Reclama Pilot – Pixuri cu personalitate

E-n plin sezon de cumpărat rechizite, așa că nu-i de mirare că reclamele la Pilot revin. Dar anul ăsta nu mai sunt cu puștii ăia doi din LaLa Band (nu spun prostii, nu? 😀 ), ci sunt ”instrumente de scris cu personalitate” și vin la pachet cu niște spoturi simpatice care surprind foarte bine câteva tendințe comportamentale ale consumatorului în raport cu pixurile. Da, le furăm, le pierdem, le împrumutăm etc. 🙂

Bonus, o poveste bună și cu-n marker:

Reclama VEKA – Dr. Fenster

Am văzut la TV spotul ăsta:

Și n-am să mint, mi s-a părut tâmpit. E drept că, pe măsură ce l-am tot revăzut ca să scriu despre el și l-am tot analizat, parcă nu-mi mai pare chiar la fel. Are un umor subtil și e destul de rafinat, ceea ce ar trebui să poziționeze marca exact așa cum și-au dorit. Dar asta descopăr doar când aleg să despic firul în patru. Impactul imediat nu e unul pozitiv. Ceva, undeva, e forțat și nu curge lin deloc, iar aici nici n-am pus la socoteală eternul clișeu al calității nemțești (idee în care, din varii motive, eu nici nu mai cred în mod deosebit).

Oricum, înțeleg că în campania asta ar mai exista un spot și e valabil și pentru el ce am scris mai sus:

Dar dacă e să-mi placă ceva, probabil că e asta:

Psihologul din mine apreciază că Dr. Fenster își joacă foarte bine rolul și cine i-a construit personajul pare să se fi documentat binișor. Mă rog, tot psihologul din mine mârâie un pic la ideea cu pacientul întins pe canapea (pentru că asta e ceva ce în realitate se practică aproape exclusiv în psihanaliză, iar terapiile sunt de muuuuuulte feluri), poate și un pic la gândul că era musai să fie doctor (pentru că avem, social vorbind, o mare problemă cu percepția și diferențierile între nebun și sănătos, psihiatru și psiholog etc., dar înțeleg că ideea de doctor cântărește mai mult, dă mai multă încredere). A, și omulețul meu logic are o mică problemă și cu ”frica de ferestre ieftine” – pun pariu că n-are nimeni temeri dintr-astea, ci mai degrabă frici de ferestre proaste 😀

În fine, ceva ce nu pot să neg e cu siguranță faptul că e o abordare interesantă 🙂

Reclama Spor – 15 Ani

Există motive bune pentru care companiile fac promoții și, desigur, motivațiile tind să fie economice. Dar e drăguț că oamenii din spatele mărcii Spor au ales să pună o etichetă de mulțumire unei campanii și au întruchipat ideea  într-un spot drăguț și cald:

Nu știu cât înseamnă concret pentru consumator bonusul de 15%, dar cu siguranță vor avea senzația că primesc ceva în plus. Și cred că să bine și faptul că li se reamintește că marca există deja pe piață de 15 ani, ceea ce dă încredere.

Reclama L’Oreal – Elsève Arginine Resist

Nu cred că se așteaptă nimeni ca reclamele la șampon să impresioneze de-a dreptul, dar asta e destul de reușită. E cumva glam, are dinamică, exprimă bine ce și-au propus, chit că nu scapă de clișeele cu părul nepământean de lucios ori de imaginile cu firul de păr îmbrățișat și regenerat de super-tehnologie 🙂 . Doar că mie mi se pare că poate n-au făcut cea mai bună alegere cu Jennifer Lopez. Sigur, e o femeie frumoasă, o recunoaște probabil oricine din lume și da, are și-o podoabă capilară senzațională. Numai că podoaba aia nu-i chiar 100% a ei… OK, poate nu știe chiar toată lumea asta, dar nu e un secret că volumul ăla minunat sau ”coada de cal” sănătoasă arată așa grație meșelor.

Altfel, de rău n-am ce să spun, că doar folosesc fidel produsul de când a apărut 😀

Reclama Holcim – Cimentul Structo Plus – Recunoștință

Mie mi se pare unul dintre cele mai bune spoturi care rulează în prezent la TV și, să fim serioși, nu-i chiar genul de produs pentru care să pot avea vreo afinitate specială :). Însă mesajul e bine construit și s-a întruchipat într-o reclamă cu mult accent pe emoție. De fapt, cred că atinge mai multe corzi afective: sentimentul ăla aparte pe care-l avem (aproape?) toți pentru ideea de acasă, demnitatea muncii bine făcute, responsabilitate, recunoștință etc. În plus, e foarte bine gândit inclusiv vizual (și are bonus și de la coloana sonoră inspirațională).

Singura problemă pe care s-ar putea s-o aibă la nivel de percepție e felul în care se gândește lumea de obicei la meseriași… Dar s-ar putea să scape și de minusul ăsta tocmai pentru că l-au poziționat foarte diferit pe exponentul constructorilor care folosesc produsul în discuție.

