Reclama tocmai.ro

Habar n-am cine stă în spatele site-ului, dar e clar că investește mult în promovare. De fapt, s-ar putea să fie cam singurul site care se promovează ca atare la TV. Altfel, sigur, mai toate reclamele au pe undeva și un link inserat pentru că e normal ca-n 2013 să fii prezent și pe Internet, dar nu site-ul e produsul în sine, ci e pur și simplu încă un canal de promovare în mix-ul de publicitate.

Asta cu banda nu e nici pe departe prima reclamă, în general nu au chiar reclame scurte (spoturi de 30 s + unul de 10 imediat după), ba colaborează și cu nume mari (Smiley, Alex Velea, Marius Moga), deci bugetul pentru promovare e mai mult decât generos. Și presupun că merită 🙂

Despre spot în sine… Cred că au nimerit foarte bine produsul. Știu o mulțime de case în care s-a cumpărat la un moment dat un aparat pentru fitness (o bicicletă, o bandă, un stepper etc.), dar s-a folosit în cel mai bun caz în prima lună de la achiziție, apoi devenind pur și simplu o piesă de mobilier pe care se pune praful sau (în cazurile fericite în care este loc) se mai pun haine. Și dacă ar fi mers pe ideea asta în spot cred că mult mai multă lume ar fi rezonat din plin cu reclama. Probabil că oricum spre asta merg cu gândul cei pe care-i atinge, dar au cam pus-o pe biata fată într-o lumină proastă 🙂 Cine nu reușește să folosească o bandă? Ba, mai mult, chiar ei arată că un câine e perfect capabil să facă asta 🙂 Dar să nu fiu cârcotașă… Au sigur un bonus de apreciere pentru câinele simpatic și nici ideea în sine nu e rea – scapă de ce nu mai folosești (căci acumulatul excesiv pare să fie una din marile noastre metehne post-comuniste) și fă un ban din asta.

Advertisements

Campania Bancpost cu Puncte

Campania asta cu ”puncte oriunde” e chiar simpatică, deși spoturile sunt ușor naive. Însă mesajul e bun. Suficient de bun încât să mă facă să rețin despre ce e vorba și, mai mult, să rețin și despre cine e vorba, după ce am văzut în treacăt ceva de genul ăsta la metrou:

Rușine mie, dar încă n-am văzut spoturile la TV. Însă le-am găsit on-line (și, apropo, felicitările mele pentru faptul că aveți un cont de Facebook activ!):


De asemenea, uitându-mă pe site-ul celor de la Bancpost am descoperit că au mai multe produse pe care le promovează în mod special și mai toate au mesaje istețe. Nu știu ce cotă de piață mai au, dar la urechile mele n-au mai ajuns prea multe despre Bancpost în ultimii ani. Poate e percepția mea distorsionată pentru că n-am prea avut tangență cu băncile în general (deși BCR a tot comunicat agresiv și mi-a atras atenția chiar și așa), dar chiar dacă au fost într-adevăr într-un oarecare con de umbră, acum par să se miște în direcția care trebuie.

Reclama Aspacardin

Din spotul ăsta aș putea deduce că femeile sunt șoferi mai puțin iscusiți, dar bărbații stau mai prost cu inima. Aș zice că e 1-0 pentru doamne 🙂 Glumesc. Așa cum glumește și reclama, iar mie-mi place mult faptul că reclamele pentru medicamente au început să iasă din tiparele lor foarte rigide și au început să fie în tonul ăsta:

Reclama Rama

Reclamele cu Nadia pentru Rama nu sunt o noutate și, deși nu găsesc (încă) varianta nouă care se difuzează acum la TV, ideea e aceeași:

Nadia Comăneci încearcă să ne convingă de importanța consumului de margarină în dezvoltarea copiilor pentru că ar conține Omega 3 și Omega 6. Nu se poate contesta faptul că grăsimile astea sunt sănătoase și importante la orice vârstă. Dar mi-e tare greu să cred că are grijă ca aportul de așa ceva din dieta fiului său să vină din margarină și nu din alte surse mult mai naturale și sănătoare (de exemplu, pește). Personal, n-am deloc o părere bună despre margarină și nu mi se pare ok că tocmai dumneaei face reclamă la așa ceva. Fără discuții și cu merite depline, Nadia Comăneci s-ar putea să fie cea mai de seamă personalitate a României, iar succesul ei a fost ușor de înțeles și recunoscut pentru oameni din orice mediu, cu orice nivel de educație. De asemenea, performanța ei a avut un ecou puternic și pentru generațiile următoare; de exemplu, eu sunt născută în `80 și mult, iar când eram eu mică fetele încă își doreau să devină gimnaste. Așa că Nadia Comăneci are credibilitate și categoric cei de la Unilever n-au ales-o de nebuni, însă din punct de vedere etic, pentru mine nu e ok. Din punctul de vedere al reclamei, e un testimonial de mare succes și sunt sigură că de câțiva ani de când rulează spoturile cu Nadia și Dylan vânzările de margarină în general și Rama în special au crescut simțitor.

Pe de altă parte, mie-mi place să cred și în ideea de consumator rațional. E una ce spune reclama și alta decizia de cumpărare. Și, oho, acum accesul la informație a devenit extrem de liber și foarte la îndemână. La drept vorbind nici spotul nu minte. Omega 3 și 6 sunt bune și importante și presupun că Rama chiar conține și așa ceva. Însă cazul ideal ar fi să reții din reclamă că există pe lumea asta și Omega 3/Omega 6, să reții că ar putea fi importante și să mergi să cauți informații despre ele, despre utilitatea lor și despre modalitățile de asimilare. Nu e musai să te înfigi în prima cutie de margarină și să speri că începând cu acel moment vei avea viață veșnică.

Reclama Dove

Numai mie mi se pare că noua reclamă pentru săpunul Dove e agresivă? Ne-au obișnuit cu reclame diafane, cu zâmbete, puf și o pătrime cremă hidratantă, iar acum plusează tare și ne anunță că alte săpunuri pur și simplu dezintegrează pielea… În general mi se pare destul de riscant să faci o reclamă care să facă apel la frică (pentru că e riscant să-ți asociezi în orice fel produsul cu o emoție negativă) și în niciun caz nu m-aș fi gândit că se pretează la genul ăsta de produs, dar e posibil ca așa să reușească să se diferențieze categoric de concurență. Până la urmă și marele Napoleon spunea că motivația e doar de 2 feluri – ”frica sau interesul” – iar dacă până acum femeile optau pentru Dove motivate de interesul pentru o piele cât mai frumoasă, de acum înainte poate cu atât mai mult vor face alegerea asta de teamă să nu-și distrugă pielea.

WeDay Schimbă statusul planetei

De ceva timp tot trec pe lângă un panou publicitar pe Mihai Bravu. Are un slogan bun și sugestiv – ”schimbă statusul planetei”, un mesaj succint și o referință spre pagina lor de Facebook. E grenul ăla de poveste de tipul ”1 Like=1 USD donat pentru […]”. În mod normal n-aș crede în așa ceva și când văd pe Facebook nșpe milioane de share-uri la chestii de genul mă cuprinde un mix de sentimente de milă (pentru cât de creduli sunt alții), tristețe (pentru că într-adevăr se întâmplă multe mizerii pe lumea asta), revoltă (pentru că sunt prea mulți oameni care profită de pe urma credulității și nenorocirilor) etc.

Și apropo de genul ăsta de acțiuni, mi s-a părut absolut genială o postare de pe 9gag.com care avea titlul ”singura situație în care un like chiar salva viața cuiva” și poza asta:

Pe undeva cam ăsta e adevărul. Doar în arena gladiatorilor cineva putea scăpa cu viață dacă Cezarul își ridica opozabilul. Pentru Facebook nu prea e valabil. Poate doar vreo inferență îndepărtată, dacă te gândești că Like&Share înseamnă awareness, creștere, vânzări mai mari și poate la un moment dat X companie va face vreo donație pentru ceva. Facebook în sine parcă a și anunțat oficial de câteva ori că nu face genul ăsta de acțiuni, deși cred că au și ei o fundație asociată și prin ea fac acte de caritate.

Acum, revenind la panotajul stradal… Primul lucru la care m-am gândit a fost că genul ăsta de expunere îi oferă credibilitate. Te face să te gândești că, la câți oameni văd mesajul, dacă ar fi ceva în neregulă cu cei din spatele acțiunii, s-ar sesiza cineva. Apoi, verificând superficial, am descoperit că par să aibă susținere și din partea unor nume mari și nu pare să fie chiar o țeapă. Dar n-am săpat prea adânc. E genul de chestie la care fiecare face aprecieri foarte personale. Cert e că au 3,4 milioane de Like-uri, iar asta ar trebui să însemne că au și donat banii ăștia. Poate sună cinic, dar eu m-am întrebat de ce nu se fac donații de genul ăsta oricum (și preferabil discret) dacă există de undeva bugetul. E stupid să stai călare pe 10 milioane de euro meniți să genereze apă potabilă, dar să nu-i dai până ce nu dau 10 milioane de oameni Like la o pagină. În fine, nici n-am stat să analizez exact mecanismul de funcționare și mai pun la socoteală și faptul că există și logică în spatele lui Like&Share pentru caritate, poate și pentru simplul fapt că uneori oamenii vor să simtă că fac ceva, că efectiv contribuie la un ceva mai mare.

Reclama Sadu Amintiri din copilărie

Presupun că e prea nouă reclama de nu găsesc pe nicăieri spotul. Nici pe site-ul oficial al producătorului nu găsesc referințe, ba nici n-au schimbat încă numele campaniei, deocamdată afișându-se tot cu ”Gustul strașnic de la țară”. Și, sinceră să fiu, mi se părea mult mai potrivită campania anterioară. De fapt ideea de ”Amintiri din copilărie” e chiar frumoasă, dar spotul cu meseriașul nu e grozav. Prea amintește de ideea preconcepută (pe care eu o detest cu pasiune) de ”treabă românească” și toate sensurile peiorative pe care le include. Mie nu mi se pare ok să-ți asociezi produsul cu o idee în esență negativă, deși conceptul de a savura ceva atât de intens încât să te rupi de mediul imediat înconjurător e foarte bun.

Nu cred nici că target-ul lor principal e genul de consumator care răspunde bine la reclamele pentru rachiu (da, seria cu Dorel a intrat în folclor, dar am dubii mari că a reușit să crească vânzările în rândul băutorilor mai pretențioși); și nu cred că asta pentru simplu fapt că produsul cu pricina nu e chiar ieftin (raportat la nivelul de venituri al categoriei cu pricina).