Reclamă ING – Rebranding ING Asigurări și ING Pensii – NN

Ăsta e genul de spot despre care mi-e drag să scriu, pentru că e foarte reușit. Are emoție, are sens, are un mesaj bine închegat și e sublim legat de ideea care trebuia transmisă. Iar toate acestea iau formă prin cuvinte bine cântărite și cu mare atenție la detalii. A, da, și colaborarea cu un nume mare clar n-are cum să le facă rău…

E drept, rebrandingul e întotdeauna o treabă extrem de delicată, așa că merită pe deplin toată grija și investiția. Dar la noi se mai fac uneori lucrurile și ”pe genunchi”, așa că mă bucur să constat că transformarea ING Asigurări, ING Pensii și ING Investment Partners în NN (Nationale Nederlanden) se face frumos, elegant (și, cred eu, eficient):

Pe lângă spot, am văzut aseară un material informativ mai amplu în pauza publicitară a Știrilor PRO TV și mai știu că s-au trimis și scrisori și e-mail-uri clienților ING. De asemenea, au avut grijă să creeze o secțiune amplă pe site-ul lor pentru a explica pe-ndelete tot ce înseamnă aceste schimbări. Din punctul meu de vedere, au fost mesaje bine cântărite pe fiecare canal prin care s-au transmis informările.

Și da, așa ceva costă – respectiv vreo 10 milioane de euro (informația asta am găsit-o aici și vă invit să citiți tot acolo despre alte detalii de finețe din proces).

Black Friday românesc

Cred că 2012 a fost singurul an în care m-am agitat cu povestea asta și v-am scris (și) despre asta anul trecut. Am impresia că 2012 a fost și primul an în care s-a investit serios în campanii de Black Friday (sau a fost anul în care am conștientizat eu asta prima dată), așa că dau vina un pic și pe entuziasmul începutului. Cert e că m-am trezit ca huhurezul și-am ”zombizat” prin casă ore bune până când chiar au dat drumul la site cei de la eMag. Mă rog, aveam și nevoie de ceva anume, destul de scump, și până la urmă cred că a meritat 🙂

Oricum, sunt un consumator destul de cumpătat și tind să nu mă arunc la cine știe ce, doar pentru că-i la reducere. Așa că-n 2013 m-am trezit ca o doamnă, fix când mi-a venit să mă trezesc și m-am uitat în diagonală la ce mai rămăsese pe stoc pe ici, pe colo. Eu n-am vrut nimic, dar colegul de cameră a decis că ar fi un moment bun să-și schimbe telefonul, care începuse să dea semne că n-ar mai face față cum trebuie la solicitări, a ales sănătos ceva de la PC Garage, a bifat ”ridicare personală a comenzii” și-n câteva ore avea în mână device-ul. Anul ăsta a fost fix la fel, tot cu trezit neforțat, tot cu achiziții cuminți care erau de ceva timp pe lista ”ne trebuie/ne-ar plăcea” și întâmplarea face că tot la PC Garage (respectiv Garage Mall) am ajuns. Comandă plasată pe la 10:30, procesată complet până pe la 11:00, ridicată pe la 14, mai mult de lene, pentru că puteam s-o ridicăm de pe la 11. Notificări rapide, proces fluid, ba chiar și coadă mică la ridicare.

În schimb, nu cred că are cineva vreun dubiu că n-ar fi eMag principalul jucător în povestea asta. Inclusiv anul acesta s-a văzut că au făcut teasing cum trebuie, și-au livrat mesajul prin (multe) voci, bine alese pentru mai multe categorii de cumpărători și, din câte știu eu, nici nu le-a mai picat site-ul (de fapt, asta cred că remediaseră de anul trecut). Rezultul? E chiar bine documentat pe blogul lor (apropo, e un demers foarte bun pe care nu l-am remarcat anul trecut).

