KFC American Bites

Nu spun neapărat că ultimele campanii KFC n-au fost bune, dar poveștile cu „nu e panică man”, „așa e după Sărbători: mai subțire cu banii, dar nu și cu distracția” sau „X-mas Bucket” n-au prea fost pe gustul meu. În schimb, spotul pentru „American bites” mi se pare chiar reușit, de la produs, la concept și materializare vizuală:

Și pe măsură ce-l tot revăd mi se pare din ce în ce mai profund, deși cine nu-l analizează în mod deosebit poate să aibă la fel de bine o impresie plăcută, că doar toți [din core-target] am crescut cu filmele americane, știm ce e ăla „American dream”. Ne gâdilă un pic și fibra naționalistă, ne surprinde firea dinamică, ba chiar e și puțin aspirațional, pentru că pune niște chestii într-o perspectivă foarte optimistă. Iar colaborarea cu figuri populare în rândul tinerilor n-are cum să le strice 🙂

A, da, și reușește magistral să-ți vorbească despre fast-food fără să-ți povestească explicit despre asta, ceea ce e foarte, foarte dezirabil pentru o nișă din ce în ce mai puțin populară…

Advertisements

Reclama KFC – X-mas Bucket

Îmi vine să zic ”nice try KFC, nice try” 😀 . Altfel, suntem celebri pentru gătitul în exces și răs-exces de Sărbători, de parcă am hrăni cu toții plutoane întregi. Sau hai să zic că noi, ăștia mai tineri (probabil cei vizați direct de spot), poate ne mai îndepărtăm de obiceiul ăsta, mai ales de când e la modă ca fetele să nu mai știe cum se aprinde aragazul. Dar tot ajungem la părinți și la n rude și TOȚI ne pun la masă. Și, Dumnezeule, cum să n-ai pe masa de Crăciun chestii tradiționale? Porcul și tot ce iese din el e motiv de mândrie națională! Adică, să ne-nțelegem, și cei mai puțin potenți financiar pun pe masă una-alta, că doar nu degeaba au apărut creditele pentru cumpărăturile de Sărbători și nu degeaba sunt cozile alea demente în magazine, nu?

Mă rog, n-o mai lungesc. Cert e că nu știu câți se înghesuie să mănânce la KFC de Sărbători (nici nu m-am gândit că ar fi deschis, de altfel). Și-mi închipui că știu și ei că vreo săptămână măcar se împotmolește treaba. Însă mie mi se pare un demers curajos din partea lor. Nu-mi imaginez că ar putea fi eficient, dar e curajos 🙂

PS: Nici nu vreau să-mi închipui cum ar arăta o scenă dintr-o familie tradițională în care părinții vin în vizită la copiii lor de 25-30 de ani și primesc, regește în farfurii, niștre crispy strips. Maică-mea cred că ar intra-n depresie. Așadar, măcar pentru umorul scenei pe care m-au forțat să mi-o închipui, reclama asta are de la mine oarece apreciere 🙂