of photography, blogging campaigns, special projects, Facebook applications, mobile applications, corporate blogs, innovation, best brand on Instagram, best use of video in online; bonus, anul acesta puteți nominaliza pe cineva și pentru personalitatea anului (până pe 30 august – aici).

Din punctul meu de vedere, oricine e interesat de ce se întâmplă în online-ul românesc ar trebui să facă tot posibilul să fie prezent pe 2 octombrie la JW Marriott Grand Hotel, mai ales pentru că lumea marketingului și a comunicării se îndreaptă din ce în ce mai consistent spre digital (din fericire și bugetele, deși nu chiar în același ritm galopant)! N-am niciun dubiu că vor fi prezenți super-speakeri, că voi afla  o mulțime de lucruri noi, că voi surprinde noi perspective asupra unor aspecte pe care le știu deja și că voi pleca de aoclo cu o infuzie de idei proaspete, generate de interacțiunile cu oamenii dedicați online-ului. Da, da, aici e esența Webstock – în oamenii online-ului, a comunității – și e una dintre chestiile care mi-au plăcut întotdeauna enorm la concept: a pornit ca un eveniment pentru bloggeri, hrănit din sugestiile comunității, și continuă să fie la fel, dovedind același interes pentru subiectele care-i frământă pe membrii marii familii online și același respect pentru preferințele lor față de speakerii pe care își doresc să-i asculte. (Sunteți invitați să propuneți teme aici, iar pe vorbitori aici.)

PS: Webstock 2015 este organizat de Evensys și Vodafone România.

Reclama Ursus – Povestea tricoului cu pirați

V-am avertizat că vor urma multe articole cu reclame la bere și, zău, chiar n-aveam cum să-l omit fix pe acesta pentru Ursus. E făcut tot de Graffiti BBDO, aceiași care au făcut și ultimul spot foarte bun pentru Ursus – „Călătoria”. Povestea cu pirații e cel puțin la fel de bine făcută, deși are cu totul alt ton. De fapt, apropo de ton, seamănă bine cu felul în care comunică Heineken. Nu cred că doar asociez eu brandul străin cu spoturile „oceanice” pentru că au avut câteva povești nautice, ci chiar au reușit să se apropie mult de stilul lor – e cu aventură, e cu dans, e cu voie bună, e cu o poveste memorabilă. Poate cârcotașii ar spune că seamănă prea bine cu stilul respectiv sau că, din contra, n-au reușit să-i copieze pe cei de la Heineken suficient de rafinat…

Însă eu apreciez orice reclamă reușește să mai iasă din șabloanele clasice, mai ales la bere, unde-s aproape toate pe același calapod. Mă rog, nici aici n-au reușit să se abțină până la capăt de la cadrele clasice cu prietenii adunați la bere, eternul clișeu al spoturilor din categorie, dar hai să zicem că trebuiau să facă într-un fel anunțul cu promoția:

OK, adevărul e că nu se poate vorbi despre Ursus zilele astea fără să-i asociezi cu valul de critici care s-a răsfrânt asupra lor după organizarea (cel puțin) nefericită de la concertul lui Robbie Williams. N-am fost (deși feed-ul meu a fost atât de plin de poze și filmulețe încât aproape n-am ratat nimic), dar feed-back-ul aproape unanim pare să fi fost „super-concert, organizare deplorabilă”. Și da, clar, n-aș fi murit nici eu de fericire să stau o eternitate la coada pentru o băutură la supra-preț. Din păcate pentru ei, asta nu le-a trunchiat enorm vânzările (mai ales în condițiile în care era și o căldură tâmpită și oricum la un concert te agiți, deci ai nevoie de lichide! și nici de acasă nu poți să vii cu nimic „la pachet”). Dar mult mai grav decât atât, un asemenea torent de nemulțumiri n-are cum să-i facă bine brandului.

