Cum a fost la Webstock 2015

webstockRo

Este prima ediție la care ajung la fața locului, așa că nu am termen de comparație, dar mie mi-a plăcut mult ce am găsit acolo. A fost foarte multă lume, deci au fost oportunități din plin pentru socializat și închegat noi colaborări, iar din punct de vedere organizatoric eu nu am absolut nimic de reproșat.

Ce mi-a plăcut din ce am auzit? O mulțime de lucruri și nici nu mă așteptam la altceva având în vedere că tema evenimentului a fost legată de cei care schimbă jocul. Informațiile punctuale care mi-au trezit cel mai mult interesul le găsiți pe pagina de Facebook. Le-am scris repede, la cald, imediat după ce le-am auzit, ca să nu le uit.

Iar ce mi-a rămas cel mai bine întipărit în minte vă scriu mai jos (au trecut deja câteva zile de la Webstock, așa că informația s-a mai decantat și ce urmează e sigur esența, cel puțin pentru mine):

  • Povestea lui Andrei Roșu (pe care o puteți citi cu lux de amănunte aici) m-a lăsat cam fără cuvinte. Auzisem de el, știam despre performanțele cu Ironman și câteva dintre toate nebuniile supra-omenești pe care le-a făcut, dar motivația lui m-a atins într-un punct sensibil… Oricum e extraordinar ce a realizat în condițiile în care a început să alerge abia la 33 de ani, dar motivul pentru care a început să alerge sună cam așa: devenise tată și la un moment dat și-a dat seama că cel mic învață prin imitație, așa că s-a hotărât să-i dea un exemplu sănătos. Și cred că reușește cu vârf și îndesat să-i dea lecții extraordinare despre limite, succes și alegeri.
  • Andrea Rossini (Director la Vodafone pentru Consumer Business Unit) este unul dintre cei pe care îi ascult mereu cu plăcere. De la el am aflat despre câteva direcții noi în care merge Vodafone (partea cu telemedicina e, sigur, ceva remarcabil), am văzut primii pași ale celor două campanii care încep să prindă contur frumos zilele acestea (aplicația de fitness cu ciobanul Ghiță și transhumanța, respectiv toată structura din jurul ideii simple cu #HaiSimona) și am aflat și câteva informații tehnice interesante (le găsiți pe toate pe Facebook, inclusiv pe cea cu Ploieștiul, care este orașul cu cea mai mare viteză a internetului broadband din Europa și pe locul al treilea din LUME). Cred că am mai spus asta pe-aici, dar pentru mine Vodafone este un reper pentru piața din România pe partea de publicitate, marketing, comunicare; la ei observ cele mai multe campanii derulate (frumos) în paralel, pe cele mai multe canale și spre cele mai multe segmente; la fel, au avut destule idei de spoturi și campanii îndrăznețe, foarte bine executate și, nu în ultimul rând, au luat în fiecare an titlul de Top Social Brand în România. Deci fac bine ce fac și de fiecare dată când am ocazia să aud de la un om din interior câte ceva despre ce și cum fac, pentru mine e o adevărată plăcere.
  • Fotograful Dragoș Lumpan are un proiect absolut spectaculos – Ultima Transhumanță – și mie mi s-a părut uluitoare perseverența cu care s-a încăpățânat să tot meargă înainte în ciuda faptului că a întâmpinat piedici serioase aproape la fiecare pas. Mă bucur că în sfârșit lucrurile par să meargă (mai) lin în direcția cea bună și n-am niciun dubiu că filmul va ieși extraordinar.
  • Erwin Albu, deși numele s-ar putea să nu vă sune chiar foarte cunoscut, este omul care a inițiat demersul cu autoservirea și plata după conștiință 🙂 sigur ați văzut distribuite în rețelele sociale pozele și poveștile cu omulețul care și-a lăsat la poartă marfa, iar trecătorii erau liberi să-și aleagă ce vor și să lase în cutia poștală câți bani considerau că merită produsele. Ideea e frumoasă (deși pe noi fiscalitatea și birocrația ne sufocă în detalii și limitări artificiale), iar faptul că și el e un tip foarte simpatic și volubil n-a stricat deloc în prezentare.
  • Michele Grassi de la Enel mi s-a părut că a fost chiar curajos să vină și să vorbească la Webstock, pentru că masele nu se omoară după reprezentanții companiilor-mamut, mai ales dacă e vorba de companii care furnizează utilități (și, zău, pun pariu că ai și tu măcar o pățanie cu Enelul și-ți amintești rapid de cel puțin încă una povestită de vreun cunoscut). Însă eu apreciez foarte mult că Enel a înțeles că e important să stabilească un contact ceva mai uman cu beneficiarii serviciilor și mie mi se pare că de vreo 2 ani comunică din ce în ce mai bine în acest sens. Au făcut o aplicație prietenoasă care te scapă și de statul la coadă, vorbesc despre orientarea spre viitor, au conturi active în rețelele sociale, publică și conținut sensibil (adică postări informative îndulcite de chipurile brute, muncite, ale angajaților) etc. Sunt bine. Din păcate, prezentarea de la Webstock am impresia că a fost cam prea tehnică pentru ce era dispusă majoritatea publicului să digere; mie nu mi-a displăcut și l-am ascultat cu atenție până la capăt – ba chiar mi s-a părut interesantă observația referitoare la modelul de distribuție al energiei electrice, care a cam început să fie perimat în forma actuală, pe care o moștenim de la Tesla, și care se îndreaptă și el spre epoca digitală și un altfel de control).
  • Cornel Ilie cred că a fost cea mai mare surpriză pentru mine. Deși sunt în target, nu cred că am fost vreodată fan VUNK, nu m-am îngrămădit la concerte, n-am fost leșinată după solist (bine, între noi fie vorba, nici nu prea asociam numele cu un chip) etc. Însă omul care a vorbit pe 2 octombrie la Marriott mi s-a părut excepțional. OK, se vedea că e obișnuit să fie în fața mulțimilor, pentru că era de un firesc enervant și vorbea cu o dezinvoltură sfidătoare 🙂 (mai ales dacă ar fi să îl compar cu Dragoș Lumpan, care, din ce văd e un fotograf excepțional și spune vizual povești vibrante, dar calitățile de speaker, îmi pare rău, îi lipsesc cu desăvârșire; sau chiar cu Michele Grassi, care, deși vorbește corect în fața publicului, nu reușește să capteze la fel audiența, dar poate că nu-l ajută nici materialul destul de tehnic?). Și nu a fost vorba doar despre Cornel Ilie, ci și despre inovațiile care se leagă de trupa VUNK, curajul lor uriaș de a fi diferiți (în privințe aproape anti-comerciale pe ici, pe colo), deschiderea spre nou, profunzimea mesajelor etc.

Dintre micro-conferințe m-a interesat în mod special secțiunea de „knowhow”. De la Mugur Pătrașcu (ca întotdeauna) am aflat o mulțime de chestii interesante (și pe acestea vă invit să le citiți pe-ndelete de pe Facebook, dar cred că merită să menționez și aici o idee absolut esențială pentru succesul în social media – se tot vorbește despre goana pentru conținut și adesea alergăm după mult conținut, dar scopul ar trebui să fie conținut puțin și atât de bun încât să genereze multe interacțiuni). Mădălina Uceanu a prezentat niște date destul de interesante despre ce se întâmplă pe piața muncii cu activitățile de social media și mai ales cu cei care le îndeplinesc; n-au fost neapărat informații surprinzătoare (poate cu excepția limitei superioare a veniturilor din așa ceva, dar aici mai trebuie nuanțate lucrurile), însă e bine că se conturează din ce în ce mai clar niște direcții ferme și o stare de echilibru, stabilitate. Andrei Cismaru e tot timpul simpatic și mi-a plăcut că am putut să văd o mică mostră de strategie diferențiată pe canale specifice în funcție de public (local, regional, global) pentru un brand global. Și mi-a mai plăcut mult și conceptul de Bridge de la Golin, prezentat de Raluca Duță – mi se pare foarte mișto (și, făcut bine, foarte eficient), dar foarte greu să monitorizezi în timp real tot ce se întâmplă și să reacționezi rapid, să te urci repede pe val (nu pot decât să sper că au și libertate deplină din partea clienților, pentru că toți timpii care se pierd în aprobări, ierarhie și birocrație costă, chit că e un demers riscant să adaptezi mesajul de brand instant la o tendință abia apărută).

Oricum, mi-a plăcut mult ce s-a întâmplat acolo și au fost și o mulțime de activări simpatice, cam toate cu #hashtag propriu, de la Bitdefender, Raiffeisen, Coca-Cola, HP, McVitie’s, McDonald’s, Gerovital și nu în ultimul rând Staropramen, care chiar a făcut o chestie foarte, foarte mișto cu mașina aceea de scris 🙂

Mulțumesc, Evensys, Vodafone și tuturor celorlalți parteneri care au contribuit la starea mea de bine de vinerea trecută! Mulțumesc, Cristian Manafu pentru ocazia de a participa la un eveniment cu substanță, util, plăcut și bine organizat! Mulțumesc și ție, Chinezule, mai ales pentru zâmbetele pe care știi să le trezești publicului cu care comunici! 🙂

PS: Suvenirul care mi-e cel mai drag este lampa (?) aceasta simpatică, utilă și foarte inspirată de la Vodafone (și am apreciat la justa valoare inclusiv mesajul jucăuș de pe ea: „pentru vizibilitate în online”).

photo151922176355838141

PPS: Îmi pare rău că n-am reușit să rămân la partea cu premiile (și cu atât mai mult îmi pare rău că am ratat petrecerea), dar mi-am făcut temele ulterior și cred că toți câștigătorii și-au meritat din plin locul 🙂

Reclama Piraeus Bank – Adevărata valoare ești tu

Spotul e cald și-ți lasă impresia că misiunea celor de la Piraeus Bank e centrată pe client, ceea ce, desigur, e o idee bună oricând în orice formă de comunicare comercială. Ba, mai mult, sloganul ăsta cu „adevărata valoare ești tu” e chiar măgulitor într-o manieră destul de subtilă, ceea ce iar e de bine.

Însă, mai presus de emoție, scene de familie, nostalgie, muzică lină și chipuri zâmbitoare, mi se pare ușor riscant să vorbești despre valoare în contextul bancar. Nu zic nu, aproape că e strategie de bază în copy să nu vorbești despre bani, ci despre valoare, doar că, atunci când vine vorba despre un produs bancar, care e 100% despre bani, poate fi cu două tăișuri. Adică, dacă reușești să nu te uiți la reclamă prin filtrul emoțional, rațional s-ar putea să ți se pară cam fals discursul, pentru că, zău, spun că e „despre valoare”, dar până la urmă chiar e vorba despre bani 🙂

De regulă, povestea asta cu valoarea se potrivește mai bine cu produsele/serviciile scumpe, pentru că cel care le vinde nu vrea să te gândești la bani, ci la plusul de valoare pe care l-ai câștiga, teoretic, prin calitate. Cumva, ar trebui să ți se inoculeze ideea clasică a lui „dai un ban în plus, dar merită”, însă, la nivel de comunicare explicită, povestea trebuie să fie în cu totul altă direcție decât cea pecuniară.

Așa văd eu lucrurile și s-ar putea să mă înșel, mai ales pentru că eu mă uit altfel la reclame decât se uită majoritatea consumatorilor, iar lor s-ar putea să le fie mai greu să treacă de „armura emoțională” a spotului. Și trebuie spus că e bună și legătura cu produsul, pentru că un comision de 0% pentru multe chestii e, într-adevăr, o grijă în minus, exact în tonul lui „îți amintești de vremea în care nu întrebai cât costă lucrurile?” (deși, dacă e să fiu răutăcioasă, constat că textul ăsta se suprapune cu oarece cadre cu copii și n-am cum să nu fiu de acord că nu mă interesau cât costă lucrurile în copilărie, dar cauzalitatea nu e înavantajul lor, pentru simplul fapt că nu trebuia să fac eu banii 😀 ).

În concluzie, spotul e bunicel, dar nu sunt foarte sigură că va fi terbil de eficient, cu atât mai mult cu cât sectorul bancar e o piață foarte, foarte agresivă și concurențială. A, și nici nu sunt foarte sigură că toată audiența vizată va percepe la justa valoare acel comision zero pentru fel de fel de servicii, pentru că o bună parte din public e foarte lipsit de educație financiară. De exemplu, aș pune pariu că mulți au carduri cu care s-au ales din greșeală și nu pentru că au căutat activ o bancă potrivită pentru ei, care să le ofere facilitățile de care au nevoie, foarte mulți nu sunt încă prieteni cu homebanking-ul, sigur sunt mulți care nici nu s-au gândit că pot scoate bani de la alte bancomate decât cel al băncii emitente a cardului etc.

PS: Varianta lungă a spotului:

Reclamă BCR – Creditul DIVERS BCR

Spotul în sine e foarte reușit și mi se pare interesant că protagonistul e tatăl, în multitudinea lui de roluri. Mă rog, mai sunt pe ici, pe colo niște imagini-stereotip care mi se par cam nefericite (de exemplu, cea cu soțul împovărat de sacoșe – asta înseamnă să fii soț? Zău? Bine că nu ducea gunoiul 😀 ). Dar per ansamblu îmi place. E emoționant și e foarte actual, deci multora le va fi ușor să rezoneze cu situația.

Atâta doar că nu prea văd neapărat legătura între poveste și produs. Sincer, ”o viață agitată devine o viață bogată” dacă alegi să te uiți la ea așa. Nu dacă-ți iei un credit. În fine, să zicem că relaxarea financiară te ajută să vezi lumea cu alți ochi, dar perspectiva tinde să fie o chestiune de alegere și, zău, gândul că ai un credit nu știu dacă te relaxează cu adevărat 🙂

Reclama Banca Transilvania – Totul pentru IMM

Zânul lovește din nou cu o campanie sensibilă și, din punctul meu de vedere, foarte inspirată. Pe de o parte, pentru că segmentul IMM-urilor, pe care-l țintește deja de ceva timp, e unul foarte fertil și care într-adevăr merită susținere. Și pe de altă parte, pentru că-și transmite mesajul în forma optimă – spotul are exact doza și tipul de emoție care i se potrivește. E aspirațional, dar nu lacrimogen:

PS: Am vrut să scriu despre asta atunci, dar am uitat. Hashtag-ul #DragoBT mi s-a părut foarte, foarte bun.

Reclamă ING – Rebranding ING Asigurări și ING Pensii – NN

Ăsta e genul de spot despre care mi-e drag să scriu, pentru că e foarte reușit. Are emoție, are sens, are un mesaj bine închegat și e sublim legat de ideea care trebuia transmisă. Iar toate acestea iau formă prin cuvinte bine cântărite și cu mare atenție la detalii. A, da, și colaborarea cu un nume mare clar n-are cum să le facă rău…

E drept, rebrandingul e întotdeauna o treabă extrem de delicată, așa că merită pe deplin toată grija și investiția. Dar la noi se mai fac uneori lucrurile și ”pe genunchi”, așa că mă bucur să constat că transformarea ING Asigurări, ING Pensii și ING Investment Partners în NN (Nationale Nederlanden) se face frumos, elegant (și, cred eu, eficient):

Pe lângă spot, am văzut aseară un material informativ mai amplu în pauza publicitară a Știrilor PRO TV și mai știu că s-au trimis și scrisori și e-mail-uri clienților ING. De asemenea, au avut grijă să creeze o secțiune amplă pe site-ul lor pentru a explica pe-ndelete tot ce înseamnă aceste schimbări. Din punctul meu de vedere, au fost mesaje bine cântărite pe fiecare canal prin care s-au transmis informările.

Și da, așa ceva costă – respectiv vreo 10 milioane de euro (informația asta am găsit-o aici și vă invit să citiți tot acolo despre alte detalii de finețe din proces).

Reclama Pensiopedia cu Delia Matache – Bucuria de a te angaja la 80 de ani

OK, nu e nici pe departe în aceeași ligă cu reclama celor de la Purcari, dar și spotul ăsta a reușit să-mi capteze atenția pe YouTube și i-am acordat toate cele 50 de secunde pe care mi le solicită, fără vreun impuls de a apăsa pe butonul de ”Skip Ad”. De fapt, în primele 33 de secunde chiar m-a amuzat binișor și prima parte e foarte, foarte bine făcută. Se cam strică treaba odată ce apare Delia Matache în peisaj, pentru că nu prea îi iese jocul actoricesc. Sau, nu știu, ceva e off tare la partea în care vorbește ea. Și nu, nu cred că-s doar buzele la care pare să-și fi făcut ceva dubios, deși e o femeie foarte frumoasă…

Chiar e păcat că finalul dezamăgește, mai ales pentru că acolo e esența mesajului, și nu pot decât să sper că poate e doar impresia mea sau, în fine, că mesajul se transmite, totuși, eficient.

Oricum, din nou mă văd nevoită să-mi exprim deschis aprecierea față de lecțiile de educație financiară la care se înhamă cei de la ING (întâmplător sau nu, fix prima postare de aici a fost tot despre un demers sănătos de-al lor). Și-mi place tare mult că reușesc să spună ce au de spus în forme foarte prietenoase (inclusiv vizual) și ușor de înțeles.

Reclama BRD – Începe

Din câte știu eu, BRD nu e chiar cea mai iubită bancă de pe piață, mai ales pentru că e celebră pentru comisioanele zdravene. Mă rog, nimeni nu prea moare de dragul băncilor, așa că nu e de mirare că optează din ce în ce mai mult pentru forme de comunicare foarte umane și emoționante.

Doar că celor de la BRD le-a ieșit tura asta un spot foarte, foarte bun. Inutil să mai spun că e la ani-lumină de reclama cu struțul, dar mi se pare interesant că au ales formula asta motivațională. Nimic de zis, e un format care prinde bine și e perfect plasat temporal, că doar mai toți avem un avânt aparte în perioada asta. Însă chiar le-a ieșit ceva special și-mi place să ascult povestea asta ori de câte ori dau peste ea la TV:

Reclama BRD cu struțul – Credit de nevoi personale

Am să presupun că s-a vrut o reclamă ceva mai altfel, simpatică și cu oarece umor, dar rezultatul e… Cum s-o spun frumos? Bizar?

Poate-s eu defectă, dar mie mi s-a părut slăbuț tare spotul ăsta. De fapt, îmi pare rău s-o spun, are nuanțe de-a dreptul penibile pe ici, pe colo:

Altfel, încerc să apreciez tentativa, dar parcă-mi vine să spun că pentru genul de produs pe care îl promovează ar fi fost mai potrivită o situație cu care audiența să rezoneze autentic. Probabil au vrut o metaforă foarte deosebită, care să atragă atenția, dar eu am mari dubii că struțul ăsta buclucaș o să aibă cine știe ce priză la public.

Reclama Piraeus Bank – winbank

Spotul pare să fie mai vechi, dar eu nu-mi amintesc să-l fi văzut până acum la TV. Oricum, îmi place, e foarte uman și plăcut și, deși cam toate băncile au optat, într-o formă sau alta, să comunice mai degrabă emoțional în ultimii ani, reclama asta are o căldură aparte:

Ce e diferit în ce rulează concret la televizor zilele astea e un adaos legat de winbank, un serviciu nou de la Piraeus Bank, despre care puteți citi mai multe aici.

Reclama CEC Bank – Constantin Brâncuși

[Motto: ”Eu am făcut piatra să cânte pentru Omenire.”]

Constantin Brâncuși e, fără îndoială, unul dintre cele mai valoroase repere culturale pe care le avem. Cred că e un subiect sensibil și pentru cei mai puțin citiți și instigă și în ei un sentiment de mândrie. Așadar, chiar și pentru simpla asociere cu asta aș putea spune că cei de la CEC Bank au fost foarte inspirați:

Totuși, povestea de peste imagini mi se pare chiar mai interesantă. Din câte știu eu, nu există și înregistrări audio cu marele sculptor și, de fapt, (măcar frânturi din) partea video am mai văzut în acest documentar:

Iar dacă textul care însoțește imaginile e copy făcut special pentru spot, aprecierile mele merg la echipa cu pricina, fără nicio urmă de reproș! Pe lângă faptul că ceea ce se aude pare să se potrivească perfect cu mișcările buzelor protagonistului, esența mesajului e minunată – ambiție, perseverență, calitate, durabilitate…

Bravo, CEC Bank! Bravo și agenției care a făcut asta! Mi se pare o execuție exemplară pentru o poziționare sănătoasă bazată pe un istoric îndelungat. Erau n forme în care se puteau întruchipa comercial tradiția, longevitatea, încrederea și tot ce se mai leagă de un brand care există pe piață de atât de mult timp, dar forma asta e cu adevărat emoționantă.

[UPDATE] CNA a interzis difuzarea spoturilor cu Brâncuși, pentru:

încălcarea articolului 93 din Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, potrivit căruia “Comunicările comerciale audiovizuale trebuie să respecte, indiferent de formă şi de durată, principiile de protecţie a minorului, de informare corectă a publicului, de respectare a demnităţii umane, de asigurare a unei concurenţe loiale”.