Reclama Labobell

Oh, glorie Zeului Creativ! Parcă nu era de ajuns că e un produs dificil de marketat, pentru că problemele picioarelor sunt cam tabu și nu prea se discută public și deschis. Parcă nu era de ajuns că e greu să fii creativ pe nișa asta și (probabil) cele mai bune șanse le ai cu un spot informativ și didactic, deci destul de fad. Dar să-i mai pui produsului și sublimul nume Labobell?! Poate că-i defectă mintea mea, dar garantez că nu e singura și zău că mă pot gândi la oarece glumițe dubioase cu Labobell și pielea crăpată 🙂

Dragă Zdrovit, pregătește-te pentru renaming! Există o vagă probabilitate ca lumea să râdă de numele neinspirat și așa să i se mai ducă vorba, dar nu știu câți dintre cei care vor auzi de produs se vor îngrămădi în farmacii să ceară un Labobell. Să ne amintim că și Hexoral a simțit nevoia să se transforme în Hexoraletten pe piața din România și-i suspectez că au făcut asta tocmai pentru că produsul avea o sonoritate cam apropiată de ceva nepotrivit 😀

Reclama Kreon

Stau teribil de prost cu timpul săptămâna asta, dar nu mă pot abține să nu scriu despre reclama asta. Îmi trăncănea TV-ul pe fundal și m-am oprit fără să vreau din ce făceam când l-am auzit pe ăsta micu’ că se recomandă ca fiind Punky (Panchi?). Și-am râs. Chiar am râs. Apoi am mai zâmbit un pic și când am dat peste numele produsului – Kreon – pentru că mi-am amintit de un fost coleg (mai puțin înzestrat intelectual) din clasele primare care se referea cam în același fel la bietul „creion”.

Dar serios vorbind, chiar nu pot să nu mă întreb cui îi este adresat acest spot. Aș fi tentată să spun că e pentru copii, pentru că, zău, cam așa e discursul. Nu mă refer neapărat la animație, pentru că asta pare să nu fie ceva neobișnuit pe nișa pharma, dar abordarea în sine e pueril-didactică.

Însă e puțin probabil să-și fi propus să targeteze copiii într-un demers de promovare pentru un produs destinat digestiei nefericite, așa că următoarea mea presupunere merge spre o tentativă educațională care s-a vrut simpatică? Dacă e așa, tot mă întreb – oare ei chiar cred că cine nu-și propune să înțeleagă cum îi funcționează sistemul digestiv caută, totuși, informația asta la publicitate? 🙂

Oricum, de ce să fiu cârcotașă? Chiar dacă nu-mi sunt foarte clare niște aspecte și mi se pare ușor ridicol spotul, până și mie mi-a atras atenția, iar asta e o reușită în marea de zgomot care ne înconjoară:

Reclama Faringosept

Recunosc, copilul din mine iubea reclama cu girafa și probabil că întotdeauna am să am o afinitate aparte pentru ea (deși, culmea, bate spre genul ăla de umor destul de evident pe care nu-l gust în mod deosebit, dar uite că alții n-au reușit să se gândească la gâtul lung, proporțional mai suferind, și-au tot bătut monedă pe roți zimțate-n gat sau sârme ghimpate care te chinuie gutural):

Însă spotul ăsta pentru Faringosept e mult peste ce oferă în general lumea pharma. Chiar are profunzime și stârnește emoție prin trimiterea la istorie și la ideea că ”dă voce românilor”. Iar dacă e să fii de mai bine de 40 de ani pe piață, clar, ar fi în detrimentul tău să nu spui și asta:

De asemenea, apreciez și că au încercat să diversifice aromele. Mie, sincer, îmi sună ciudat, pentru că mi-a plăcut întotdeauna gustul original, dar e drept că nici n-am testat încă noutățile, așa că nu mă pronunț.

Reclama pentru farmaciile Dona

Mi se pare că spotul ăsta a reușit în sfârșit să transmită bine ce și-au propus aici. Mesajul e, în esență, același, cu accent pe ideea de servicii altfel, livrate de angajați care nu sunt doar profesioniști, ci știu să și asculte și au disponibilitatea să stabilească raporturi ceva mai personale cu cei care trec pragul. Poziționarea mi s-a părut foarte fericită de la bun început, iar tura asta chiar le-a ieșit o reclamă care spune ce trebuie, într-o formă foarte potrivită:

Reclama Linex Forte

Mai țineți minte cum era în vremurile în care nu luam antibiotice pentru fiecare prostie? Și mai țineți minte cum era când, dacă, totuși, luam antibiotic, nu mai luam pe lângă tratament și încă nșpe pastile? Ba un ceva să-ți protejeze ficatul, ba un complex de vitaminte, ba un Linex că ni se perturbă flora?

