Reclama Pensiopedia cu Delia Matache – Bucuria de a te angaja la 80 de ani

OK, nu e nici pe departe în aceeași ligă cu reclama celor de la Purcari, dar și spotul ăsta a reușit să-mi capteze atenția pe YouTube și i-am acordat toate cele 50 de secunde pe care mi le solicită, fără vreun impuls de a apăsa pe butonul de ”Skip Ad”. De fapt, în primele 33 de secunde chiar m-a amuzat binișor și prima parte e foarte, foarte bine făcută. Se cam strică treaba odată ce apare Delia Matache în peisaj, pentru că nu prea îi iese jocul actoricesc. Sau, nu știu, ceva e off tare la partea în care vorbește ea. Și nu, nu cred că-s doar buzele la care pare să-și fi făcut ceva dubios, deși e o femeie foarte frumoasă…

Chiar e păcat că finalul dezamăgește, mai ales pentru că acolo e esența mesajului, și nu pot decât să sper că poate e doar impresia mea sau, în fine, că mesajul se transmite, totuși, eficient.

Oricum, din nou mă văd nevoită să-mi exprim deschis aprecierea față de lecțiile de educație financiară la care se înhamă cei de la ING (întâmplător sau nu, fix prima postare de aici a fost tot despre un demers sănătos de-al lor). Și-mi place tare mult că reușesc să spună ce au de spus în forme foarte prietenoase (inclusiv vizual) și ușor de înțeles.

Advertisements

Reclame Telekom pentru Crăciun

Cu părere de rău, n-am întâlnit încă pe nimeni căruia să nu i pară false și prost jucate spoturile astea:

Da, Ana, mă văd nevoită să-ți dau dreptate și chiar am sondat pe oricine-am prins 🙂 . Doar că, din punctul meu de vedere, încă nu l-au detronat pe Unchiul Sebastian din familia românilor ”cu inițiativă” de la Vodafone. Totuși, exact ca-n spotul pentru Vodafone, suspectez că efectul e intenționat, probabil aici chiar mai mult decât acolo. Dincolo am presupus că actorii trebuiau să fie departe de grozavi ca să pară că-s români autentici, de-ai noștri, din popor. Aici inclusiv calitatea filmării, acțiunea și replicile îmi închipui că trebuiau să pară foarte departe de perfect, regizat etc., pentru că ideea campaniei e să împarți cu restul lumii o urare video autentică. Din păcate, nici eu nu pot să simt spoturile astea ca fiind așa, iar senzația de fals e aproape inevitabilă…

Dar, vorba teleshopping-ului, asta nu e tot! Povestea cu omul de zăpadă și reclama cu pisoiul mi se par de-a dreptul reușite pe lângă asta:

Bonus, mai rulează și asta:

Bine, asta rulează și trollează, căci aș pune pariu că-i atinge pe destui corporatiști dedicați fix în corzile sensibile și, după ce termini de mârâit, poate apreciezi un pic umorul fin-amărui (dar nu, nici aici nu pot să scap de senzația de fals…).

Probabil că cel mai reușit spot pentru Sărbători de la Telekom e următorul, însă e departe de a fi o capodoperă:

PS: Da, știu, vă place melodia, dar nu cred că pot să vă ajut. Eu n-am găsit-o pe nicăieri (deocamdată), Shazam nu știe nici el mai multe, iar versurile parcă-mi dau de înțeles că ar fi o compoziție dedicată campaniei curente.

PPS: Oare studiile lor arată că au mai degrabă un public feminin? Nu mă refer la nuanța care-i reprezintă, ci la faptul că multe dintre spoturile de mai sus (primele 3 sigur) sunt mai degrabă ”de fete”.

Reclama Milka – E OK să Ciocolată

Spoturi cam forțate, fade și cu umor îndoielnic, deși o să găsiți destui de acord cu ideea că e OK să Ciocolată oricând, oricum 😀

Îmi închipui că au vrut să lanseze noul ”pentru că automobile” și nici nu exclud că n-ar putea prinde la public, chiar și cu spoturi destul de slăbuțe în spate. Mă rog, eu una am sentimente amestecate și pentru tehnică, pe de o parte pentru că mi-e dragă limba română pură, dar pe de altă parte am o toleranță bună la licențe poetice-n lumea publicității, unde e atât de important (și-n același timp atât de greu) să te distingi din mulțime…

Cel mai reușit dintre cele trei mi se pare, de departe, cel cu biroul, pe care l-am și văzut la TV. Însă chiar și ăsta îmi dă o senzație acută de fals și artificial…

PS: Nu pot să nu mă-ntreb de ce au pensionat-o pe văcuța mov. Zău, Lila avea farmecul ei…

Reclama Salatini – Salvați de Salatini

A_ta trebuie _ă fie, de departe, cea mai _tupidă reclamă pe care am văzut-o în ultima vreme la TV, dar fix prin acea_tă proprietate _e tran_formă în _ingurul _pot care m-a făcut _ă râd cu lacrimi anul ă_ta :))

Chiar nu pot să scriu serios despre asta, deși nu e un spot rău până la capăt 🙂

Reclama foodpanda

Un spot rezonabil care nici nu avea de ce să fie spectaculos. Trebuia să fie întâi de toate informativ, deci cu un mesaj clar, livrat simplu și la obiect, ceea ce mi se pare că și bifează cu succes.