Totuși, merită felicitați pentru decizia de a-i recompensa cumva pe nemulțumiți. Poate o fi „too little, too late”, dar e o scuză, chiar una concretă, iar în trecut au fost destui care s-au mulțumit să bage pur și simplu capul în nisip până trece furtuna (fie și cu oarece urme) sau cel mult au transmis un comunicat-standard de bla-bla-uri care nu înseamnă nimic. E drept și că urmează curând UNTOLD, unde tot ei sunt (printre) sponsorii principali, așa că am impresia că existau motive bune pentru care să-și dea silința intens să dreagă busuiocul frumos 🙂

Ah, apropo de UNTOLD, mi s-a părut foarte, foarte mișto ideea asta:

Și rezultatele par să fi fost pe măsură (deși parcă-i cam trist că disponibilitate există, dar nu se întâmplă decât cu motivații… cam meschine, dacă e s-o zicem drept, comparativ cu gândul că poți salva niște vieți și da, la noi oamenii chiar mor în spitale din cauza sângelui lipsă). Oricum, felicitări celor care au venit cu ideea și nu pot decât să sper că o vor prelua și alții, dacă tot e atât de eficientă!

Top Social Brands 2015

Vineri am participat la conferința Top Social Brands, organizată de Revista Biz. Și am plecat de acolo foarte recunoscătoare, pentru că m-am ales cu o mulțime de informații interesante. De fapt, ca să fiu sigură că nu uit nimic esențial, am încercat să consemnez în timp real aspectele care mi-au atras cel mai mult atenția și le găsiți în continuare pe pagina de Facebook.

Însă, ceea ce nu am publicat acolo a fost topul în sine, top care, pentru prima dată, a inclus 75 de nume și nu doar 50:

Ar fi multe de discutat pe marginea acestui top, dar probabil că prima și cea de-a 26-a poziție sintetizează perfect ideile-cheie care mi s-au întipărit cel mai bine în minte la conferință. Vodafone, primul clasat în top în ultimii șapte ani este unul dintre cele mai active branduri, cu campanii integrate și mișcări foarte inspirate. Iar pe locul 26 veți găsi, în premieră, brandul TNT; practic, nici măcar nu se poate spune că ar fi fost prezent în social media până acum, așa că e de-a dreptul surprinzătoare intrarea lui în top și direct atât de sus. Explicația? Curajul de a încerca idei foarte neconvenționale (curaj care pare să le lipsească cu desăvârșire celor mai mulți dintre jucătorii de pe piața românească). S-au gândit la conceptul de #livrarespecială și s-au jucat teribil de frumos cu el: au făcut livrări cu drona, au „livrat” copii în excursie cu limuzina, au profitat de valul cu șpagatul lui Van Damme și l-au reinterpretat în varianta proprie etc. Bravo lor!

Aștept cu interes ediția de anul următor și sper ca toți cei din top (și alții) să evalueze aceste rezultate și să acționeze în consecință. Chiar e nevoie de mai mult curaj și de mai multă creativitate! 🙂

Top Social Brands

Fiind o mare pasionată de publicitate românească, în orice formă, sigur că peste fix o săptămână voi fi la cea de-a șaptea ediție a conferinței Top Social Brands și am avut grijă să-mi rezerv din timp un loc (aici). Până acum am „trăit” de la distanță evenimentul organizat de Revista Biz, dar a venit vremea să merg la fața locului și să aud cu urechile mele ce spun oamenii pe care îi urmăresc activ. Chiar aștept cu mare interes să îi ascult pe „cei mai influenți oameni din online și comunicare”, pe specialiștii social media și pe directorii de marketing din companii mari, pentru că, oho, am ce învăța de la ei.

În plus, sunt foarte curioasă să aflu cum arată o analiză a „activităților desfășurate de brandurile active în social media din România”, pentru că mie mi se pare că rețelele sociale au devenit cel mai dificil mediu de abordat. Știu că pentru outsideri pare o banalitate să postezi pe Facebook și prin celelalte rețele, dar e foarte dificil să găsești constant content bun și care să stimuleze interacțiunea, mai ales pentru că e un loc în care regulile se schimbă în timpul jocului și se schimbă mereu…

Așadar, dragi bloggeri, pasionați de marketing, PR, comunicare și publicitate, grăbiți-vă să vă înscrieți! Eu sunt convinsă că va fi o experiență din care n-aveți cum să nu creșteți 🙂

Evenimente românești

Și în week-end-ul acesta s-au întâmplat o mulțime de lucruri în București și merită notate câteva lucruri. În fond, organizarea de evenimente face parte din spectrul larg al publicității, nu? Bine, dacă mă întrebați pe mine, partea asta e una dintre cele mai sensibile forme de promovare, pentru că implică, inevitabil, o mulțime de oameni, deci muuuult loc pentru erori de tot felul.

