Spot campanie – Oprește barbaria, Salvează ciocârlia!

Mie mi se pare foarte dur spotul, dar s-ar putea să fie singura cale eficientă de a atrage atenția asupra fenomenelor distructive. Și, sinceră să fiu, pentru mine chiar e o noutate povestea asta cu ciocârliile și mă bucur că cineva chiar a făcut ceva pentru a face cunoscută problema.

Totuși, am o ușoară rezervă referitoare la asocierea dintre copiii-spectatori și scena unei crime. Sau, mă rog, crima în sine. Iar asta nu pentru că aș fi eu sensibilă în mod special, dar tare mi-e că se vor găsi câțiva care să facă petiții la CNA împotriva spotului. N-am dubii că online se va tot propaga fără probleme, dar TV-ul încă e (la noi) principala sursă de informație și e important să apară și acolo.

La fel, nici nu sunt foarte, foarte sigură că alegerea genului de cântec ”care dispare” e optimă pentru marea majoritate a publicului. Mi-e foarte clar de ce a fost ales, pentru că așa se întrupează de fapt metafora ”vocii de ciocârlie”, dar omul de rând nu știu cât gustă genul muzical în discuție…

Însă vreau să cred că mesajul acesta nu va fi lansat în van, așa că vă invit și pe voi să dați mai departe clipul. Habar n-avem cât de mult pierdem odată cu ”lucrurile mici” și cât de mult afectează de fapt dispariția lor ecosistemele pe care le lasă în urmă:

PS: WTF?! Pateu din limbă de ciocârlie (și, logic, ai nevoie de o mulțime pentru o singură porție)?! Categoric sunt lucruri pe care n-am să le înțeleg vreodată pe lumea asta…

Reclama Selgros cu Dan Bittman și Manuela Hărăbor

Am impresia că mesajul s-ar putea să se fi materializat ceva mai subtil decât era cazul și desfășurarea acțiunii parcă-mi lasă și senzația unei dinamici ușor trunchiate, pentru că firul nu e foarte logic și închegat. Dar n-aș spune neapărat că cele două spoturi au ieșit rău. De fapt, alegerea lui Dan Bittman mi se pare destul de inspirată, pentru că s-ar putea să atingă un public ceva mai numeros, din diferite categorii de vârstă. Adică mi-e clar că, alegându-l pe el și pe actrița Manuela Hărăbor, Selgros mizează pe un public matur, dar percepția mea asupra lui Bittman e că prinde și la public ceva mai tânăr. Poate oi fi singura ciudată de 20 și ceva de ani căruia nu-i displac melodiile semnate Holograf, dar mie chiar mi se pare că Bittman a reușit să rămână destul de actual. Și nu, slavă Domnului, nu face asta în stilul lui Enache, pentru că cel din urmă pare depășit și ușor libidinos în spoturile Catena (deși, culmea, Enache e chiar cu 4 ani mai tânăr decât Bittman).

Per ansamblu aș spune că au ieșit destul de OK, simpatice, prietenoase și cu note fine de umor (reiau, poate prea fine pentru mase):

Reclama Heineken – Meciul

Am știut din primele secunde ale primei vizionări că mă uit la un spot pentru Heineken și meritul e întâi de toate al lor (deși probabil mi-am format și eu cât de cât ochiul pe nișa asta a reclamelor). Însă chiar au creat și consolidat un stil atât de memorabil încât e imposibil să-i confunzi cu orice altă marcă de bere. Au producții grandioase, povești în adevăratul sens al cuvântului, dinamice și pline de personaje colorate. Au un umor aparte, foarte creativ și pe alocuri absurd. Au o coloană sonoră destul de specifică. Și încep să aibă și un protagonist-tip. Nu știu exact de ce încep să aibă o afinitate aparte și pentru tema asta nautică, dar am să presupun că li se pare cea mai bună metaforă pentru acel ”deschide-ți lumea” (”open your world”) pe care îl promovează:

Oricum, se vede că e un demers de amploare în care se investesc resurse sănătoase, dar rezultatul e pe măsură și e demn de un brand care vrea să fie recunoscut global.

Coca-Cola – Campanie de Ziua Internațională a Fericirii în România

Oricât de anti-Coca-Cola ați fi, trebuie să recunoașteți că oamenii din spatele brandului sunt maeștri ai comunicării emoționale. Iar asocierile pozitive cu marca și produsul te influențează mult mai mult decât credințele raționale (deși știu că n-ați recunoaște și e foarte posibil nici să nu vă dați seama de asta conștient prea des). Adică da, la nivel declarativ o să auziți multă lume spunând că băutura asta e nocivă; ba, chiar aș pune pariu că aveți și voi cunoștințe care spun asta și se tot laudă de nu știu când că s-ar lăsa de Cola, dar fac ce fac și nu reușesc, raționalizând de fiecare dată eșecul 🙂

Însă, e drept, vânzările scad de la an la an și la Coca-Cola și la Pepsi, iar asta pentru că suntem într-o perioadă în care a început să fie la modă să ai grijă de tine și să fii mai atent la ce mănânci și bei (în sfârșit un trend util!). În plus, Coca-Cola are (din câte știu eu) un declin ceva mai mare, pentru că Pepsico are în plus în portofoliu mai multe sortimente necarbogazoase și destule ”crănțănele”, care, deși nu-s nici ele mai breze din punct de vedere nutrițional, nici n-au fixată (încă?) atât de tranșant eticheta asta de ”otravă”.

Așa că nu e de mirare că ultimele campanii Coca-Cola au fost foarte atent gândite și foarte clar direcționate spre emoțional. De exemplu, relativ recent au făcut apel la istorie și tradiție, cu accent direct pe componenta care le aduce mari prejudicii de imagine. Sau au tot rulat campania cu #haisămâncămîmpreună, în care vorbeau despre familie și legături, iar băutura în sine era prezentă destul de discret, ca simbol pentru un liant.

Ei bine, ultima lor abordare e centrată direct pe fericire și asta e întotdeauna o idee sublimă, dar e o mare provocare să reușești să o pui frumos și eficient în practică. Și mie mi se pare că le-a ieșit. Oricum în general sunt un mare fan al ideii de a căuta fericirea în lucrurile mici, chiar am remarcat panotajul stradal și am privit acum cu zâmbetul pe buze clipul (de departe, cel mai simpatic a fost șoferul RATB care a trecut de două ori prin rond):

Reclama Vodafone – YouTube și saltul cu parașuta

Nu e chiar rău spotul și îmi place că Vodafone se joacă destul de mult cu ideea asta a românilor ”cu inițiativă”. Nu știu dacă vă amintiți, dar primele campanii din serie au fost despre cu totul altfel de inițiative, dar e păcat să nu profiți de bogăția semantică a limbii române și să întrupezi ideea în diferite forme. În rest, deși nu-s musai fanul genului, abordarea aspirațional-motivațională e o nișă fertilă și au cuplat-o bine cu muzica și povestea.

Mă rog, ar putea să mă sâcâie un pic mențiunea aia cu ”poveste reală”, dar publicitatea și, în general, poveștile și cuvintele sunt foarte deschise interpretărilor. Adică e clar că n-avea Vodafone plantate echipe care să filmeze în câteva case până-l năpădea pe vreun subiect curajul să facă ceva WOW și l-au tot urmărit până la finalul actului. Dar am să presupun că a fost cu adevărat primul ei salt cu parașuta… (ceea ce, desigur, nu-i lucru mic, iar eu nu prea mă văd făcând așa ceva în viața asta).

Reclama Agricola – Mese de poveste

Sinceră să fiu, pe mine mă cam amuză spoturile astea noi pentru Agricola Internațional, iar asta pentru că-s ușor ridicole. Dar poate că reclamele nu trebuie să reflecte neapărat realitatea, nu? Poate e cum îmi explica o colegă de facultate cinefilă când îi spuneam că nu sufăr musicalurile, pentru că e atât de neverosimilă acțiunea – filmul trebuie să te deconecteze de realitate. Nu spun că asta m-a făcut să descopăr în mine cine știe ce dragoste nețărmurită pentru filmele în care lumea-și spune povestea cântat și-n pas de dans (ba, culmea, chiar și trecătorii știu bine coregrafia). Însă n-am putut să nu-i dau dreptate. Și într-o anumită măsură poate că și publicitatea ar trebui să ne rupă un pic din ritm.

A, să fiu bine înțeleasă, când am spus că nu reflectă realitatea, nu m-am referit la faptul că naratorul e masa. Asta chiar mi se pare o găselniță destul de simpatică și e într-un joc frumos cu ideea campaniei – ”mese de poveste”. Mă refer la povești în sine.

Adică, pe bune? El află că ea-i gravidă și bagă la cuptor niște copănele? Mh. Hai, fie, să zicem, a fost o metaforă pentru un gest atent. Are cât de cât substanță:

Parcă mai aproape de realitate e că flăcăul ăsta-și calcă pe orgoliu, vrea să-și împace mândra și întinde o ramură de măslin cu ceva nuggets (drăguț că ultima e cumva în formă de inimă):

Însă cea cu salamul de Sibiu e de departe cea mai bizară și artificială. Se agită cam mult actorii și-n plus se știe că femeile mint luni bune după prima întâlnire că se hrănesc cu aer și evită să fie văzute înfulecând… Dar serios vorbind, asta chiar n-a ieșit cum trebuie, deși pot să apreciez că nu m-au servit tot cu eterna poveste a familiei adunate zâmbitoare în jurul mesei la micul dejun. Clișeul ăsta e uzat de muuuuultă vreme:

Oricum, per total, dacă mă amuză, se cheamă că mă binedispun. Ceea ce e de bine. Apoi, am reținut din prima la ce e reclama (prima dată am văzut-o pe cea cu viitorii părinți), iar pe următoarea (cea cu certăreții) am ghicit-o la fix din primele secunde că ar fi tot la ceva de la Agricola… Și nu în ultimul rând, aș mai pune pe lista punctelor pozitive și aspectul vizual foarte viu și prietenos, cald unde trebuie, dinamic unde se cere.

Reclama Noroc – Trifoi cu patru foi

Îmi place cum se ocupă Leo Burnett de Noroc. Abordează cald și prietenos simbolurile norocului și-ți spun o poveste frumoasă despre berea din spatele numelui, fără să-ți vorbească explicit despre băutura cu pricina. N-am scris despre ea la vremea ei, dar și vechiul spot cu potcovarul mi s-a părut foarte bine meșteșugit:

Iar noua reclamă cu trifoiul cu patru foi e chiar mai simpatică:

Totuși, mă surprinde poziționarea lor. După nume aș fi zis că Noroc se vrea o bere populară, soră de segment cu Neumarkt. Însă nu comunică deloc așa, deci presupun că țintesc altă audiență, ceva mai rafinată.

[UPDATE] N-o găsesc online deocamdată, dar a apărut un spot-variațiune pe tema trifoiului. Iar ăsta parcă nu mai e atât de rafinat. Nu-i chiar la nivelul Albacher, de exemplu, dar și-a pierdut din gingășie și finețe (și parcă a câștigat un pic de „dorelism”?). În schimb, consumatorul s-ar putea să fie fericit că poate spera la un câștig. Mă rog… Înțeleg – simțul practic al cifrelor conduce orice afacere 🙂