Personal, am auzit de foodpanda de multișor timp și la primul contact chiar mă entuziasmasem pentru că înțelesesem că aș putea comanda feluri diferite din restaurante diferite. Înțelesesem greșit și, în ciuda faptului că mi se pare în continuare o idee bună să poți comanda, de exemplu,  paste de la X, supă de la Y și desert de la Z pentru o masă, înțeleg că un asemenea concept ar fi foarte dificil de implementat logistic. Oricum, tot e o idee bună să ai la un loc multe opțiuni și să vezi clar ce e în meniu, eventual și cu niște oferte speciale, pentru că te plictisești să mănânci numai de unde știi tu că ți-e în zonă, uneori pur și simplu nu știi ce vrei, iar alteori investighezi mult și bine până să găsești ceva nou care să te atragă.

Totuși, mi se pare foarte curajos că au ales să se promoveze și la TV. E drept că serviciile lor nu sunt limitate la București, ci sunt disponibile și în Arad, Brașov, Buzău, Cluj-Napoca, Constanța, Galați, Iași, Oradea, Ploiești, Sibiu sau Timișoara. Însă pun pariu că diferența de flux (de comenzi, de restaurante înscrise etc.) e mare între București și următoarele, iar expunerea națională s-ar putea să fie o investiție riscantă (și sunt sigură că nu e nicicum o investiție minoră, căci difuzarea unui spot la TV costă!).

De ce spun că e curajos demersul? Păi, vă invit să vă uitați la rezultatele unui studiu IRES referitor la comportamentele de consum alimentar ale românilor. Nu e defalcat regional și mi-e lene să caut acum mai multe informații la INS, dar vă asigur că banalul act de a comanda mâncare la birou în București e un lux pentru muuuulți conaționali din provincie și, dacă n-ar fi fost capitala care să tragă în sus niște procente, sunt absolut convinsă că lucrurile ar fi arătat mult mai rău. Chiar și așa, vă atrag atenția că, de exemplu, 32% dintre români nu mănâncă niciodată în oraș, 23% dintre ei doar la ocazii speciale și încă 23% foarte rar. Și sunt șanse mari ca ”mâncatul în oraș” să includă și ideea de a mânca acasă/la birou ceva comandat ”din oraș”, pentru că 67% dintre români declară că își aduc mâncare de acasă pentru prânzul de la serviciu și încă 7% o prepară acolo. Studiul nu pare să includă motivele pentru care doar 25% dintre români comandă mâncare la birou, dar în condițiile în care aflăm de la altă întrebare că 70% dintre români nu sunt atenți la ce mănâncă din motive financiare, aș presupune că cei 75% care își gătesc singuri nu aleg opțiunea asta chiar pentru că vor ei să fie siguri că ingredientele-s bio și în termen, ci pur și simplu pentru că nu-și permit să mănânce în/din oraș.

Așadar, dacă e să am o rezervă pentru campania foodpanda e sloganul din final. ”Nu mai pierde timpul gătind” sună bine, dar s-ar putea să fie un lux pe care mulți să nu și-l permită…

Reclama Pilot – Pixuri cu personalitate

E-n plin sezon de cumpărat rechizite, așa că nu-i de mirare că reclamele la Pilot revin. Dar anul ăsta nu mai sunt cu puștii ăia doi din LaLa Band (nu spun prostii, nu? 😀 ), ci sunt ”instrumente de scris cu personalitate” și vin la pachet cu niște spoturi simpatice care surprind foarte bine câteva tendințe comportamentale ale consumatorului în raport cu pixurile. Da, le furăm, le pierdem, le împrumutăm etc. 🙂

Bonus, o poveste bună și cu-n marker:

Reclama Tiger – Oboseală

Poate nu e chiar genul de umor pe care l-ar aprecia oricine, poate e ușor forțat, poate e chiar la limita ridicolului pe ici, pe colo. Dar nu pot să spun că nu-mi place cum au ieșit interpretările astea vizuale pentru expresii tipice care exprimă oboseala: