Reclama Cosmote Biblioteca

Sincer, nu știu dacă reclama asta transmite mesajul potrivit, dar probabil că pornește de la realitatea brută… Mie-mi place să citesc, am un an de când mi-am impus să citesc o carte/săptămână și în principiu sunt în grafic. Clar nu mi-e rușine absolut deloc să recunosc asta și nici bibliotecile nu mi-s străine, deși nu cred că am petrecut chiar foarte mult timp în ele. Dar e clar că dragostea de carte e în plin declin și s-ar putea ca doar la îndemnul cuiva ca Smiley să mai ajungă pe la bibliotecă unii, deși fix ca-n reclamă, vor ajunge acolo doar ca să încerce ceva nou și ca să facă o poză interesantă pentru vreo rețea de socializare. În fine, nici nu putem să ne așteptăm ca reclamele să educe masele, dar parcă tot mi se pare nepotrivită abordarea din spot:

Reclama Clear Men Lotus

Uite o reclamă în care scrisul ăla cu font mic de tot merită citit. Pentru că altfel e trasă de păr tare de tot…

Deci logica spotului stă în ”dramatizarea creativă” și în faptul că cei de la Clear sunt parteneri oficiali ai Lotus. Altfel, deși nu-s chiar pilot de F1 ca marele Raikkonen, suspectez că totuși se poate face performanță și fără un scalp perfect 🙂

Reclama Müller über gust

Houston, avem o problemă! 🙂 Păi cum să lansezi campanie cu über chestii când mai umblă și alții cu über-ul pe buldozer? Chiar dacă Müller e nume nemțesc și are deja umlaut în denumire, parcă-s mai îndreptățiți să se laude cu über-ul ăia care-l au în nume… Deși, dacă e să mă gândesc la cât de populară pare să fie reclama cu blonda-n salopetă, s-ar putea ca Müller să câștige niște puncte din confuzie 😀

Reclama Triferment

Vine Paștele, deci au apărut din plin reclamele care promovează medicamente menite să aline tulburările din sfera gastro. Normal, că doar nu e un secret pentru nimeni că de sărbători se mănâncă mai mult ca de obicei și nu chiar light. Așa că, dragă Chio, eu sunt în continuare sigură că n-o să fugă nimeni după Triferment (de exemplu) de la prea multe sticks-uri :). Și dacă tot veni vorba despre Triferment, na și spotul:


E scurt și la obiect, foarte sugestiv vizual, dar fără să fie spectaculos. Oricum, e probabil fix ce și cât trebuie ca să-i ajute pe cei mai puțin cumpătați alimentar să rețină numele medicamentului până când vor avea nevoie să dea buzna în prima farmacie și să-și aline disconfortul.

Reclama Chio Maxi Mix

Îmi pare rău, (încă) nu e de găsit spotul pe nicăieri, dar cred că știți reclama. Nu e cine știe ce operă de artă, dar ce nu înțeleg eu e de ce au decis să investească bani într-o campanie pentru Paște. Tradiția românească de sărbători e cu mâncare grea din belșug. Cine cumpără ronțăieli și le pune pe masa de Paște lângă ouă și drob?

Nu știu, poate greșesc. Poate chiar există cerere și pentru asta. Dar pentru mine ronțăielile înseamnă jocuri de cărți, de remy etc., seri târzii cu prietenii și alte adunări de astea informale. În niciun caz nu asociez sticks-urile cu mesele festive…

Reclama ING Economii

Eu am perceput ultimele campanii ING ca fiind mini-lecții de educație financiară și asta nu e rău deloc. Mi se pare clar că oamenii ăștia și-au dat seama că au un target foarte ne-educat, iar asta nu e o ipoteză greșită, pentru că suntem sigur cam spre ultimele locuri în topul european al economicoșilor.  Doar că execuția e destul de dubioasă, iar aspectul ăsta nu mi se pare scuzabil doar pentru că scopul e lăudabil. Sau chiar așa de înapoiați să fim încât să ni se potrivească spoturi atât de copilărești?

De exemplu, replica asta – ”ING Economii e ciorapul fermecat care…” – mă cam face să roșesc de rușine. Da, sigur, pusul la ciorap e un obicei neaoș și e un concept foarte ușor de înțeles. Dar oare chiar trebuie să fie ”fermecat” și însoțit de animație naivă și didactică (în sensul ăla clasic, efectiv de școală, cu elevi în bancă și cineva cu autoritate în față să explice…)?

PS: Pot totuși să apreciez că ING are mai multă grijă decât alții la detaliile de implementare ale campaniilor. De pildă, acum s-au schimbat scaunele de la aparatele cu operațiuni financiare fără cash. Din păcate, tot acum a apărut pe ușile de la intrare în filiale și stewardesa minune care pe mine mă sperie. Da, are logică să fie acolo, dar e sinistră tare fetița aia portocalie 🙂

Reclama Hornbach E rândul tău

M-am uitat de multe ori la spotul ăsta:

M-am uitat de câteva ori și la povestea extinsă:
Și-mi place ideea. Chiar mi se pare că reușește să stârnească pofta de muncă brută și gâdilă eficient nevoia aia (masculină) de a-ți afunda mâinile în pământ și de a crea ceva spectaculos. E cu natură, forță, provocări și cu un final neașteptat. Atâta doar că nu mi-e foarte clar ce-și dorea de la bun început să facă omulețul. Însă indiferent cu ce scop pornise, i-a ieșit ceva de pomină și sigur transmite ce trebuie 🙂