Reclama Tic Tac – Minions

După ce am văzut că „minionii” și-au făcut loc în pungile de pufuleți Star, acum îi văd că au cucerit și cutiuțele de Tic Tac. Și le fac pe toate absolut adorabil, așa că nu e de mirare că apar atâtea parteneriate. Filmul se promovează creativ și eficient (și n-am niciun dubiu că va deveni centrul unei adevărate industrii), iar în același timp mărcile urcă și ele pe valul de popularitate.

Eu îi aștept să cucerească întreaga lume! 😀 Cel puțin până ajung la saturație, așa cum s-a întâmplat cu „industria” Frozen (fie că v-a plăcut filmul sau nu și chiar dacă nu aveți copii, se prea poate să vă cam irite în prezent notele mult-prea-cunoscute cu „Do you want to build a snowman?”). De fapt, eu sper să nu li se întâmple asta și „minionilor”, dar granița dintre promovarea bună și promovarea excesivă e, uneori, prea fină.

Oricum, deocamdată suntem departe de starea de „prea-plin” și încă putem aprecia adaptările creative din reclamele cu ei 🙂

Reclama Orbit cu Ashton Kutcher

Dacă ați strâmbat din nas la spotul din 2013 cu Antonio Banderas, pun pariu că ăsta vă impresionează chiar mai puțin. Măcar Antonio Banderas era ceva mai șarmant și inclusiv textul ori maniera în care se desfășura povestea erau ceva mai bunicele. Nu zic nu, e simpăticuță și fâșneață felia aia de pizza, dar per total nu e cine știe ce capodoperă reclama asta:

Și nici Ashton nu e chiar un actor monumental. Sau, mă rog, eu nu reușesc să-l dezlipesc de rolul din That ’70s Show – nu de alta, dar pe Michael Kelso chiar l-a jucat credibil și la fel de bine i-au ieșit și restul rolurilor (destule) de nătâng care au urmat. A, apropo de serialul cu pricina, de ce Nuțișoara de pe canapea nu e Mila Kunis?

Reclama Tic-Tac – Costum de portocală

Când eram mică țin minte că tata mai pleca din când în când în delegație la București și de ficare dată îmi aducea o cutie de Tic-Tac. Poate că astăzi n-ar părea cine știe ce, dar vorbim despre perioada ’91-’92 când în niciun caz nu exista atât de multă varietate pe piața românească, așa că, la vremea aceea, amărăciunea aia de cutiuță cu bomboane albe era o mare bucurie și aproape un deliciu 🙂 . Și țin minte că prima dată când mi-a adus Tic-Tac de portocale chiar mi s-au părut WOW!

Ei bine, acum Tic-Tac nu mai e ce a fost și, când am testat la un moment dat sortimentul nou cu căpșuni chiar nu mi s-a părut deloc reușit (deși apreciez că cel mentolat încă seamănă cu ce era odată). Iar reclamele din ultimii ani mi se par adesea ușor ridicole. Și, teoretic, nici asta nouă nu se abate foarte tare de la serie, dar mărturisesc aici că am râs când am auzit partea cu ”vedere la pulpă”:

Reclama Orbit cu Antonio Banderas

Wow! Nici Antonio Banderas nu mai e ce a fost 🙂 Mie mi se pare slăbuță reclama, deși pot să apreciez că au încercat un spot mai altfel și, na, e și asta o formă de a ilustra ideea ”ia-ți adio de la resturile de mâncare”. Dar e un pic forțat, iar pe pagina de Facebook au forțat nota și mai tare cu anunțuri de tip ”libertatea”; de exemplu, sub textul ăsta ”Afla care prieten de-al tau s-a despartit in direct. In curand numai la Adio Show” au plasat asta:

În fine, nu e pe gustul meu 🙂

Reclama Tic Tac

La începutul anilor ’90 eu eram foarte mică, dar țin minte că tata mai mergea din când în când în delegație la București. Iar când se întorcea îmi aducea mereu o cutie de Tic Tac și mă bucuram de ea ca de un miracol al lumii. Acum pare ciudat ca așa ceva să fie o apariție exotică, dar alea erau alte vremuri…

Cert e că și astăzi am un ceva aparte pentru bomboanele astea mentolate, însă chiar și orbită de emoție, tot mi se par foarte nesuferiți ăștia 2 animați din ultimele spoturi. N-ar fi bai că nu e grafica prea complexă pentru că de multe ori în publicitate/marketing/branding succesul se obține în urma unui ceva aproape stupid de simplu. Dar dialogul…

Nu e ăsta cel mai recent spot, dar mi se pare cel mai răsărit din tot ce a rulat la TV și oricum e relevant pentru categorie:


PS: Ce s-o fi întâmplat cu sloganul ”prospețime cu numai 2 calorii”? Țintea mult mai bine decât ”prospețime în 2 cuvinte” care, la drept vorbind, nici nu prea spune mare lucru…