PS: E interesant că are un stil foarte similar cu ce face Bucegi în perioada asta, iar similaritatea s-ar putea să potențeze efectul ambelor demersuri.

Reclama Bucegi – Meserii pentru România

În sfârșit ceva cu totul altfel pentru bere! Felicitări, Bucegi! O campanie cu impact social, cu substanță, cu-n subiect actual și spinos, potrivită pentru core-target-ul lor și, nu știu dacă au planificat și timing-ul, dar rulează la fix, pentru că tocmai a început a doua sesiune a BAC-ului.

Dacă aveți timp, uitați-vă și la rezultatele studiului realizat de D&D Research pentru campania Meserii pentru România. Dacă nu, rămâneți doar cu spotul, de altfel bun, cu un mesaj clar, la obiect și cu exact câtă emoție trebuie:

McDonald’s – Gusturi de Hollywood – Celebrity Beef și Star Chicken

Sigur v-am mai scris (de exemplu, aici) că unul dintre motivele pentru care McDonald’s a ajuns la proporțiile actuale este capacitatea sa de adaptare la piețele pe care intră. Dar flexibilitatea se întreține și cu experimente, așa că e o idee bună să ai un meniu stabil la care să adaugi ocazional variațiuni. Ba, mai mult, faptul că anumite produse sunt disponibile pe o perioadă limitată de timp, s-ar putea să le facă mai atractive. Apoi, la final de campanie, presupun că se trage linie, se fac calcule și se decide dacă mai merită repetată campania cu pricina peste X timp, dacă merită repetată într-o formă ușor modificată, pentru că unele produse au avut cerere, iar altele nu (cred că un exemplu bun poate fi văzut în ”săptămânile românești” și faptul că McMicii n-au mai apărut în a doua ediție a săptămânilor cu pricina) sau poate chiar există posibilitatea ca unele experimente să fie atât de reușite încât să merite să intre în meniul stabil (de pildă, McWrap-ul și cred că și chifteluțele tocmai s-au calificat cu succes).

Oricum, experimentul curent e cu Celebrity Beef și Star Chicken și am impresia că au promovat campania asta mai mult decât au promovat orice altceva în trecut. Mă rog, spotul ăsta nu mi-a spus mare lucru, deși, e drept, e plin de americănisme hollywoodiene:

Însă, pe lângă difuzările TV, am văzut că au cooptat și nume mari din blogosferă să scrie despre ”American Weeks”, iar acum văd că a apărut încă un video dedicat promoției:

”Cum să agăți ca-n filme” e cu siguranță dedicat celor tineri, celor care stau pe 9gag, deci celor care pot să recunoască ușor niște meme și care, desigur, știu din ce poveste vine Codruț cu toba lui. Respectiv:

Nu e deloc surprinzător că au ales să vorbească tocmai cu acest segment de public, pentru că (probabil) cea mai activă și fidelă audiență a McMâncării este formată din tineri. Totuși, citind comentariile de pe YouTube nu pot să nu observ că nu li s-a părut remarcabil tuturor și, pe alocuri, mi se pare și mie cam forțat, ba chiar un pic peste granița ridicolului. Dar per total mi se pare destul de reușit, mi-a furat pe ici, pe colo câte-un zâmbet și oricum au câștigat ceva și de la cei cărora li s-a părut de-a dreptul tâmpit – au generat controversă și discuții.

Bine, între noi fie vorba, am impresia că întreaga strategie de comunicare a celor de la McDonald’s (cel puțin în România) trebuie să se plieze din ce în ce mai bine pe controversă și discuții, pentru că am senzația că suntem teribil de ipocriți. La nivel declarativ, mult la sută dintre omuleți s-ar bate cu pumnii îi piept că ei nu calcă vreodată la Mc și că detestă din toată fibra lor orice înseamnă fast-food, în special dintr-ăsta. Practic, nu sunt sigură dacă mi s-a întâmplat vreodată să intru într-un restaurant din lanț și să fiu prima la coadă. Veșnic e plin, fie că-i iarnă sau vară, seară sau dimineață, București sau oraș de provincie (motiv pentru care n-am prea înțeles știrea de aici, dar în fond încă nu există vreun anunț oficial în acest sens)…

Și poate că ar fi tentant să spui că fățărnicia asta e un fel de ”câinii latră, caravana trece”, că doar n-au realmente o problemă dacă toți spun că nu consumă și totuși o fac, iar afacerea merge bine, nu? Din păcate, pe termen lung n-are cum să fie sănătos pentru brand discursul ăsta puternic anti-, chit că-i plăcere vinovată națională. Încet, încet, consumatorului o să-i intre în cap chestiile care i se repetă, așa că-i musai să se întâmple ceva. Iar o mișcare foarte isteață din partea lor a fost colaborarea cu Chef Nicolai Tand pentru salate, doar că, firește, nici așa ceva nu poate să nu genereze controverse și discuții – de exemplu.