Sunt sigură că pensionarii de astăzi au avut un șoc uriaș când s-a decis că una dintre măsurile care ne-ar putea scoate din criză ar fi micșorarea pensiilor. Și pun pariu că pentru mulți n-a fost o problemă doar faptul că vor trebui să se descurce cu și mai puțini bani (deși oricum pensiile din România sunt cum sunt), ci le-a zdruncinat și sentimentul siguranței. De fapt, anii de criză cred că ne-au răpit tuturor sentimentul siguranței și da, e drept, certitudini nu prea sunt în viața asta, dar nici cu frica-n sân nu poți trăi tot timpul…
Însă eu sper că tot am învățat ceva bun din toată povestea asta și am devenit un pic mai chibzuiți, planificăm un pic mai mult (și mai atent) și ne-am mai îndepărtat puțin de una dintre marile reminiscențe ale Epocii de Aur – cârja din dorința de a primi ”de la Stat”. Mă rog, câtă vreme plătești taxe și impozite și te achiți de datorii e rezonabil să te aștepți să și primești ceva în schimb, dar oricând e sănătos să ai și un plan de rezervă. Mai mult, când vine vorba despre bani, întotdeauna e o idee bună să-ți diversifici sursele de venituri. Iar dacă atunci când ești tânăr te re-echilibrezi mai ușor, pentru că ești mai flexibil și mai adaptabil, ei bine, la bătrânețe e destul de greu să-ți suplimentezi fluxul de capital dacă te-ai trezit, cumva, ”în pom”.
Și-mi place că cei de la Grawe s-au apucat să facă puțină educație financiară în acest sens, îmi place că stimulează oamenii să planifice, îmi place că au ales o formă foarte prietenoasă de comunicare și, cel mai mult, îmi place că s-au axat pe o altfel de imagine a bătrâneții. Nu știu dacă ați observat, dar bătrânii noștri sunt foarte triști/acri/agresivi și marea lor majoritate, sincer, parcă așteaptă să moară. OK, scade calitatea vieții de la un punct, lucrurile se complică odată ce corpul și mintea încep să se degradeze, dar cum se face că în alte culturi oamenii de vârsta a treia încă știu să se bucure de lucruri, ba chiar caută să descopere? Cum pot alții să se urce în autocare, avioane sau pe vase și să plece în necunoscut, în excursii sau croaziere, iar noi ne ofilim încet și sigur în pătrățelul nostru din ce în ce mai mic? Ei bine, e și chestie culturală, dar probabil că ține în mare măsură de aspectul financiar. Și zău, după ce s-a întâmplat în România în ultimii ani, sper sincer că nu prea mai sunt tineri iresponsabili care intenționează să se lase la bătrânețe exclusiv în baza pensiei de la stat…
Oricum, bravo Grawe! Eu una am apreciat forma și produsul și am ajuns la voi tocmai pentru că mi-au atras atenția bannere-le online: