Reclama Carlsberg vs. Reclama Staropramen

Începe intens sezonul berii, așa că muuuuulte dintre reclamele peste care veți da în pauzele publicitare vor fi la această băutură. Pe lângă Heineken, aș spune că (deocamdată) se remarcă spoturile pentru Staropramen și Carlsberg. De fapt, aș cam fi scris numai despre Carlsberg, dar n-am putut să nu observ că Staropramen are un mesaj destul de similar, cel puțin într-un punct.

Carlsberg, exact așa cum e de așteptat, are un spot impecabil, cu o poveste închegată, cu tradiții, cu istorie, cu iz apirațional. Este vorba despre goana neîncetată a fondatorului Carlsberg, J.C. Jacobsen, pentru perfecțiune, pentru „calitate fără compromisuri”:

Spotul este făcut de Saatchi & Saatchi pentru Carlsberg Israel, iar varianta completă (pe care nu cred că am văzut-o la TV) arată așa:

Staropramen, la fel, pune accent pe tradiție și istoria proprie, deși în altă notă și cu accent pe ideea de „bere pragheză”, căci cu asta se identifică cel mai mult. Însă mi-a atras atenția faptul că și ei vorbesc despre „berea care a cerut mai mult de la bere”, mesaj care mi se pare că seamănă destul de mult cu ce am auzit în spotul Carlsberg:

În schimb, am senzația că Staropramen a investit masiv în promovarea pe social media, pentru că am de o grămadă de timă în feed variații pe tema aceasta:

Advertisements

Lucruri mici care-mi plac 2

1. Mega Image. Îmi place că la Mega Image îmi pun cei de la case cumpărăturile în sacoșe. Nu-s comodă de felul meu, ba chiar sunt antrenată să-mi bag repede cumpărăturile-n plase pentru că, neavând mașină, în hypermarket-uri mergeam de regulă cu un coș și nu cu un cărucior, deci casa era finish line și trebuia să dau repede din mâini. Însă e un lucru mărunt care mă scutește pe mine de un efort. Și pun pariu că și ei au beneficii – când umpli sacoșe pe bandă probabil că-ți faci un sistem, exercițiul optimizează timpul, iar asta înseamnă mai puțin timp petrecut la coadă, deci clienți mai puțin frustrați. Apoi, gestul în sine e cumva de apropiere și cred că ne gâdilă bine în punctul ăla soft pentru ”magazinașul de cartier”, doar că la asta se adaugă marele avantaj al unei game mult mai bogate de produse.

2. The PUB. Eu nu prea beau alcool și bere cam niciodată, dar am ajuns în The PUB grație unui sărbătorit. Mi-a plăcut că muzica e la un volum rezonabil, ceea ce e un mare punct în plus, pentru că, deh, exceptând cluburile, oamenii ajung în localurile din Centrul Vechi ca să vorbească unii cu alții, dar în atât de multe cafenele etc. trebuie să urli ca să te înțelegi cu omul de lângă tine. Mi-a plăcut și că stau bine cu ventilația, așa că, în ciuda faptului că se fumează înăuntru, hainele mele nu miroseau înfiorător când am ieșit de acolo. Dar cel mai mult mi-a plăcut sistemul de competiție – pub-ul ăsta face parte dintr-un lanț și undeva se proiectează în timp real consumul de bere din Top 10 (deși se pare că n-ai cum să-i bați pe praghezi :)). Ba mai mult, se proiectează și un Top 10 din localul în care ești și așa te tot iei la întrecere cu alte grupuri de la alte mese. E distractiv și pentru participanți și sigur profitabil pentru comercianți, căci de la un punct mi s-a cam părut că niște beri s-au turnat mai degrabă pentru un avantaj confortabil (da, masa la care eram a câștigat chiar dacă eu trăgeam media în jos :D).