Ei, și dacă tot vorbim de erori, începem cu evenimentele dedicate Zilelor Bucureștiului 2014. S-a promovat destul de bine conceptul 555. S-a promovat din timp și chiar s-au organizat o mulțime de chestii. Sinceră să fiu, pe mine m-a interesat un singur lucru, respectiv iMapp Bucharest 555. Și era să-l ratez, deși am fost acolo la timp. De ce? Pentru simplul fapt că au început cu o oră mai târziu decât erau anunțate și mă cam plictisisem să aștept. Sigur, am presupus că se întârzie din motive tehnice, obiective, și cred că organizatorii s-au învârtit cum au putut ca să facă în așa fel încât spectacolul să meargă mai departe, fără să se simtă că ceva merge prost. Dar puteți vedea și pe pagina evenimentului că multă lume a fost iritată de întârziere. Și o oră e chiar o întârziere mare după criteriile mele. OK, înțeleg, 5-10-15 minute, dar deja după jumătate de oră am hotărât că nu-i frumos din partea lor și-am luat-o încetișor spre casă. Am avut noroc că m-am mai oprit pe drum ca să mă mai uit la nu-știu-ce și să mai stau de vorbă cu niște cunoscuți și doar așa am ajuns să fiu totuși în zonă când în sfârșit a început. Mă bucur că s-a întâmplat asta, pentru că proiecțiile în sine au fost impresionante. Chiar mi-a plăcut ce am văzut și, ca să vă faceți o impresie, vă las și o mostră:

Nu a fost neapărat cea mai frumoasă dintre toate, dar e video-ul cu cea mai bună calitate (video+audio) pe care l-am găsit deocamdată. Altfel, găsiți pe YouTube zeci (poate sute?) de înregistrări cu oricare și nu e de mirare, pentru că am fost printre singurii de acolo care s-au uitat la ce se întâmpla cu ochii proprii și nu printr-un ecran 🙂

Despre alte manifestări din cadrul Zilelor Bucureștiului nu prea știu să vă spun, dar eu una am apreciat varietatea. Sunt sigură că a fost câte ceva care să fie cumva pe gustul fiecăruia. N-am fost decât în Piața Constituției, Sâmbătă noaptea, și fugitiv prin Cișmigiu, Duminică. Dar la cât de plin era și Cișmigiul sunt sigură că multă lume s-a simțit bine. A, apropo, mi-a plăcut că la târgul de acolo am mai văzut și lucruri noi, frumoase, meșteșugite și nu aceleași eterne kitsch-uri pe care le văd de ani de zile.

Dar s-a mai întâmplat ceva de anvergură week-end-ul ăsta și, chit că în general evit să vorbesc despre politică, lansarea candidaturii lui Victor Ponta merită câteva rânduri… Pe lângă faptul că sigur i-a zis lumea de bine că s-au mai închis niște străzi și pentru asta, adunate la cele închise pentru 555, poate că lansarea pe un stadion n-a fost până la urmă cea mai bună opțiune. Sunt sigură că ideea a fost să se lanseze în stil american și să fie un eveniment cu impact care să demonstreze câtă forță are partidul și cât de multe resurse poate mobiliza. Doar că impactul final s-a cam tradus în cu totul alți termeni…

Prima chestie care a apărut în presă și a făcut valuri a fost știrea asta. Mă rog, dacă mă întebați pe mine, trebuie să fii ușor naiv ca să crezi că atâția oameni se adună acolo din convingere sau din dragoste pentru candidat ori doctrină. N-am niciun dubiu că asta e o practică obișnuită pentru orice partid. Cel mult pot să cred că mai vin oameni și din convingere pe la candidații care se poziționează gen under-dog și mai condensează în ei ideea de schimbare, dar nu vorbim de zeci de mii de indivizi și chiar și în cazurile acelea tind să cred că nucleul în jurul căruia se antrenează restul mișcării tot e consolidat cumva (hai să zicem că seamănă cu practica barmanilor care pun ei primii bani în recipientul pentru bacșișuri? 😀 ).

