Sunt blogger acreditat la Webstock 2015!

Urmăresc cu mare interes ce se întâmplă la Webstock de cel puțin doi ani, iar anul trecut chiar am avut senzația că a fost un eveniment uriaș! Mi-a părut sincer rău că n-am fost acolo, așa că mi-am propus să nu ratez ediția 2015. Mi-am făcut curaj, m-am înscris (apropo, încă mai puteți să faceți asta până pe 28 august – aici), iar astăzi mă declar cu mândrie „Blogger acreditat la Webstock 2015” 😀 (Mulțumesc, Cristi!)

În 2014 am prins din zbor o mulțime de informații utile și am simțit binișor atmosfera chiar și remote, doar urmărind ce postau unii dintre omuleții de la fața locului, așa că am așteptări mari de la experiența live a unui eveniment de o asemenea anvergură (de altfel, cel mai important din România pentru nișa online/blogging/social media). Aștept cu mare interes conferințele, mini-conferințele (oare pe care dintre cele trei să o aleg?!) și, firește, premiile. A, dacă tot veni vorba despre premii, nu vă sfiiți să trimiteți propuneri (încă mai aveți timp) pentru oricare dintre categoriile: publishing, utility, best use of photography, blogging campaigns, special projects, Facebook applications, mobile applications, corporate blogs, innovation, best brand on Instagram, best use of video in online; bonus, anul acesta puteți nominaliza pe cineva și pentru personalitatea anului (până pe 30 august – aici).

Din punctul meu de vedere, oricine e interesat de ce se întâmplă în online-ul românesc ar trebui să facă tot posibilul să fie prezent pe 2 octombrie la JW Marriott Grand Hotel, mai ales pentru că lumea marketingului și a comunicării se îndreaptă din ce în ce mai consistent spre digital (din fericire și bugetele, deși nu chiar în același ritm galopant)! N-am niciun dubiu că vor fi prezenți super-speakeri, că voi afla  o mulțime de lucruri noi, că voi surprinde noi perspective asupra unor aspecte pe care le știu deja și că voi pleca de aoclo cu o infuzie de idei proaspete, generate de interacțiunile cu oamenii dedicați online-ului. Da, da, aici e esența Webstock – în oamenii online-ului, a comunității – și e una dintre chestiile care mi-au plăcut întotdeauna enorm la concept: a pornit ca un eveniment pentru bloggeri, hrănit din sugestiile comunității, și continuă să fie la fel, dovedind același interes pentru subiectele care-i frământă pe membrii marii familii online și același respect pentru preferințele lor față de speakerii pe care își doresc să-i asculte. (Sunteți invitați să propuneți teme aici, iar pe vorbitori aici.)

PS: Webstock 2015 este organizat de Evensys și Vodafone România.

Top Social Brands 2015

Vineri am participat la conferința Top Social Brands, organizată de Revista Biz. Și am plecat de acolo foarte recunoscătoare, pentru că m-am ales cu o mulțime de informații interesante. De fapt, ca să fiu sigură că nu uit nimic esențial, am încercat să consemnez în timp real aspectele care mi-au atras cel mai mult atenția și le găsiți în continuare pe pagina de Facebook.

Însă, ceea ce nu am publicat acolo a fost topul în sine, top care, pentru prima dată, a inclus 75 de nume și nu doar 50:

Ar fi multe de discutat pe marginea acestui top, dar probabil că prima și cea de-a 26-a poziție sintetizează perfect ideile-cheie care mi s-au întipărit cel mai bine în minte la conferință. Vodafone, primul clasat în top în ultimii șapte ani este unul dintre cele mai active branduri, cu campanii integrate și mișcări foarte inspirate. Iar pe locul 26 veți găsi, în premieră, brandul TNT; practic, nici măcar nu se poate spune că ar fi fost prezent în social media până acum, așa că e de-a dreptul surprinzătoare intrarea lui în top și direct atât de sus. Explicația? Curajul de a încerca idei foarte neconvenționale (curaj care pare să le lipsească cu desăvârșire celor mai mulți dintre jucătorii de pe piața românească). S-au gândit la conceptul de #livrarespecială și s-au jucat teribil de frumos cu el: au făcut livrări cu drona, au „livrat” copii în excursie cu limuzina, au profitat de valul cu șpagatul lui Van Damme și l-au reinterpretat în varianta proprie etc. Bravo lor!

Aștept cu interes ediția de anul următor și sper ca toți cei din top (și alții) să evalueze aceste rezultate și să acționeze în consecință. Chiar e nevoie de mai mult curaj și de mai multă creativitate! 🙂

Campania Coca-Cola #KissHappiness

Admirația mea aparte pentru geniul de marketing al Coca-Cola n-ar trebui să fie un secret pentru cine a mai citit la mine articole despre reclamele și campaniile lor. Dar tura asta a fost dragoste desăvârșită între mine și ideea lor, de la prima vedere a unui banner similar în Băneasa:

Nu știu cine a avut ideea asta cu ”I kissed Marylin”, dar cred că merită măcar o bifă în istoria publicității. Chiar mi se pare un concept extraordinar de inspirat, provocator și creativ. Nu are cum să nu iasă în evidență!

Și îmi place că au extins ideea și spre celebrități locale pentru diferite țări. De exemplu, văd că a apărut un filmuleț cu Delia în aceeași notă cu cel promovat internațional, cu Rita Ora (deși nu știam că ar fi atât de populară și în România):

Apropo, dacă e ceva care să nu le fi ieșit deloc în campania asta, sigur-sigur vorbim despre lookul lui Rita Ora. În general mie mi se pare foarte drăguță fata asta, dar în video și pe panotajul stradal mi se pare urâțică tare:

Toată povestea asta se leagă de aniversarea unui secol întreg de viață pentru inconfundabila sticlă de Coca-Cola, timp în care a fost „sărutată” de milioane de oameni din toată lumea. De fapt, ei spun că oamenii aceia au „sărutat fericirea” (și-mi place cum au găsit o continuare lină a campaniei precedente). Tocmai în cinstea acestei idei a apărut hashtagul #KissHappiness și o miză care instigă eficient la interacțiune – cei care se pozează „sărutând” o sticlă de Coca-Cola și o distribuie în rețelele sociale cu hashtagul oficial au șansa să apară pe panoul aniversar. Iar dacă ne gândim că targetul principal al acestei băuturi e format mai ales din adolescenți și tineri, adică exact segmentele de vârstă care-și doresc din plin atenție, expunere și afirmare, n-am niciun dubiu că va avea mare succes ideea asta.

Top Social Brands

Fiind o mare pasionată de publicitate românească, în orice formă, sigur că peste fix o săptămână voi fi la cea de-a șaptea ediție a conferinței Top Social Brands și am avut grijă să-mi rezerv din timp un loc (aici). Până acum am „trăit” de la distanță evenimentul organizat de Revista Biz, dar a venit vremea să merg la fața locului și să aud cu urechile mele ce spun oamenii pe care îi urmăresc activ. Chiar aștept cu mare interes să îi ascult pe „cei mai influenți oameni din online și comunicare”, pe specialiștii social media și pe directorii de marketing din companii mari, pentru că, oho, am ce învăța de la ei.

În plus, sunt foarte curioasă să aflu cum arată o analiză a „activităților desfășurate de brandurile active în social media din România”, pentru că mie mi se pare că rețelele sociale au devenit cel mai dificil mediu de abordat. Știu că pentru outsideri pare o banalitate să postezi pe Facebook și prin celelalte rețele, dar e foarte dificil să găsești constant content bun și care să stimuleze interacțiunea, mai ales pentru că e un loc în care regulile se schimbă în timpul jocului și se schimbă mereu…

Așadar, dragi bloggeri, pasionați de marketing, PR, comunicare și publicitate, grăbiți-vă să vă înscrieți! Eu sunt convinsă că va fi o experiență din care n-aveți cum să nu creșteți 🙂

Social Media românească

Dintre toate speciile de conținut pe care le fac pentru proiectele proprii sau pentru alții, de departe cel mai dificil mi-e să mă ocup de conținut pentru rețelele sociale. De ce? Pe de o parte e o problemă faptul că regulile sunt mereu în schimbare și nu mă refer la aspectul dinamic și firesc al interacțiunilor umane, căci e firesc să fii foarte prompt și flexibil atunci când e de așteptat să comunici (în principiu) în timp real cu cei care-ți urmăresc activitatea. Nu, mă refer efectiv la mecanismele de afișare ale conținutului, iar Facebook își schimbă mereu regulile jocului. Și da, dacă e să merite cu adevărat să investești într-o rețea socială (în România), aia e Facebook. De fapt, mi se pare un semnal interesant că Facebook a cam început să depășească YouTube la conținut video (OK, stimulează creșterea asta printr-un mecanism destul de șiret, ca s-o spun frumos, pentru că acum contorizează la vizualizări și toate auto-play-urile din feed peste care scroll-uiești rapid și fără interes, ceea ce înseamnă impact zero al conținutului, dar cifrele îl gâdilă pe cel care publică aici). Ba, mai mult, pentru prima dată activitatea din rețele în jurul Premiilor Oscar a fost mai intensă pe Facebook decât pe Twitter, iar în State Twitter era Rege!

Dar hai să zicem că te poți uita la chestia asta ca la o provocare, chiar și în ciuda faptului că uneori e obositor să tot ții pasul cu noile găselnițe (cu fundamente strict comerciale, deși mereu o să ni se tot explice oficial că e pentru optimizarea experienței utilizatorului). Nu, nu asta mă sâcâie cel mai tare.  Și nici nu prea știu cum să spun frumos ce mă doare pe mine cel mai tare în povestea asta. Zău, nu vreau să par elitistă, dar pur și simplu mi-e greu să produc conținut ”de masă” când nivelul pare să fie foarte, foarte jos. Sincer, chiar se propagă dureros de eficient toate tâmpeniile sinistre, toate clișeele cretine etc. Ca să înțelegeți mai bine ce încerc să vă spun, vă invit să vă uitați cu ochii voștri la cele mai populare mesaje de pe paginile de Facebook din România în 2014. Pot să număr pe degete ce mi s-a părut acolo conținut cât de cât inteligent sau măcar inspirat (aș zice Tarom și Regina Maria, plus, deloc surprinzător, campania Orange cu Millidge, Doig și dansul). În rest, platitudini, poze cu copii, niște bine-meritate țâțe și chestii de-a dreptul hidoase vizual (de exemplu, vă invit să vă uitați la categoria ”jurnaliști” și la poza aia făcută-n Paint postată de Andreea Marin, poză care nici măcar nu e creație proprie). A, da, apropo, mă scoate din sărite că e o nișă pe care se fură conținut într-o veselie…

Și înțeleg că lumea nu stă pe Facebook ca să citească niște Kant (cu excepția situației când are lipit un citat pe o poză cu-n drum, cu-n răsărit, o plajă sau altceva de genul ca să iasă motivațională un pic). Mi-e clar că inclusiv oamenii inteligenți stau pe rețelele sociale ca să se deconecteze, iar asta înseamnă uneori și să râzi de o mâță care cade de pe o masă. OK, asta e, dar voi realizați că sunt pe Facebook oameni care distribuie poze cu icoane?! Asta ca să nu mai pun la socoteală faptul că am scris despre asta azi (deși o am în cap de mult timp), pentru că s-a răspândit viral tâmpenia asta – pe scurt, o mândră a pus pe tumblr o poză cu o rochie și a întrebat universul ce culoare are, iar internetul s-a împărțit în două tabere care s-au încordat intens (unii au spus că e combinație de alb cu auriu, alții că e clar amestec de negru și albastru); a preluat-o BuzzFeed, a preluat-o Mashable și… WOW! Ce prostie! 🙂 (stați liniștiți, problema concretă s-a și rezolvat deja, nenorocirea aia de rochie e albastră).