Dar asta e altă discuție și nu-și are neapărat locul aici, așa că hai să ne concentrăm la reclamă:

Pe scurt, pe mine mă scoate din sărite 🙂 și asta pentru că tind să reacționez foarte prost la publicitatea bazată pe frică. Adică, zău, cum ar fi să-ți pierzi și buletinul pe lângă faptul că trebuie să iei antibiotic? Dar dacă-ți moare și canarul? Văleleu, dacă-ți rupi și o ungie?!

Mă rog, problema nu e că n-ar exista un risc real ca antibioticele să-ți chinuie flora, ci pur și simplu mă sâcâie abordarea. Da, am exagerat mai sus și presupun că probabilitatea să ți se întâmple măcar unul dintre lucrurile alea e semnificativ mai mică decât realitatea științifică și demonstrată a perturbărilor de floră. Însă manipularea prin frică mi se pare ceva teribil de nociv…

Reclama Aflubin

Din punctul meu de vedere și considerând ce rulează acum la TV, asta s-ar putea să fie una dintre cele mai bune reclame la produse farmaceutice:


Cu siguranță e mult mai bună decât restul despre care am scris aici și, chiar dacă n-avem noi cine știe ce cultură pe nișa benzilor desenate, iese în evidență. Altfel, conceptul nu-i musai original, deși e mai reușit decât cel cu ”vânătorii de răceală” de la Parasinus (un exemplu oarecum similar), iar ”inamicii” arată clar mai bine decât dubioșenia aia de la Fluimucil, de pildă.

Reclama Nervocalmin – Optimism suplimentat

Nervocalmin lovește din nou și îmi explic de ce – pur și simplu există cerere. Suspectez că există mult mai mulți oameni anxioși și stresați în epoca asta decât în toate celelalte la un loc, pentru că suntem extra-stimulați, trăim în super-viteză și în hiper-consum. Vrem mai mult, tragem de noi mai mult, ne uităm în exterior prea mult și nu e timp de uitat și înăuntru. Totuși, îmi mențin părerea (exprimată aici) despre ”suplimentele” de pe această nișă. Echilibrul nu vine magic dintr-o pastilă și tare mi-e că ceea ce pare azi o soluție bună și rapidă s-ar putea să fie doar un pansament care ascunde o rană care se adâncește și se infectează.

Iar spotul – o, Doamne! 🙂 N-am să spun decât că anteriorul a fost mult mai inspirat:

De fapt, când mă uit la el nu-mi vine în minte decât conceptul de ”happy pills”, exact în accepțiunea aia (paradoxal) tristă și superficială, cu iz de nebunie (în sens clinic). Cam așa:

[UPDATE] Iar în caz că v-a adus aici dorința de a găsi spotul pentru somniferul cu valeriană, na, somn ușor:

Reclame pentru medicamente de răceală

Aseară mă uitam pe History și n-am putut să nu observ că în același calup publicitar am văzut, la rând, 5 (CINCI) reclame pentru medicamente de răceală. OK, înțeleg, e sezonul ăla incert și are logică să plătești ca să-ți ruleze spotul la TV, dar oare cât de eficient se cheltuie banii tăi când apari la grămadă cu alții?

E drept, piața farmaceuticelor e una dintre cele mai competitive și până la urmă rolul unei reclame bune e fix să te distingă din mulțime. Și-n plus, nici nu știu cât de mult control ai mai departe la difuzările propriu-zise. Mă rog, n-am pretenția că m-aș pricepe, dar am fost cândva în viața asta la un interviu pentru un internship pe media planning la un post TV (post mare dintr-o rețea internațională) și am fost foarte dezamăgită să aflu că ecuația e mult simplificată și sunt factori (care mie mi se par importanți) care nu sunt cântăriți. Pe scurt, agenția plătește pentru ca mesajul să ajungă la X telespectatori și (eventual) telespectatorii ăia să aibă anumite caracteristici (dar nu e cine știe ce calcul rafinat – vorbim, în ce mai bun caz, despre sex și vârstă). Nimic de zis, munca unui media planner nu e chiar ușoară nici dacă se simplifică ecuația și poate fi o provocare să potrivești toate spoturile pe care trebuie să le difuzezi în așa fel încât TOȚI cei care au plătit să aibă mesajele livrate la câți oameni ar fi trebuit să atingă. Dar am rămas încă de atunci cu gustul amar al faptului că nu prea există această atenție față de succesiunea reclamelor și făță de alte nuanțe, mai mici și mai mari, care sigur afectează impactul final.