Însă marea lovitură a venit din asocierea pe care au făcut-o mulți cu practicile comuniste și, ce-i drept, chiar și eu, născută cu-n an înainte de Revoluție, pot să asociez ușor ideea de comunism cu manifestațiile de pe stadioane. Și nu știu cum de nu s-a trezit nimeni să spună că ăsta-i un mare risc, pentru că PSD-ul are dintotdeauna problema asta de imagine. Cred că sperau să scape în sfârșit de eticheta de comuniști cu un candidat tânăr care nu s-a modelat în fostul sistem. Oricum s-a spus întotdeauna că Ponta-i școlit de Iliescu și Năstase, ceea ce e o asociere extrem de nefericită pentru ei, așa că, dacă aș fi în locul lor, aș face tot ce-i omenește posibil să nu dau apă la moară în niciun fel la nimic cu iz comunist. Din păcate pentru ei, lansarea pe stadion (cu bonus de mult roșu că, deh, asta-i culoarea partidului) și cred că inclusiv izul naționalist, a generat fix ce nu aveau nevoie. Nici nu e de mirare că și Elena Udrea, și Traian Băsescu, și Monica Macovei etc. prin voci proprii sau editoriale bine țintite au lovit în punctul ăsta nevralgic… Chiar nu-mi dau seama cum de n-a fost niciun consilier care să explice cât de prost poate să iasă povestea asta, cu atât mai mult cu cât e clar că, dacă toată lumea își pune problema în termeni de ”în turul 2 va fi Ponta cu cine?”, toți ceilalți candidați caută să destabilizeze candidatul cel mai puternic… Și nu, nu-i de mirare că asta s-a cam dus viral.

Da, complicată treabă PR-ul. Complicată treabă cu organizarea de evenimente 🙂

Berăria H, Red Bull Soapbox, Telekom și The Color Run

S-au îngrămădit multe evenimente mari în week-end-ul care tocmai a trecut și toate au avut parte de promovare serioasă. Ce a ieșit? Ei bine, sunt convinsă că părerile sunt foarte împărțite și nici n-ai cum să mulțumești pe toată lumea, dar îmi închipui că ar fi fost mult loc de mai bine:

  • Berăria H – cred că în ultima săptămână am citit despre asta mai mult decât despre orice altceva și am dat peste n articole care promiteau ceva ”WOW!”. S-a deschis Vineri, 12 Septembrie, și încă n-am avut vreme să ajung acolo, dar m-a surprins ce am citit aici. Hai să zicem că percepția asupra servirii e întotdeauna foarte subiectivă (deși povestea de acolo îmi dă de înțeles că stau chiar foarte, foarte prost la capitolul ăsta, chiar și punând în paranteză o doză mare de subiectivism potențial al autorului). Dar să n-ai disponibil ceva ce e în meniu, mai ales a doua zi după deschidere?! Bonus, mă declar și eu uimită că ”cea mai mare berărie din Sud-Estul Europei” are o gamă atât de limitată de beri, în timp ce Happy Pub, de exemplu, o cămăruță mai mare de pe lângă Piața Romană are 140 de sortimente 🙂
  • Red Bull Soapbox – un eveniment care se anunța foarte simpatic și a fost promovat intens inclusiv la TV s-a împiedicat, de asemenea, în ceva destul de mic și relativ de ușor de evitat. Puteți citi detaliile pe site-ul Metropotam, dar ideea, pe scurt, e că degeaba s-au adunat o mulțime de oameni, dacă mulți dintre ei n-au avut o experiență plăcută și, de fapt, chiar n-au reușit să vadă ce li se promisese.
  • Telekom – despre evenimentul organizat în cinstea lansării n-am citit nimic de rău, dar am găsit asta la Arhi și tare mi-e că, în spatele artificiilor și a concertelor, n-au intrat chiar cu dreptul în România:

  • The Color Run – din multitudinea de poze pe care le-am regăsit în feed-ul de știri de pe contul personal de Facebook deduc, ușor, că participanților le-a plăcut și ediția din acest week-end, dar din aceleași fotografii aș fi zis că și evenimentul ăsta e #fanmagenta. Sau, ca să-nțelegeți mai bine unde e problema, vă las cu un status de-al lui Alexandru Negrea: ”E amuzant cum majoritatea oamenilor care au poze de la The Color Run (Orange a fost sponsor principal) au poze cu vopsea roz pe faţă. Bad timing at his best”