Dar cert e că lumea pierde mult timp pe Facebook și pe celelalte rețele sociale. Conținutul de acolo a început să fie și sursă autentică de informare (pentru unii principala). Mai toți ne așteptăm să găsim acolo companiile, restaurantele, hotelurile etc. care ne interesează. Așa că n-am niciun dubiu că o afacere din ziua de azi (chiar dacă e discutabil ce ROI are din Facebook) cu siguranță pierde dacă nu e acolo. Trebuie să fie pe baricade, cu postări frecvente, cu-n minim de buget alocat pentru Boosts, pregătită să răspundă rapid la mesaje și comentarii, gata să facă și niște customer care abil etc. Și știu foarte bine că e greu să ai conținut nou și interesant tot timpul, e greu să gândești campanii eficiente, e greu să surprinzi exact la ce reacționează cel mai bine publicul tău, dar vă rog eu frumos de tot – hai să dăm noi, ăștia care facem conținut profesional, tonul altfel. Hai să începem să educăm publicul și să mai creștem nivelul! Da, bine, pozele cu copii și pisicuțe aduc like-uri și interacțiuni pe bandă, dar hai să ne dăm silința un pic mai mult!

Reclama Bitdefender – Inteligență din România

De regulă îmi place mult cum comunică Bitdefender. Au tot avut campanii online simpatice, au făcut o chestie faină la Webstock cu #safie, apoi, povestea asta cu Safe Blogging a fost chiar mișto, sunt foarte implicați în fel de fel de evenimente, știu sigur că sponsorizează cu spor conferințe de securitate informatică etc. Acum cred că e prima dată când se promovează la TV (sau, în fine, eu nu-mi amintesc să mai fi văzut vreodată un alt spot de-al lor) și nu e rea nici reclama asta, deși parcă e ușor cam fadă:

Însă îmi place cum se poziționează și mă gâdilă bine la fibra naționalistă. Totuși, tocmai pentru că merg în direcția asta și-i știu că-s creativi, încă mă tot frământă de ce au ales un mesaj atât de sec pentru 1 Decembrie, fix de Ziua Națională, deci fix în ziua când ar trebui să celebrăm mai cu drag ca niciodată ”inteligența din România”. Adică, sincer, din toată seria de aici, chiar e printre cele mai superficiale postări și, pentru mine, cea mai mare dezamăgire… Ba, mi se pare cu atât mai greu de explicat scăparea cu cât pagina lor de Facebook pare, în general, destul de bine gestionată și, zău, a fost o scăpare într-un moment destul de nefericit.

Kinder Surprise la aniversare

Dragă Kinder Surprise România,

Cu mare drag aș fi scris despre spotul care rulează acum la TV cu ocazia aniversării a 40 de ani de existență (sper că am reținut bine ocazia), dar nu-l găsesc pe nicăieri și cu enorm regret observ că nicăieri în online nu se vorbește despre asta. Sau, dacă se vorbește, eu n-am găsit și chiar am fost motivată să caut, deci se vorbește degeaba dacă nu vede nimeni. Mi-a părut rău să văd că pe pagina de Facebook n-a mai apărut nimic de la sfârșitul lui August, mi-a părut rău că site-ul kinder.ro pare aproape părăsit, mi-a părut rău că site-ul asociat paginii de Facebook, deși e mai animat, nu are informații despre promoția actuală (și-ntre noi fie vorba, e mult de lucru la capitolul usability, pentru că navigarea e anevoioasă și mi-e greu să cred că un copil s-ar juca prea mult acolo – da, e simpatic, e cu povești, dar puștii n-au nici răbdare și nici atenție la detalii ca să exploreze micuțele semne de carte).

Iar regretul meu e sigur amplificat de faptul că amintirile mele din copilărie sunt pline de jocuri cu surprize Kinder. Practic, eu cu asta m-am jucat și ce vedeți mai jos am adunat cu mare drag în clasele primare (deci între 1994 și 1997). Probabil că figurinele astea mi-au antrenat în acei ani de formare imaginația mai mult decât orice altceva și sunt sigură că și cei mici de astăzi se bucură de ele la fel de mult, chiar și-n condițiile în care sunt supra-stimulați de n alte variante de dulciuri, jucării sau jocuri pe TV/tablete/telefoane/console/etc. Ideea de dulce cu surpriză va entuziasma oricând (mai ales un pici, deși pot oricând să recunosc că și acum, la 26 de ani mai iau câte-un ou Kinder și-s la fel de dornică să aflu ce e înăuntru).

