Reclama Oskar – Motanul și peretele

Am văzut reclama asta în urmă cu vreo săptămână și nu mi s-a părut suficient de în-niciun-fel ca să scriu despre ea. Zăcea undeva, spre fundul listei de idei de spoturi pe care le-aș aborda. Nu e nici vreo capodoperă creativă și are inclusiv un umor destul de îndoielnic (sau, în fine, sigur nu e genul meu de umor). Dar ce să vezi? O reclamă absolut banală începe să fie văzută și discutată de o mulțime de oameni (care în mod normal n-ar fi băgat-o în seamă), pentru că s-au găsit niște indivizi cărora să li se pară că prezintă imagini cu violență împotriva animalelor.

Da, da, s-au trimis și sesizări la CNA (măcar vreo 20 până la momentul în care vă scriu despre asta)…

Mie mi se pare absolut ridicol și cred că e o formă de hiper-sensibilitate. OK, poate-s eu biased, pentru că-s mai degrabă o așa-numită dog person (deși iubesc animalele de toate felurile), însă nu văd problema reală din spatele imaginilor:

Din păcate pentru ei, omuleții de la Deutek nu prea au cum să reacționeze ca mine – să ridice o sprânceană și să meargă mai departe – așa că au fost nevoiți să transmită un răspuns oficial care să calmeze asociațiile și cetățenii hiper-sensibili. Răspunsul pe lung îl găsiți aici, iar varianta pe scurt sună cam așa: mâța cu care s-a șters peretele era de jucărie (mă amuză că a trebuit să vină și cu poze doveditoare, ba chiar o s-o prezinte drept probă, dacă e cazul) și întreaga situație prezentată în reclamă era atât de absurdă încât n-are cum să instige autentic la abuz.

Din fericire pentru ei, cred că vor beneficia de o tonă de word-of-mouth și-o să-și scoată toți banii spotul ăsta (repet, banal!). E întotdeauna de discutat și aspectul ăla tăios cu publicitatea negativă, dar vreau să cred că hiper-sensibilii sunt, de data aceasta, o minoritate foarte restrânsă.

Reclama Purcari – Manifest pentru Neschimbare

N-aveți idee cât de mult mă bucur că în ultima vreme am tot avut ocazia să scriu despre spoturi bune, iar reclama aceasta pentru Vinăria Purcari intră degajat în actualul meu Top 3. Și nu e o apreciere implicită pentru folosirea Glossei lui Mihai Eminescu, pentru că nu-s ușor impresionabilă pe nișa asta. Ba, în general, chiar nu mă omor după genul liric. Însă felul în care e recitată, vocea, seria de imagini, mesajul în sine, legătura lui cu un contemporan prea grăbit și, pe alocuri, chiar putred…

OK, mărcile cu tradiție pot oricând să bată monedă pe tradițional și întoarcerea la rădăcinile sănătoase (un exemplu recent vedeți și la Coca-Cola, cu Dr. Pemberton). Dar nu toate reușesc să spună frumos genul ăsta de poveste. În schimb, cei de la Purcari au un mesaj cu miez pus într-o formă unitară foarte reușită și pun pariu că-i atinge pe mulți unde trebuie. Și-mi place că finalul, care vorbește direct despre brand, vine lin și firesc. Nu rămân cu senzația că m-au amețit cu-n basm spus frumos, iar la sfârșit îmi bagă pe gât un produs:

Sunt sigură că nu sunt singura care n-a dat ”Skip Ad” când i-a ieșit în cale spotul, chit că mă grăbeam să văd cine știe ce alt videoclip. Greșesc? 🙂

Reclama AVON – Antonia

Poate că-s eu de modă veche sau ceva de genul ăsta, dar cred că, în locul celor de la AVON, aș fi renunțat să o asociez acum pe Antonia cu o campanie în care apare ca fiind foarte provocatoare. Sigur, spotul e filmat mai demult și nu se vede neapărat burtica, dar mintea mea s-a blocat în gândul ăsta: ”de ce ar căuta o gravidă să fie seducătoare?”. Departe de mine gândul că femeile însărcinate ar trebui să se-ncuie-n casă și să nu mai aibă grijă de ele, dar poți fi frumoasă fără să cauți neapărat să fii ”bold” și ”daring” (cum se numesc produsele din spoturi) și exact în ideea asta aș fi căutat un alt concept de campanie. Antonia e o femeie foarte frumoasă, încă arată extraordinar de bine (și sunt destul de sigură că va arăta și în continuare la fel), cosmeticele au treabă, vizual, cu chipul, iar aici n-ar fi o problemă nici câteva kilograme în plus și-apoi, zău, se știe că adesea ”graviduțele” (vai, cât urăsc diminutivele, dar parcă s-ar potrivi aici) au un farmec aparte. Așadar, era loc de n idei de campanii bune, compatibile cu actualul statut al vedetei! Dar asta provocatoare e, pentru mine cel puțin, cam nepotrivită:

PS: Ca să înțelegeți mai bine unde bat, Antonia la care mă gândesc eu acum e cea pe care am văzut-o zilele trecute în video-ul ăsta:

Ca răspuns la asta (o campanie simpatică a celor de la KISS FM care s-a și răspândit viral):

Reclama Nike – Ultimul meci

Eu fac parte din categoria femeilor care nu strâmbă din nas la fotbal, dar cred că și dacă nu-ți prea place sportul ăsta poți să apreciezi filmulețul:

Poate fi o poveste condensată, dar frumoasă, despre limite și riscuri. Și cam așa ar trebui să se facă publicitatea bună – cu povești reușite, cu substanță, cu umor, poate cu câte-un strop de ironie. Sigur, ajută bugetele mari și numele grele implicate, însă clipul ăsta se răspândește viral tocmai pentru că nu te face să te gândești că te uiți la o reclamă 😉

Reclama Olympia – Micutzu – Made in Tecuci

Presupun că melodia făcută pentru Doina a avut succes din moment ce au decis și alții că e o abordare bună. Iar cântecul ăsta făcut pentru COMTEC Tecuci are șanse să fie apreciat de o plajă largă de consumatori, pentru că are și umor brut (ușur ridicol, însă ușor de înțeles de oricine), dar și versuri istețe:

Unilever – The Sunlight Project

Întâi de toate vă invit să vă uitați la filmuleț:

Bun. Acum puteți să ștergeți lacrima aia pe care v-a smuls-o (fie că recunoașteți sau nu că s-a întâmplat asta) și să vă gândiți tihnit la ce ați văzut. Pe mine m-a atins bine, pentru că, într-adevăr, o bună parte din temerile mele asociate cu aducerea unui copil pe lume se leagă de starea în care se scaldă omenirea zilele astea și cu atât mai mult de perspectivele ei. Sunt războaie, există foamete, clima pare să fie din ce în ce mai dezechilibrată, se estimează că rezervele de petrol se cam termină undeva în timpul vieții următoarei generații (parcă era ceva de genul 70-75 ani?), ba chiar îmi amintesc de previziunea sumbră a unui documentar (Home, dacă nu mă înșel) cum că apa are șanse bune să dispară înaintea petrolului. Și lista de motive ”contra” poate să tot continue, chiar și numai din gama asta, fără să adaug și motivele mele foarte personale care mă fac să nu-mi doresc un copil decât peste niște ani…

Însă filmulețul ăsta chiar m-a ajutat să văd și partea plină a paharului. Da, lumea e cam nașpa, dar sunt și destule premize bune pentru un viitor ok. Doar că trebuie să ne responsabilizăm și să conștientizăm din ce în ce mai clar că acțiunile noastre prezente au ecou în viitor, în viitorul copiilor noștri… Personal, cred că cel mai mult mi-a plăcut individul care spune că lumea asta are nevoie de mai mulți oameni de treabă, iar lui îi place să creadă că genul ăsta de om va fi și copilul lui.

Cum se desfășoară concret campania asta în România? Nu știu dacă am chiar toate datele, dar n-am putut să nu observ cum au apărut în ultima vreme articole despre sustenabilitate la bloggerii pe care-i urmăresc – de exemplu, la Simona Tache, Chinezu‘ sau Cabral. Înțeleg că a fost un demers făcut în parteneriat cu 360Insights și vă recomand călduros să citiți (de oriunde vă convine) ghidul de sustenabilitate pe care l-au primit participanții înainte de începerea experimentului de o săptămână menit să schimbe niște comportamente mici, dar cu impact. Și dacă totuși nu sunteți foarte mișcați de misiunea nobilă a salvării mediului, poate raționalizați decizia în termeni financiari – e mai ieftin să stingi lumina când ieși dintr-o cameră, e mai ieftin să nu lași apa să curgă cât îți periezi efectiv dantura, e mai ieftin să nu arunci mâncare etc. Poate că nu sunteți convinți că ar fi mare lucru, dar dacă ne-am abține cu toții de la risipă, chiar s-ar vedea rezultatele!

Așadar, felicitări Unilever pentru inițiativă! Sigur că va avea și inițiatorul oarece beneficii din toată povestea asta (în mare parte legate de imagine), dar gândiți-vă că și altruismul individual e, în esență, oarecum egoist (când faci ceva pentru altul te simți și tu bine, așa că o faci într-o anumită măsură și pentru tine 🙂 ).

Un nou magazin Mega Image :)

La un moment dat Mega Image a intrat într-un articol din categoria ”Lucruri mici care-mi plac”. Apoi, v-am mai povestit și cu alte ocazii că sunt un mare fan al ”campaniilor altfel”, adică al metodelor de promovare care se abat de la căile bătătorite. Deci, considerând aceste aspecte, n-aveam cum să nu apreciez asta:

E o idee foarte simpatică de ”răzbunare” pentru toate articolele ironice pe care le-au scris cei de la TNR vizavi de caracterul prolific și densitatea magazinelor din rețeaua Mega Image. Și tocmai pentru că e o abordare isteață și cu umor s-a propagat frumos în lumea online și zău că merită! 🙂