Însă, repet, n-am pretenția că mă pricep. Poate nu e așa peste tot. Poate lucrurile s-au mai schimbat. Poate există pur și simplu media planneri dedicați care au grijă la niște lucruri mici, pur și simplu pentru că-s riguroși. Poate mârâie agențiile când observă că ceva e în dezavantajul lor. Etc. etc. etc.

Dar cert e că aseară, într-un singur calup, am dat peste:

Tantum Verde (nu e spotul dublat în română, dar vă dați seama și din versiunea asta că e teribil de neverosimil. Toată lumea știe că mamele au super-puteri și-un amărât de gât roșu NU le doboară. Poate-poate mergea spotul ăsta pentru un medicament de gripă, dar și atunci era un pic tras de păr):

Coldrex Max Grip Lemon (nu cred că e singura reclamă în care au mers pe ideea asta cu ”cea mai strălucită minte” care poate fi afectată de răceală. Sunt destul de sigură că mai rula una cu un șahist. În fine, e o abordare un pic mai altfel, dar dacă iei povestea asta la bani mărunți e cam stupidă și superficială. Mintea-i minte, imunitatea-i imunitate. Vorba aia, și geniile tot pe-acolo… Își suflă nasul 😀 ):

Fluimucil (ei bine, oamenii ăștia clar au înțeles că trebuie să se facă remarcați. Presupun că de asta au ales un nume cam câh și-apoi au și desenat o chestie absolut hidoasă! Sincer, e urâțică rău chestiuța aia portocalie! E prea urâtă chiar și dacă e să iau în calcul că micro-organismul care-mi face rău trebuie stârpit!):

În plus, am mai văzut și-un Hexoraletten N (nu, nu e ăsta) și-un Parasinus (nici asta), dar n-am reușit să dau peste spoturile cu pricina, ceea ce nu e tocmai o pierdere teribilă. Publicitatea la medicamente e destul de sterilă (hă-hă).

Reclama Catena de Sărbători

Dacă e să fi văzut ceva la televizor în ultimele două săptămâni, ceva-ul ăla a fost sigur o reclamă la Catena. Mă rog, vorba vine una, că-s o grămadă, chipurile adaptate pentru mai multe regiuni și rulează ba-n format scurt, ba mai lung. De ce a plouat cu spoturile lor presupun că e clar pentru toată lumea. Adică, nu știu voi, dar eu am senzația că s-au triplat numele pe care le-am tot întâlnit pe ecran pentru categoria ajutoare digestive și, na, toți cumpătații trebuie să-și ia de undeva digestomezym-fiobilinohelpul extra-forte, nu? Așa că de ce nu și le-ar lua de la Catena? Mișcare inspirată, mai ales că țintesc spre un public ceva mai în vârstă, iar ei sunt chiar mai predispuși decât oricine să aibă nevoie de pastile ajutătoare…

Totuși, mă depășește de ce optează pentru forme atât, atât, atât de nefericite! Oare chiar asta îi atrage pe cei din core-targetul lor?! Altfel, percepția generală cred că e exact așa cum a formulat-o un cunoscut de-al meu: ”de fiecare dată crezi că tocmai ai văzut cea mai proastă reclamă posibilă, dar te surprind mereu cu următoarea, care-i și mai proastă”.

Așadar, pe alese:

    • Moldova:



  • Oaș



  • Muntenia


  • Dobrogea


  • Ardeal



  • Banat


  • Oltenia


PS: Pentru mine, de departe cea mai înfiorătoare e cea cu Oașul. Zău, nu știu câți bani ar trebui să pompeze unii în mine ca să mă jeluiesc așa miorlăit ca Arșinel. Nu, n-a ieșit o glumă bună, chit că se vrea referință culturală ironică.

PPS: Ca să nu fiu răutăcioasă până la capăt, am să spun că pot să apreciez munca de adaptare pentru copy și costume (deși pentru cele din urmă nu mă pricep suficient încât să-mi dau seama dacă au fost chiar riguroși).