Așadar, aflați cu ușurință de acolo că de la ora 7:00, când au dat drumul la treabă (apropo, pe mine încă mă irită că nu spun ora 😀 ), până la ora 9:00 se comandaseră deja ”200.000 de produse, în valoare de 65 de milioane de lei” și 29 de mașini. De fapt, s-ar părea că în primele 4 minute au avut ”o medie de 100 de produse pe secunda” și vă spun asta așa, ca să-nțelegeți de ce n-ați mai prins nici laptopul de 499 RON, nici PS4-le 🙂

Dar ce m-am întrebat anul ăsta a fost care-o fi, oare, povestea lui Black Friday? Mi-e clar că-i cu reduceri, cred că știm cu toții că vine din State, dar de unde a început concret nebunia? Teoretic, noi am cam împrumutat o formă fără fond și poate de asta e și atâta libertate în alegerea datei (vă reamintesc că Altexul a încercat să fure mult startul, dar nu știu dacă au făcut chiar mare lucru, unii au optat pentru ziua de azi, 21 Noiembrie, alții pentru 28, cu sau fără week-end-urile atașate, ba, sunt sigură că sunt câțiva care fac Black Friday și pe 21, și pe 28). Dar dacă e o ocazie bună să vinzi masiv, de ce s-o ratezi? Am importat-o și nu cred că-i neapărat rău, ba, îmi explic inclusiv de ce avem un plafon destul de limitat pentru reducerile maxime care se pot aplica (da, inevitabil apar discuțiile cu ”dincolo era mai ieftin” și că-n țara-mamă a lui Vineri Negru chiar sunt solduri masive).

Revenind la istoricul lui Black Friday, insist să vă fac eu un rezumat în cazul în care vă e lene să citiți voi de pe Wiki. Povestea e destul de simplă și negrul ăsta n-are, la origini, niciun fel de conotație pozitivă (motiv pentru care îmi vine să spun că și noi preferăm, tacit, să menținem împrumutul în forma lui originală). Practic, Black Friday e în ultima Vineri din Noiembrie (cu-n eventual bonus de Black Saturday), ceea ce înseamnă că vine imediat după Ziua Recunoștinței (despre care cred că știți deja că n-are o dată fixă în calendar, ci e în ultima zi de Joi din Noiembrie).

Ce treabă are asta cu reducerile? Categoric, e o legătură destul de arbitrară, dar ziua asta pare să fi fost aleasă drept debutul sezonului de cumpărături pentru Crăciun și mulți comercianți alegeau să ofere discounturi sănătoase pentru a începe bine sezonul acesta. În consecință, mai ales pentru că în ani ’60 (când a apărut prima dată numele de Black Friday) nu exista posibilitatea de a plasa comenzi online, era nebunie pe străzi. Lumea se-nghesuie oricând, oriunde, la reduceri. Asta e o certitudine! Și tocmai din constatarea ”neagră” a polițiștilor care trebuiau să deznoade ițele complicate ale haosului din trafic s-a născut, în 1961, la Philadelphia, numele de Black Friday. Firește, comercianții n-au fost încântați de conotația negativă a denumirii și au tot existat tentative de rebranding, dar au eșuat și s-a împământenit așa ”sărbătoarea”.

Reclama OLX – Câștigă 1000 lei

Ah, umorul ăla! De ce? De autobază:

În rest, rămâne cum am stabilit data trecută – oamenii au înțeles care le e core-targetul și elaborează campanii pe măsură. Important e ca publicul-țintă să rezoneze cu protagoniștii spoturilor, să priceapă că pe OLX găsesc o gamă destul de bogată de produse și să înțeleagă clar că-i rost de făcut ușor niște bani (apropo, gândiți-vă un pic la suma pusă în joc și ce înseamnă asta). A, da, bonus un zâmbet sincer la final, că umorul brut e din tabloul potrivit.

Reclama Poiana – Descoperă micile plăceri

Observ că e foarte căutată reclama asta nouă pentru ciocolata Poiana, așa că poate-și merită locul aici. Spotul chiar nu m-a dat pe spate și probabil că uitam cu desăvârșire să scriu despre el dacă nu observam că-i atât de popular, dar pot să admit că ideea campaniei e bunicică. Chiar sunt un mare fan al lucrurilor mici care, de fapt, sunt mult mai mari și importante. Mă rog, nu-i neapărat cel mai original demers și pot să vă dau un exemplu destul de recent chiar din lumea ciocolatei (cu Milka) – chit că nu-i fix aceeași poveste, mie mi se pare periculos de aproape de ceva ce, până la urmă, a făcut concurența 🙂

Oricum, e genul de campanie cu care mulți consumatori par să rezoneze și în consecință relaționează activ, iar ăsta nu-i deloc un lucru mic în publicitate:

A, și mi se pare corect să spun că mi s-a părut de la bun început o idee bună că au ales să ruleze și un spot care să exemplice conceptul – cel cu dimineața de Duminică:

Totuși, site-ul micileplaceri.ro (care până la urmă e și nucleul campaniei, că doar acolo ar trebui împărtășite micile plăceri), are un imens defect – fontul! Și asta v-o spune un om care a fost acuzat din când în când că îndrăgește un pic prea mult fonturile din categoria ”handwritten”. Înțeleg că-i firesc să întruchipezi conform un concept ”warm & fuzzy”, dar fonturile greu de citit cred că intră lejer în top 5 ”așa nu!” al ABC-ului de usability la un site.

Reclama imobiliare.ro

Aproape doi ani din viața asta mi i-am petrecut într-o agenție imobiliară – câteva luni ca broker și mai bine de un an jumătate într-o funcție administrativă – așa că pe felia asta înțeleg binișor niște lucruri. Primul lucru pe care pot să vi-l spun despre imobiliare.ro este că, dacă vrei ca agenția ta să aibă niște anunțuri cât de cât vizibile, costă multișor abonamentul lunar! Însă, cel puțin în perioada 2010-2012, când oricum imobiliarele erau la pământ, merita din plin, pentru că orice altă platformă era la ani-lumină distanță (și ca funcționalitate, și ca trafic etc.) și, desigur, cei mai mulți clienți veneau de acolo (și cei mai calificați – nu dezvolt, dar vă spun doar că lucrurile sunt mult mai complicate în imobiliare decât au senzația cei din exteriorul fenomenului).

Ei bine, zilele astea văd că imobiliare.ro se promovează destul de agresiv. Am văzut chiar săptămâna asta un panou pe E85 (cu un mesaj destul de isteț de altfel, ceva de genul 120 case/oră, viteza cu care apar proprietăți noi pe site), azi am dat peste articolul acesta de pe Wall-Street.ro (și asta într-o postare sponsorizată de la CPI) și există inclusiv un spot care rulează la TV:

Spotul în sine are un concept foarte bun, centrat pe ideea de acasă, e cu destulă emoție, cu lumină, cu spații deschise, cu o familie tânără, chiar și cu labrador 🙂 . Adică, sincer, chiar ar putea să-mi placă mult dacă ar fi jucat un pic mai firesc protagoniștii…

Însă nu pot să nu mă întreb de ce au nevoie, deodată, de atât de multă reclamă când erau mult în față în urmă cu doar 2 ani. Am să presupun că, pe de o parte, agențiile au început să investească un pic mai mult în site-urile proprii, dar aș paria că motivul principal e altul. Agențiile imobiliare din România au o uriașă problemă de imagine și ar fi mult de discutat pe tema asta. Cert e că lumea nu prea vede niciun beneficiu din acest serviciu și, credeți-mă, unii se dau peste cap să NU lucreze cu agenții. Iar imobiliare.ro e o platformă mai degrabă pentru agenții, pentru că de acolo le vin banii serioși, în timp ce un particular s-ar putea să nu-și prea permită un anunț sponsorizat (mai ales care să ruleze mult timp și da, particularii pornesc adesea procesul ăsta cu prețuri ridicol de mari, deci durează câteodată mult și bine până înțeleg prețul pieței etc.). Și-mi vine să spun că, odată ce OLX și tocmai.ro s-au ridicat semnificativ după campaniile lor agresive, particularii au început să se caute între ei din ce în ce mai mult pe-acolo. Nu mă iluzionez că nu s-ar fi băgat și agențiile pe cele două platforme, dar sunt sigură că ai șanse mai mari să găsești mai ușor un vânzător particular pe intens promovatele site-uri de anunțuri gratuite decât pe imobiliare.ro. Dacă am dreptate, e clar că oamenii au văzut că încep să se ducă în jos și fac ”damage control” (eventual sper că s-au mișct suficient de repede încât să nu fi ajuns în stadiul în care le sar agențiile în cap că nu mai merită banii).

Kinder Surprise la aniversare

Dragă Kinder Surprise România,

Cu mare drag aș fi scris despre spotul care rulează acum la TV cu ocazia aniversării a 40 de ani de existență (sper că am reținut bine ocazia), dar nu-l găsesc pe nicăieri și cu enorm regret observ că nicăieri în online nu se vorbește despre asta. Sau, dacă se vorbește, eu n-am găsit și chiar am fost motivată să caut, deci se vorbește degeaba dacă nu vede nimeni. Mi-a părut rău să văd că pe pagina de Facebook n-a mai apărut nimic de la sfârșitul lui August, mi-a părut rău că site-ul kinder.ro pare aproape părăsit, mi-a părut rău că site-ul asociat paginii de Facebook, deși e mai animat, nu are informații despre promoția actuală (și-ntre noi fie vorba, e mult de lucru la capitolul usability, pentru că navigarea e anevoioasă și mi-e greu să cred că un copil s-ar juca prea mult acolo – da, e simpatic, e cu povești, dar puștii n-au nici răbdare și nici atenție la detalii ca să exploreze micuțele semne de carte).

Iar regretul meu e sigur amplificat de faptul că amintirile mele din copilărie sunt pline de jocuri cu surprize Kinder. Practic, eu cu asta m-am jucat și ce vedeți mai jos am adunat cu mare drag în clasele primare (deci între 1994 și 1997). Probabil că figurinele astea mi-au antrenat în acei ani de formare imaginația mai mult decât orice altceva și sunt sigură că și cei mici de astăzi se bucură de ele la fel de mult, chiar și-n condițiile în care sunt supra-stimulați de n alte variante de dulciuri, jucării sau jocuri pe TV/tablete/telefoane/console/etc. Ideea de dulce cu surpriză va entuziasma oricând (mai ales un pici, deși pot oricând să recunosc că și acum, la 26 de ani mai iau câte-un ou Kinder și-s la fel de dornică să aflu ce e înăuntru).

Kinder Surprise

Așadar, oameni buni, promovați-le cum merită! Generația mea a crescut cu ele și nu mi se par deloc depășite. Eu una m-am bucurat grozav să văd reclama cu pricina și, mai ales, câteva ”fețe cunoscute”, chiar dacă par un pic cosmetizate pentru cerințele lui 2014 🙂

PS: La mulți ani, Kinder Surprise! N-aveam cum să te cunosc de 40 de ani, dar te cunosc de 20 (deci jumătate din viața ta și aproape toată a mea) și mi-ai fost sigur foarte, foarte drag de la prima figurină (Fifi, leoaica îmbrăcată în roz, din ”semi-centrul” fotografiei)!

PPS: Îmi dau seama din statistici că-i de mare interes poza de mai sus, așa că vă mai servesc una. Mă rog, eu tot speram să găsesc la un moment dat protagonista spotului drept surpriză, dar nu prea am noroc atunci când cumpăr eu. În schimb, s-a îndurat de mine alt norocos și mi-a dat pinguinul lui. Și-l expun aici, în contrast vechi-nou 🙂

1

Reclama Okazii.ro

Știți vorba aia cu ”ai pierdut trenul”? Ei bine, omuleții ăștia chiar luaseră trenul înaintea altora, dar tare mi-e că au trecut unii cu TGV-ul pe lângă acceleratul lor. Bine, neavând acces la cifre, n-am nici cea mai vagă idee dacă într-adevăr au rămas atât de în urmă față de foarte agresivii nou-veniți Mercador.ro și Tocmai.ro, dar cert e că, din moment ce au simțit și ei nevoia să facă un spot pentru TV, au oarece motive de îngrijorare. Normal că se laudă și ei că-s cel mai mare magazin online de ceva și e foarte bună mișcarea, dar pun pariu că-i ca la audiențele TV – toți se laudă că ar fi cei mai urmăriți și, culmea, niciunul nu minte neapărat. Dacă nu ești chiar obscur, probabil că poți găsi un sfert de oră în care, pe un anumit segment de populație, l-ai bătut pe X, chit că s-ar descoperi la o analiză mai atentă că era vorba despre femeile de peste 160 de ani din mediul rural, deci un public fără cine știe ce putere de cumpărare și în consecință fără potențial comercial. Și dacă e să revenim la Okazii, formularea ”după numărul produselor aflate la vânzare” e fix la fel de înșelătoare. Faptul că există pe piață de mai mult timp probabil îi ajută să contorizeze mai multă diversitate; adică, dacă la un moment dat au vândut unii niște aberații ca astea, se contorizează ca tip de produs și sunt șanse mici să aibă și noii concurenți :D. Dar oricum ar fi, e o strategie bună să spui că ești cel mai bun la ceva, pentru că dă încredere și cam ține de creativitatea ta să cauți bine o nișă pe care să poți spune asta fără să minți…

Totuși, informația se cam pierde pe final și, sinceră să fiu, spotul în sine e cam fad. Are un mesaj bine gândit, îl spune clar, îl ilustrează relevant, dar nu spune o poveste interesantă, n-are un tempo vibrant și nici măcar un personaj remarcabil. Adică, nu știu, e corect, dar nu e special:

Între timp, concurenții își continuă campaniile și, chiar dacă (per total) pot spune că mi-au plăcut mai mult spoturile pentru Mercador, clar am alergie la fata asta cu foehn-ul:

Și-n schimb îmi place mult ăsta pentru Tocmai (nu, nu doar pentru că nu e cu Văru’ :P):

[UPDATE interesant]: Cică Mercador se ține tare, Tocmai tot pierde teren, iar Okazii clar nu stă grozav.

Reclama Sentimente.ro

Nu pot să nu constat că încep să apară mai des la TV spoturi care promovează platforme online și primul meu impuls e să spun că n-au scos nasul în mediul potrivit. Până la urmă cel mai la îndemână e să ajungi pe un site dintr-un click, deci tot dintr-o referință online. Și totuși, considerând că un spot TV costă bani buni, ar fi de presupus că oamenii își fac bine calculele înainte să facă pasul. E drept că și o campanie online făcută riguros poate să te coste serios, însă în mediul ăsta există și soluții mai puțin costisitoare, ba chiar și câteva soluții gratuite. Oricum, un motiv foarte bun pentru care ai face publicitate la TV pentru un site cred că ar putea fi atragerea unui public nu foarte activ de regulă pe Internet. Iar asta mă face să mă gândesc la o anumită categorie de vârstă și, la drept vorbind, matrimonialele clasice din ziar erau mai degrabă cu domni și doamne ”fără obligații” destul de trecuți și trecute prin viață (luați aminte că n-am spus nimic despre matrimonialele contemporane care par să fie aproape exclusiv anunțuri de escorte și/sau saloane de masaj).

Firește că mi-ar fi plăcut să aflu dacă am nimerit-o cu vârsta (pentru că protagoniștii spotului mă cam contrazic), așa că am căutat câte ceva despre sentimente.ro. Din păcate, Alexa (cel puțin în varianta gratuită) nu divulgă informații despre vârstă, însă confirmă că platforma are nevoie de o schimbare, pentru că în acest moment sunt în scădere și timpul petrecut pe site și numărul de pagini vizualizate, iar singurul lucru în creștere e fix singurul pe care nu ți l-ai dori așa – bounce rate-ul.

Apoi, spotul în sine mi se pare destul de scurt și la obiect și, chiar dacă nu știu cât de riguroasă e statistica lor cu 1 din 5 relații care începe online, mi se pare credibilă informația. La urma urmei, încă din epoca mIRC-ului (începutul anilor 2000) omuleți de peste tot din lume și-au găsit jumătățile în spatele unui alt ecran. E drept că-i cu dus și întors genul ăsta de întâlnire, dar câtă vreme relația aia nu rămâne etern în cadru online, nu mi se pare cu nimic mai prejos să întâlnești așa un om potrivit decât în club sau prin prieteni sau mai nu știu cum. Să fim serioși, la început cu toții încercăm să proiectăm o imagine cât mai favorabilă, chit că ne expunem printr-un profil web ori că ne extra-aranjăm pentru o întâlnire și ne ținem în frâu ”piticii” :).

Totuși, mi se pare interesant că au vrut să transmită explicit mesajul că e OK să întâlnești pe cineva online, de unde eu deduc că ar exista un oarece stigmat în a recunoaște că te-ai cunoscut cu alesul/aleasa pe nu știu ce site/chat. Aproape că-mi amintește de George Costanza din Seinfeld care era convins că n-a fost niciodată într-o relație reușită, pentru că niciodată n-a avut o poveste ”WOW!” despre cum și-a cunoscut partenera. Asta e… Într-adevăr, lumea s-a schimbat și poate că e posibil să avem și dragoste la prima vedere de profil 🙂

Și încă un aspect aparte al mesajului mi se pare menționarea explicită a trei categorii de ”merite”: ”cele mai multe relații, întâlniri și căsătorii din România”. Chiar e interesant că au observat cum unii caută relații pasagere, alții vor fiorul începutului din primele întâlniri, iar unii îl vor pe ”fericiți până la adânci bătrâneți”:

PS: Dacă nu vă place spotul, poate apreciați asta (apropo de relațiile contemporane):

Reclama Milka – Dragostea mare se vede în gesturi mici

Ori nu m-am uitat eu iar la TV cât trebuie, ori anul ăsta e mai slabă mișcarea Valentine, ori s-au mutat unii și alții riguros spre Dragobete? Oricum ar fi, până acum eu n-am văzut inimioare decât în campania Milka:

Și adevărul e că ar fi fost ciudat ca tocmai Milka să nu facă nimic pentru această ocazie în condițiile în care se identifică prin sloganul ”îndrăznește să fii tandru”. Însă îmi place ideea lor de a oferi timp din reclamă pentru mesajele consumatorilor, iar asta chiar și în condițiile în care n-am fost niciodată cine știe ce fan al declarațiilor foarte publice și copleșitoare. Ba aș pune pariu că majoritatea ar aprecia semnificativ un astfel de gest, așa că producătorul de ciocolată are șanse mari să-și atingă din plin scopurile comerciale, în același timp lăsând impresia că îi pasă și chiar că dă ceva de la el. În rest, exact cum v-am spus și anul trecut, eu una apreciez grozav ideea de gesturi mici, dar simbolice, căci adesea demonstrează mai bine și mai frumos că te-ai gândit cu adevărat la omul cu pricina, la ce-i place și la ce vrea decât un buchet de flori uriaș, dar cumpărat în grabă înainte să intri în casă, pentru că atunci ți-ai amintit de ocazie…

PS: Totuși, eu n-am văzut nicăieri pe site-ul lor vreo mențiune despre timpul acordat din vreo reclamă și iar mă întreb de ce site-urile funcționează pe altă lungime de undă față de spot/realitatea de pe piață…

Black Friday

Înainte să ajung la Black Friday, insist să menționez două știri care au apărut în presă în ultimele zile. Prima e de săptămâna trecută și povestește cum ”sute de oameni s-au îmbulzit la deschiderea unui magazin, pentru promoții la polizoare și perne”, iar un citat emis de unul dintre bărbații care stăteau la coadă de la ora 5 mi se pare pur și simplu ”WOW!” – ”nu știu pe ce am pus mâna, important e că e la promoție”. A doua știre, un pic mai recentă, povestește cum două mămăi s-au îmbrâncit cu ocazia unor promoții și așa de bine s-au ciufulit, încât au ajuns la UPU cu oarece contuzii toracice; nimic grav (fizic), dar tot ”WOW!”. Faceți abstracție că ambele știri se referă la oferte din magazine Lidl, pentru că asta chiar nu e relevant pentru poveste. Și, deși s-ar putea să sune ciudat pentru unii dintre voi, v-aș ruga să faceți abstracție și de faptul că lucrurile astea s-au petrecut în România. Adică, na, avem un istoric cu statul la cozi, o ducem rău și căutăm mereu chilipiruri, dar vă invit să citiți aici un top al crimelor și al rănilor serioase din SUA cu ocazia Black Friday…

Și dacă tot am ajuns iar la magicul Black Friday, hai să vorbim și despre el. Nu i-aș spune chiar sărbătoare, dar e un eveniment împrumutat de la patria mamă a consumerismului. L-am preluat de relativ puțin timp și încă e într-o formă destul de timidă dacă mă întrebați pe mine (cel puțin raportat la nivelul de reduceri și magazine participante din State), dar e clar că e în creștere, iar succesul ultimelor ediții (așa cârâit cum a fost el, cu site-uri picate din primele minute și stocuri epuizate instant) probabil că va antrena din ce în ce mai multe resurse în viitor.