Kinder Surprise

Așadar, oameni buni, promovați-le cum merită! Generația mea a crescut cu ele și nu mi se par deloc depășite. Eu una m-am bucurat grozav să văd reclama cu pricina și, mai ales, câteva ”fețe cunoscute”, chiar dacă par un pic cosmetizate pentru cerințele lui 2014 🙂

PS: La mulți ani, Kinder Surprise! N-aveam cum să te cunosc de 40 de ani, dar te cunosc de 20 (deci jumătate din viața ta și aproape toată a mea) și mi-ai fost sigur foarte, foarte drag de la prima figurină (Fifi, leoaica îmbrăcată în roz, din ”semi-centrul” fotografiei)!

PPS: Îmi dau seama din statistici că-i de mare interes poza de mai sus, așa că vă mai servesc una. Mă rog, eu tot speram să găsesc la un moment dat protagonista spotului drept surpriză, dar nu prea am noroc atunci când cumpăr eu. În schimb, s-a îndurat de mine alt norocos și mi-a dat pinguinul lui. Și-l expun aici, în contrast vechi-nou 🙂

1

Campania electorală și Social Media

Mediafax a făcut o analiză referitoare la ”ce și cât postează prezidențiabilii pe Facebook și care sunt efectele” și cred că merită citită pe-ndelete. De fapt, cred că e mult mai interesant de urmărit tipul de conținut, pentru că asta ne arată cu adevărat poziționarea (și, mai departe, specia de electorat pe care mizează fiecare). Altfel, cifrele de la capitolul ”efecte” pot fi foarte înșelătoare:

Ponta este urmat în top de Klaus Iohannis, cu 34 de postări 111.205 like-uri, 4.444 comentarii şi 7.480 share-uri, Elena Udrea – 26 postări, 59.382 like-uri, 2.731 comentarii şi 2.967 share-uri, Szilagyi Zsolt – 8 postări, 625 like-uri, 7 comentarii şi 95 share-uri, Călin Popescu Tăriceanu – 6 postări, 382 like-uri, 40 comentarii şi 50 share-uri şi Dan Diaconescu. cu o postare, care a adunat 47 de like-uri, 21 de comentarii, dar care nu fost distribuită de nimeni.

De ce? Păi, chiar făcând abstracție de categoria ”postacilor” (da, chiar există oameni plătiți să posteze fel de fel de minuni prin fel de fel de locuri), cifrele cu pricina nu înseamnă mare lucru dacă nu le raportezi la cât s-a investit în promovare, iar la aceste cifre nu cred că au avut acces cei de la Mediafax. Adică, să fim serioși, epoca reach-ului organic a cam apus pe Facebook…

Însă e foarte interesant cât de mult s-au schimbat lucrurile din 2009. Un exemplu de cum arătau lucrurile, la cald, atunci găsiți aici (și sigur e ceva ce merită recitit astăzi). Dar îmi amintesc și eu că am făcut în perioada aceea un proiect pentru un curs la Master, iar din analiza mea de atunci rețin sigur că mult-iubitul Crin Antonescu posta ridicol de rar și numai chestii absolut plicticoase, scrise la persoana a treia, într-un stil total impersonal și fără substanță. Mie mi s-a părut că era un fel de a fi prezent pentru că i s-a spus că trebuie și a bifat asta în treacăt. Altfel, sigur, erau destui care vedeau în el atunci marea speranță, reach-ul organic era încă rege, așa că activitate era destulă pe pagina cu pricina.

Ei bine, azi nu mai merge așa. În spatele fiecărui cont de candidat (mai serios) se vede o strategie sănătoasă și parcă-mi vine să spun că se chinuie cu toții să ajungă și la electoratul tânăr, atât de dezinteresat de subiectul politică (și cam pe bună dreptate, căci categoria asta nu prea se simte reprezentată). În plus, campaniile lui Obama au fost exemple clare de alegeri câștigate prin forța Social Media și tare mi-e că anul ăsta s-ar putea să fie primul în care câștigătorul nu va mai fi ales (exclusiv) pe bază de autocare și pungi de făină/sticle de ulei. Nu mă iluzionez că fenomenele astea nu vor mai apărea. În fond, electoratul acela e stabil, numeros și e foarte ușor de mobilizat (apropo, n-am să înțeleg vreodată de ce n-ai lua făina de la X-ulescu și n-ai vota, totuși, cu cine simți tu). Însă cred cu tărie că balanța se va înclina altfel la următorul scrutin…

PS: Probabil am să-mi blestem zilele pentru că am să scriu asta, căci e mereu o idee foarte, foarte proastă să te lansezi în discuții cu iz politic, dar cel puțin până acum, mi s-a părut că cei care se ocupă de pagina lui Ponta sunt cei mai inspirați. Da, a ieșit cu scandal povestea cu Simona Halep, dar până la urmă n-a fost publicitate mincinoasă, ci pur și simplu o mișcare abilă. Dar la fel de adevărat e că ‘mnealui e-n campanie de mai mult timp ca alții. De fapt, în ultima vreme pare să se fi lansat tare Johannis, cu mesajele din categoria ”S-a putut în Sibiu. Se poate în toată țara.” (apropo, e interesantă alegerea pentru numele de Iohannis, o formă ceva mai neaoșă decât cea cu J, dacă tot e originea una dintre contrele oponenților). În rest, Monica Macovei comunică bine, frumos, curat, corect și are o mie de calități ca om, dar charisma clar nu e punctul ei forte și-mi pare rău s-o spun, asta contează. Iar despre Elena Udrea și pozele ‘mneaei din alimentarele de provincie din care-și cumpără salam Victoria în timp ce e cu iPad-ul sub braț chiar n-aș vrea să spun nimic 😀 . Ceilalți din cursă n-au ajuns spre mine cu niciun fel de mesaj și asta cred că spune suficient și despre ce și cât de bine fac 🙂

PPS: Singura certitudine a următoarelor alegeri pare să fie campania foarte, foarte dinamică și interesantă ce le va precede.

Rețelele de socializare. Cont personal. Cont profesional

Majoritatea am picat sub vraja rețelelor de socializare, așa că avem conturi și pe ici, pe colo, iar pentru fiecare cont suntem liberi să postăm orice simțim. Teoretic, dacă se găsesc unii sau alții care constată la un moment dat că n-au mare lucru în comun cu noi sunt și ei liberi să nu ne mai urmărească. Practic, ideal ar fi să avem și noi mai mult discernământ… Poate că n-ar fi nevoie să pui o poză nouă chiar de fiecare dată când întorci capul, poate că nu-i musai să știe toată lumea când ți s-a rupt o unghie, poate că nu-i o idee bună să ai poze în lenjerie etc. Și chiar dacă ai grijă la lucrurile astea mai de bun simț, tot e musai să ai discernământ ca să nu-ți dai check-in la Sinaia când te-ai învoit de la birou pe motiv de gripă/să constați că șeful tău e un tâmpit/să te plângi că te plictisești la muncă dacă ești conectat cu superiorii în rețeaua cu pricina sau, dacă lucrezi pe cont propriu, ține de o fibră anume să nu postezi poze din vacanțe luxuriante dacă ai datorii la colaboratori și te tot scuzi că n-ai cu ce să le achiți etc.

Desigur, când vine vorba despre pagini profesionale, lucrurile se complică mult mai mult, pentru că greșelile pot fi și lucruri mai mici, de finețe, iar orice greșeală poate să-ți scadă credibilitatea și asta n-are cum să facă bine. În rest, prezența pe Facebook, Twitter, G+ etc. are mari beneficii pentru orice produs, pentru că e o metodă (de regulă) gratuită de consolidare a imaginii, e o legătură ceva mai personală cu targetul, poate fi și o cale grozavă de a-ți îmbunătăți serviciile (cu singura condiție de a fi deschis la feed-back-ul real) și lista poate continua destul de mult. Categoric nu e ușor să generezi conținut ”engaging” în condițiile în care trebuie să cauți mereu echilibrul dintre atractiv și relevant, dar merită efortul.

Însă greșelile îi costă cel mai mult pe cei din categoria vedete/persoane publice, iar acesta este motivul pentru care majoritatea angajează pe cineva specializat. Chiar nu e lucru ușor să faci în așa fel încât pagina să pară că este într-adevăr gestionată de vedeta cu pricina, să ai conținut personal autentic, dar să cântărești bine și să filtrezi orice virgulă. Iar cei care insistă să posteze singuri…

Ei bine, e a doua oară într-o singură săptămână când citesc despe vreo gafă marca Maria Grapini. Astăzi am citit la Arhi și miercurea trecută la Simona Tache, așa că am intrat și eu pe profilul cu pricina și-am studiat. E foarte discutabil dacă postările cu ”Bună dimineața”/”Noapte bună” fac bine sau rău, la fel și pentru share-uri de poze într-un anume fel, ba chiar îmi mențin părerea și pentru sfaturile din categoria ”de ce sunt buni germenii de grâu”. Deși unele îmi par cam naive, toate arată latura ”umană” din spatele ministrului, iar asta face bine la imagine. Idem pentru faptul că răspunde personal și la anumite comentarii. Ba nici chiar evidența faptului că gestionează singură pagina n-ar fi rea deloc, pentru că alegătorul poate să simtă că într-adevăr ar fi ascultat. Totuși, greșelile de scriere/exprimare nu-și au locul în niciun fel de act de comunicare publică, iar unele idei exprimate categoric au șanse mai mari să dăuneze decât să facă bine (de exemplu, asta)…

Așadar, să postăm cu discernământ! 🙂 Și dacă la conturile personale e suficient ca discernământul să fie doar rudă bună cu simțul comun, pentru paginile oficiale situația e mai sensibilă, iar rezultatele cele mai bune vin cu discernământ specializat 😀

Coca-Cola și numele de pe sticlă

Am tot amânat să scriu despre asta pentru că așteptam să văd dacă va apărea și un spot la TV. Încă nu l-am depistat și presupun că nici nu e nevoie de vreo investiție în genul ăsta de media. Social media și-a făcut treaba exemplar și nici nu e de mirare. Însuși sloganul campaniei se leagă de ideea de a împărți o Coca-Cola cu prietenii, deci esența e în share și friends. De asemenea, presupun că vine în completarea campaniei #HaiSăMâncămÎmpreună, care avea un accent mai pronunțat spre Twitter.

Însă chiar și dacă e să scoatem capul din online și rețelele sociale (deși, să fim serioși, zilele astea mai toată lumea, din orice segment de vârstă, dedică bucăți sănătoase de timp unor activități din sfera asta), e o idee bună de campanie, pentru că întotdeauna ai un sentiment ok atunci când ai parte de un produs personalizat. Bine, între noi fie vorba, e o idee testată deja prin alte țări, deci nu cred că aveau mari emoții. Deși la noi s-ar putea să aibă un ecou și mai răsunător. De ce spun asta? Păi mă gândesc la popularitatea brelocurilor/cănilor cu nume sau chiar la kitsch-urile alea de pus în parbriz. Aș pune pariu că și non-băutori de Coca-Cola vor cumpăra măcar o dată o sticlă cu numele lor 😉

Oricum, cert e că rezultatul final arată bine. Cel puțin din punctul de vedere al Coca-Cola. E plin wall-ul meu de poze cu sticle cu nume! Unele banale cu numele clasice românești, altele cu nume pocite în y-uri, câteva cu porecle (apropo, bună de tot ideea asta cu ultra-personalizarea) etc. Ba au apărut chiar și glumițele, iar alea bune duc mesajul mai departe și mai eficient, însă chiar și ironiile se propagă cu spor 🙂

PS: 10 puncte de la mine și pentru asta: