Dacă îmi amintesc eu bine, Redd’s a fost prima bere cu lămâie care a apărut pe piața românească, deși la vremea respectivă (2010?) o promovau cu sloganul ”too tasty for men”. Doar că lucrurile s-au schimbat rapid și s-ar părea că bărbații s-au dovedit cel puțin la fel de interesați ca femeile de noile sortimente de bere. Și în ciuda faptului că promovarea de nișă are uneori avantajele ei, cei de la Redd’s probabil că și-au făcut bine calculele și au constatat că ar fi pierdut destul de mult dacă ar fi insistat să se adreseze în continuare exclusiv femeilor. Așa că nu e de mirare că au renunțat la vechiul slogan și au optat pentru ”creator de gust”.
Totuși, noul spot nu se îndepărtează brutal de vechea linie. Cel puțin vizual, accentul cade în continuare pe aspecte apreciate mai degrabă de consumatoare, însă au apărut în cadru și domnii. Așa că, global, mi se pare o tranziție subtilă și potrivită, chiar dacă reclama în sine nu e neapărat specială (de fapt, e cam spotul clasic la bere, cu terase și prieteni care se simt bine împreună):
Știu că am să-i supăr pe unii cu asta, dar mie nu mi se pare senzațional spotul ăsta. Poate pentru că au ridicat mult ștacheta în trecutul recent și e dificil să tot scoți pe bandă reclame foarte bune? Poate că e prea lung dialogul? Nu știu…
În rest, să fiu bine înțeleasă, îmi place linia pe care merg campaniile Cosmote din ultima vreme: îmi place că pun accent pe oameni cu adevărat valoroși, îmi place că-și dau silința să transmită emoție autentică și îmi place inclusiv ideea din substratul spotului despre care vorbesc aici. Dar senzația mea este că n-a ieșit chiar tot ce putea să iasă:
Și probabil că nici vouă nu vi se va părea nimic foarte dubios la el la prima vizionare. Totuși, difuzarea lui a fost interzisă de CNA. De ce? Pentru că are ”un mesaj înșelător, care induce în eroare consumatorii și creează o situație dezavantajoasă pentru ceilalți concurenți de pe piața auto din România”. Problema, pe scurt și dacă am înțeles eu bine, este că în reclamă vi se spune că puteți găsi ”modele Skoda începând de la 4480 EUR+TVA”, dar asta e valabil pentru cel mai ieftin model (Skoda Citigo) și nicidecum pentru Octavia, mașina prezentată efectiv în spot (mașină al cărei preț minim e binișor peste 9000 EUR).
Din punctul meu de vedere, practica asta e la fel de discutabilă ca și decizia celor de la CNA de a nu permite difuzarea postului. Pot găsi și argumente pro și argumente contra. Însă decizia de cumpărare pentru un bun durabil e destul de complexă și nu se ia oricum, ci cu oarece muncă de cercetare și-un proces destul de activ de ponderare a avantajelor și a dezavantajelor. Chiar dacă m-ar induce în eroare spotul și mi-ar da de înțeles că pot să-mi cumpăr o super-Octavia cu 4480 EUR+TVA, nu cred că m-aș repezi în secunda 2 la o reprezentanță și-aș rămâne acolo plângând lângă un Citigo. Să fim serioși! Sunt mulți bani și nu ne luăm mașini în fiecare zi, așa că ne cântărim deciziile mult mai mult decât atunci când ne luăm biscuiți, cu atât mai mult cu cât e vorba de Programul de Stimulare a înnoirii Parcului auto naţional (adică un target cu relativ puțini bani) și foarte probabil de leasing-uri (deci datorii pe termen mediu și lung). Pun pariu că lumea intră pe site-uri, verifică informații, face comparații între mărci și modele etc.
Mie chiar mi-e greu să cred că te duci la reprezentanță ca o floricică, numai cu reclama-n cap și până la urmă te ”agață” un vânzător bun și cumperi de câți bani ai, nu ce ți-ai dorit la început, eventual cu vreo replică de genul ”e tot Skoda, cu aceleași piese, aceeași tehnologie”. Asta ca să nu mai pun la socoteală varianta a doua de interpretare a inducerii în eroare, complet fantezistă, în care-ți închipui că poate omul vine chitit să-și ia Octavia, află că-i cam de 2 ori și ceva mai scumpă și zice până la urmă ”ok, hai că mai pun niște mii și-o iau pe aia dacă tot am venit până aici”.
În realitate pun pariu că nu-i vorba despre consumator, ci despre vreun concurent care a văzut o oportunitate de amânare a unei campanii rivale, printr-o reclamație la CNA vizavi de o chichiță. Altfel, stați liniștiți, nici concurența nu era prejudiciată propriu-zis, pentru că sunt absolut sigură că cine se pregătește să dea niște mii de EUR și eventual se pregătește să-i dea în tranșe lunare, cu dobândă, timp de câțiva ani, probabil că trece prin toate ofertele de pe piață.
Eu sunt fan Napolact și-n general mi-au plăcut mult și reclamele pentru produsele lor. Dar asta e cam forțată. Ori e prea lung drumul individului, ori e prea încărcat spotul cu prea multe elemente (și fiecare cu potențială semnificație), ori mi se pare ciudat cordonul ăla ombilical invers (de lapte?), nu știu. Cert e că nu mă atinge emoțional așa cum eram obișnuită, deși mesajul final – ”te duce în inima Ardealului” – e bun și perfect congruent cu linia de promovare de până acum.
Timpul pe care-l petrec eu în fața televizorului e destul de limitat, dar măcar pentru nobila muncă pe care o depun aici mă mai plantez din când în când în fața cutiei negre și studiez oferta de reclame. Doar că, din când în când, mai vin pe la ai mei și, deși ei se uită la TV semnificativ mai mult, tata e alergic la reclame. Cum apare pauza publicitară cum se năpustește asupra telecomenzii și mă lasă pe mine fără idei. Din fericire, radioul e deschis mai tot timpul în bucătărie, așa că pot să compensez cât de cât. Cel puțin cu ideile, pentru că spoturile în sine n-am nicio șansă să le găsesc online și să le împrumut aici. Cred că și pentru spoturile TV reușesc să găsesc abia 1 din 5 căutate, așa că…
Oricum, să știți că eu m-am străduit să găsesc spotul radio cu BRD și cumpărămisirea, dar nu e de găsit. Însă nu-i musai să mă credeți pe cuvânt că au inventat conceptul ăsta, pentru că l-au pus la loc de cinste și pe site. Ei bine, cumpărămisitul ăsta e un hibrid între cumpărat și economisit și nu e o idee chiar rea, dar nici extracepțională (na, ăsta-i hibridul meu între extraordinar și excepțional). Și vorbesc stric despre sonoritate – e o idee isteață, dar ceva nu-mi sună bine (prea multe consoane ”pline”?). Iar despre produs nu vă spun, de-al naibii, decât ce au preluat toate site-urile de știri financiare – ”BRD importă obiceiurile americane în ceea ce privește economisirea și lansează un serviciu …”.
Spotul e același, cu-n mic adaos la final și-l găsiți în link-ul de la început. Dar cu ocazia acestui articol am descoperit că pagina de Facebook a produsului Fruzu e foarte bine întreținută și găsiți destule chestii simpatice ”întoarse”. Bravo cui se ocupă de ea! Chiar am văzut conținut creativ și engaging 🙂
Îmi place și presupun că va atinge în egală măsură femeile și bărbații. Pe bărbații îi copleșește din start cu un fel de promisiune că vor înțelege femeile, iar asta pare să fie o dorință aprigă și seculară 😀 Iar pe femei le flatează, pentru că e prima dată când un producător le dedică un vin, pentru că le evidențiază varietatea și, de ce nu, pentru că în sfârșit le va înțelege ceva 🙂
Oricum, e bună ideea, abordarea e provocatoare și nici spotul nu-i rău:
Pe cuvânt că nu-mi place să zic de rău despre reclame, dar asta e slăbuță rău. Cel mult cred că pot să apreciez începutul făcut în stilul genericului de la Tânăr și neliniștit și poate o frântură din mine s-ar bucura că nesuferita și-o ia peste bot. Dar să fim serioși! Nu e cine știe ce umor, povestea e fâsâită rău și legătura cu produsul e forțată. Și astea fără să pun la socoteală fractura logică din final. Adică, zău, dacă aș fi forțată să stau cu o soacră nesuferită în casă cred că cea mai proastă idee din lume ar fi să o enervez. Și într-o manieră puerilă? E fix treaba aia cu ”don’t poke the bear”! 🙂 Dar poate-mi scapă mie ceva pen’că nu-s genul care se uită la telenovele. Mă tot gândesc că, dacă ar fi fost după mine, probabil nici Noră pentru mama n-ar fi trebuit vreodată să apară la TV și uite că m-aș fi înșelat grozav vizavi de potențialul maratonului ăluia de bălăcăreală 🙂
[UPDATE] Există și o variantă mai provocatoare, dar sigur că bucățica respectivă nu prea era bună de dat la TV 😀
Ați auzit vreodată zicala asta – ”ce se naște din pisică șoareci mănâncă”? Ei, KFC vrea să ne spună că nu tot ce vine înfășurat într-o lipie se cheamă șaorma 🙂
Produsul lor se numește Twister, e ”învelit într-o tortilla pufoasă” și are în el chestii de genul rucola sau honey mustard, deci e musai să se poziționează ceva mai sus decât banala șaormă de la orice colț de stradă. Și ca să fie clară diferența, mie mi se pare că au găsit o formulă foarte simpatică pornind de la celebrul ”cu de toate” și au ajuns la ”ce trebuie”:
În lumea asta extrem de competitivă nu poți să lași nimic la voia întâmplării dacă vrei să ai rezultate bune. Iar unul dintre aspectele la care noi, consumatorii, nu ne gândim prea mult la nivel conștient e ambalajul. Și când vine vorba de ambalaje, eu mă gândesc mereu cu apreciere la designul unitar dintre sticla de șampon și cea de balsam a mărcii Head&Shoulders:
Publicitate românească 