Teoretic, mie mi se pare o chestie bună, dacă într-adevăr ai nevoie de ceva. De exemplu, anul trecut aveam mare nevoie să-mi schimb laptopul, s-a potrivit să am o infuzie de capital fix înainte de Black Friday și așa mi-am cumpărat cu aproximativ 2000 RON un laptop care se vindea în mod normal cu aproape 3000 RON. Singurul inconvenient a fost că m-am trezit pe la 3, iar site-ul emag s-a deschis undeva pe la 5. Puteau să anunțe, dar hai să spunem că încă suntem în perioada incipientă și învățăm treptat din greșelile edițiilor anterioare. În plus, și anul trecut și anul ăsta au fost cam singurii cărora nu le-a picat site-ul, deci încă o bilă albă pentru ei. Însă recunosc cu mâna pe inimă că nu m-aș fi dus fizic în toiul nopții pe nu știu unde să stau la coadă pentru chestia asta, nici în condițiile în care era o nevoie autentică și nici în condițiile reducerii destul de substanțiale. Dar poate-s eu comodă 😀

Tot teoretic, povestea asta cu Black Friday e bună și pentru comercianți, pentru că au ocazia să scape de ce zace de nu știu cât timp prin depozite, categoric își cresc mult încasările și, mai ales pentru jucătorii mai mici, e o bună oportunitate să mai audă lumea de ei (poveste similară cu cea a voucher-elor).

Practic, implementarea e cu oarece bube. Prima de pe listă cred că e slaba pregătire a comercianților. Sunt deja măcar 2 ani de când au intrat unii în hora Black Friday, deci nu au doar cifre pentru trafic estimat, ci și cifre reale din experiențe trecute și nici măcar așa nu iau măsuri suficiente pentru a-și menține platformele operaționale. Apoi, stocurile sunt foarte discutabil aprovizionate, iar reducerile… Ei bine, nu prea ne apropiem de cele de 70-90% de peste Ocean și unele produse chiar nu sunt reduse deloc sau eventual au fost scumpite în săptămânile trecute în caz că verifica din timp variația cineva mai precaut. Însă știți vorba aia românească dureros de adevărată – ”nu-i prost ăla care cere, prost e ăla care dă”. Așa că, până la urmă, decizia de cumpărare o ia fiecare pentru el și e treaba fiecăruia să cerceteze un pic piața dacă într-adevăr îi trebuie ceva. Iar dacă nu-i trebuie nimic și cumpără impulsiv doar pentru că ”e la ofertă”, mna, tot cam treaba lui e :). Dar ăsta e un alt aspect cam negricios al lui Black Friday – scoate la iveală din unii o latură mai… Pfff, cum să-i zic frumos? 😀 Latura aia pe care ne chinuim să o ascudem sub masca social acceptată? Și iar apar discuțiile despre consumerism, despre fericire cumpărată, despre exces, despre nevoi autentice sau cultivate etc. În fine, aici clar e o discuție deschisă și foarte subiectivă 🙂

PS: Merită punctat că emag (care investește serios în evenimentul ăsta și care pare să fie cel mai pregătit jucător) a făcut anul ăsta 2 chestii interesante. Prima ar fi că și-a pus Black Friday-ul pe 22 noiembrie și nu pe 29 (bine, știu că n-a fost singurul magazin, dar am senzația că cei de la emag au inițiat trend-ul). Și celălalt aspect notabil e că au inclus în ofertă și mașini, iar la ora asta la care vă scriu, nu doar că s-a epuizat stocul de Loganuri, dar și de cel de Mercedes Clasa E (cu faruri full LED)…

PPS: Dacă vă deranjează ”sărbătoarea asta de împrumut” sau dacă n-ați mai prins ce vă doreați, na, să vă mai descrețiți frunțile. E cu un pic de reclamă la final, dar e simpatic :):