Reclama Vodafone – #HaiSimona

Am menționat deja în articolul despre Webstock hashtag-ul #HaiSimona, iar de astăzi puteți vedea și spotul care s-a născut din aceeași idee:

Mie-mi place foarte mult conceptul și cred că aprecierea mea e mai presus de subiectivitatea aferentă afinității mele pentru Simona Halep și pentru felul în care comunică online Vodafone în general. Chiar am sentimentul că hashtag-ul acesta va uni o comunitate caldă și puternică și da, orice încurajare contează! 🙂 Eu intenționez să urmăresc evoluția fenomenului și sper că vom fi mulți cei care o vom susține pe Simona Halep înainte de fiecare meci printr-o fotografie cu gestul pe care și l-a consacrat victoriilor. Puterea internetului chiar e uluitoare, iar jucătoarea noastră bătăioasă chiar merită să fie „cea mai susținută sportivă din online-ul românesc”! #HaiSimona!

Cât despre cealaltă campanie pe care o desfășoară Vodafone în această perioadă, peste care n-am niciun dubiu că ați dat dacă petreceți oarece timp pe YouTube, aș spune că am sentimente oarecum amestecate. Pe de o parte, recunosc, mă scoteau din sărite cei 100 de „e bine” pe care-i auzeam în timp ce încercam să-mi ascult melodiile din playlist, dar așa iritată tot mi-a atras atenția reclama cu pricina și la un moment dat chiar m-am uitat până la capăt la ea:

Și chit că nu e cea mai bună idee ca un brand să-ți atragă atenția printr-un demers de enervare (deși nici nu-i suspectez că acesta ar fi fost scopul, cu toate că reacția mea cel puțin a fost aceasta), totuși, își atinge scopul 🙂 Iar dacă ai răbdare să urmărești tot spotul descoperi cu totul altceva – emoție, căldură, familie, legături veritabile etc. Singura chestie ciudățică e, din punctul meu de vedere, privirea copilului…

A, și mi se pare interesant că și Orange are o abordare oarecum similară, de unde deduc că acesta este subiectul spinos al momentului – acoperirea serviciilor. Ca să fie mai clar la ce mă refer, vă atrag atenția că Vodafone se promovează acum cu ideea de „Oricând contează”, iar Orange pune accent pe „oriunde ai fi”:

OK, vizual comunică diferit, par să se adreseze mai degrabă publicului tânăr, accentul nu cade doar pe internet (spre deosebire de Vodafone, care pare să aibă și motive bune pentru care evidențiază aspectul vitezei pentru 4G), se joacă frumos și cu dinamica aferentă lui „oriunde”, dar chiar e de urmărit fenomenul 🙂

Advertisements

Reclama Ursus – Povestea tricoului cu pirați

V-am avertizat că vor urma multe articole cu reclame la bere și, zău, chiar n-aveam cum să-l omit fix pe acesta pentru Ursus. E făcut tot de Graffiti BBDO, aceiași care au făcut și ultimul spot foarte bun pentru Ursus – „Călătoria”. Povestea cu pirații e cel puțin la fel de bine făcută, deși are cu totul alt ton. De fapt, apropo de ton, seamănă bine cu felul în care comunică Heineken. Nu cred că doar asociez eu brandul străin cu spoturile „oceanice” pentru că au avut câteva povești nautice, ci chiar au reușit să se apropie mult de stilul lor – e cu aventură, e cu dans, e cu voie bună, e cu o poveste memorabilă. Poate cârcotașii ar spune că seamănă prea bine cu stilul respectiv sau că, din contra, n-au reușit să-i copieze pe cei de la Heineken suficient de rafinat…

Însă eu apreciez orice reclamă reușește să mai iasă din șabloanele clasice, mai ales la bere, unde-s aproape toate pe același calapod. Mă rog, nici aici n-au reușit să se abțină până la capăt de la cadrele clasice cu prietenii adunați la bere, eternul clișeu al spoturilor din categorie, dar hai să zicem că trebuiau să facă într-un fel anunțul cu promoția:

OK, adevărul e că nu se poate vorbi despre Ursus zilele astea fără să-i asociezi cu valul de critici care s-a răsfrânt asupra lor după organizarea (cel puțin) nefericită de la concertul lui Robbie Williams. N-am fost (deși feed-ul meu a fost atât de plin de poze și filmulețe încât aproape n-am ratat nimic), dar feed-back-ul aproape unanim pare să fi fost „super-concert, organizare deplorabilă”. Și da, clar, n-aș fi murit nici eu de fericire să stau o eternitate la coada pentru o băutură la supra-preț. Din păcate pentru ei, asta nu le-a trunchiat enorm vânzările (mai ales în condițiile în care era și o căldură tâmpită și oricum la un concert te agiți, deci ai nevoie de lichide! și nici de acasă nu poți să vii cu nimic „la pachet”). Dar mult mai grav decât atât, un asemenea torent de nemulțumiri n-are cum să-i facă bine brandului.

Totuși, merită felicitați pentru decizia de a-i recompensa cumva pe nemulțumiți. Poate o fi „too little, too late”, dar e o scuză, chiar una concretă, iar în trecut au fost destui care s-au mulțumit să bage pur și simplu capul în nisip până trece furtuna (fie și cu oarece urme) sau cel mult au transmis un comunicat-standard de bla-bla-uri care nu înseamnă nimic. E drept și că urmează curând UNTOLD, unde tot ei sunt (printre) sponsorii principali, așa că am impresia că existau motive bune pentru care să-și dea silința intens să dreagă busuiocul frumos 🙂

Ah, apropo de UNTOLD, mi s-a părut foarte, foarte mișto ideea asta:

Și rezultatele par să fi fost pe măsură (deși parcă-i cam trist că disponibilitate există, dar nu se întâmplă decât cu motivații… cam meschine, dacă e s-o zicem drept, comparativ cu gândul că poți salva niște vieți și da, la noi oamenii chiar mor în spitale din cauza sângelui lipsă). Oricum, felicitări celor care au venit cu ideea și nu pot decât să sper că o vor prelua și alții, dacă tot e atât de eficientă!

Campania Ardealul – Chiar și […] merită fainoșag

Din moment ce „fainoșagul” ăsta pare să-și fi făcut loc în cultura populară (ceea ce nu-i deloc un lucru mic), e de înțeles de ce brandul Ardealul continuă să se folosească de el. Apoi, dat fiind numele mărcii în sine, e clar că vor tot merge pe direcția specificului ardelenesc (mai ales că, în general, percepția generală a ardelenilor e una pozitivă). Doar că ardelenii din spoturile astea nu au prea mult haz, deși chiar își joacă bine rolul și aș putea presupune inclusiv că rezultatul final a ieșit conform planului. Nu prea mi-e clar de ce a fost nevoie de cântec, dar fie… De fapt, ce mi se pare mie off la spoturile astea s-ar putea să fie exact ce îi va ajuta să iasă în evidență – tempo-ul atât de lent (desigur, ardelenesc), puternic contrastant cu restul reclamelor de la TV. Norma în publicitate e, de regulă, alta și s-a împământenit așa pentru că fiecare secundă de emisie e scumpă, așa că ai puțin timp la dispoziție să spui ce ți-ai propus. Și parcă-mi vine să spun că tocmai contrastul l-au căutat, mai ales pentru că fac mișto de alte stereotipuri din reclame:

Și mi se mai pare ciudat și că au optat pentru formularea „chiar și […]”. Pentru mine cel puțin, are o conotație nefericită, pentru că îi plasează pe cei din categoriile menționate pe o treaptă foarte joasă, ceea ce nu e OK într-un demers de comunicare. E un fel de „Toată lumea merită mâncare cu gust”, „chiar și” ăștia, care-s ultimii oameni…

Dar făcând abstracție de poziția de inferioritate pe care îi plasează pe unii și pe alții, inclusiv pe amărăștenii „care se uită la tutoriale”, ideea asta cu tutorialul a fost simpatică. Poate că e un pic cam sărăcuță din punct de vedere grafic, dar presupun că e făcută special ca să ruleze ca Ad pe YouTube, deci fix în timpul unui videoclip care se prea poate să fie tutorial:

Iar ca s-o țin până la capăt cu una caldă – una rece, termin cu clipul care anunță promoția. Promoția e bine gândită, adaptată la mesajul de ansamblu al campaniei, dar de ce e și al doilea ardelean în cadru. Apropo, mi se pare mie, sau nu e același individ ca în spotul cu berea și detergentul? Mă rog, oricum n-are decât o replică, așa că de ce l-au vrut neapărat acolo? 🙂

Reclame și campanii pentru materiale de construcții – Ladarge, Holcim și AdePlast

Da, da, luna iunie e momentul în care începe să se construiască masiv în România. Nu că m-aș pricepe (deși îmi explic de ce – vreme prielnică + concedii, inclusiv pentru cei plecați la muncă peste hotare), dar m-am prins după avalanșa de spoturi și campanii pentru materiale de construcții și alte minuni conexe.

De exemplu, am văzut o mulțime de reclame pentru var și vopsea, dar despre astea am tot scris și, din moment ce văd că încep să devină din ce în ce mai creativi omuleții de pe nișa asta, am senzația că am să mai scriu. Așa că azi tratez la grămadă produse ceva mai greu de ambalat frumos, deci chestii cu risc mare pentru spoturi sterile 🙂

Contrar așteptărilor, reclamele următoare reușesc să nu fie chiar sterile. Ba, mai mult, mă văd nevoită să recunosc și că sunt extraordinar de bine făcute dacă e să ne raportăm la publicul principal pe care îl țintesc – adică fix oamenii care lucrează în construcții. Da, știu, nouă, restul, s-ar putea să ni se pară niște tâmpenii, dar uitați-vă bine la tipologiile protagoniștilor, la discurs, la umor, la detalii. Vorbesc exact cum trebuie pentru a-i atinge pe mulți dintre cei la care și-au propus să ajungă.

Începem „light” cu AdePlast:

Ideea cu „lucrarea bună care o aduce pe următoarea” e foarte, foarte mișto. Mă rog, mă tem că tiparul meșterului român e mai des în termeni de „las-o, bă, că merge-așa”, dar conceptual e o poziționare foarte bună. Presupun că s-au gândit și ei că asta s-ar putea să fie prea rafinată pentru majoritate, așa că acțiunea în sine e în termeni mult mai accesibili, cu umor brut, cu figuri-stereotip din categoria „Dorel” și foarte pe muchie la granița ridicolului. Baba din camionul cu polistiren chiar sare un pic de hotar. Domnul legat de sacul de adeziv e, încă, în balans pe hotar.

Dar ceva ce nu vedeți la televizor este descrierea pe care o au spoturile pe canalul de YouTube al AdePlast, respectiv:

Meseriașii care lucrează cu AdePlast nu au reclamații și primesc lucrări după lucrări. Uitati-va cum sunt agățați meseriașii de viitorii clienți !!@ O LUCRARE BINE FĂCUTĂ O ADUCE PE URMĂTOAREA E DEVIZA MESERIAȘILOR ADEPLAST !!

Promisiunea de îmbogățire („lucrări după lucrări” gen „ban pe ban”), caracterul senzaționalist (cu majuscule și !!!), greșeli de scriere, accentuarea prin repetiție a ideii de „meseriaș”, spațiile lăsate înaintea semnelor de exclamare, limbajul în sine („agățați”?! 😀 )… Toate mi se par extraordinar de grăitoare. Citesc rândurile de mai sus și-mi imaginez instant un Ionel cu maioul ridicat, frecându-se pe burtă entuziasmat de viitorul lui în relația cu aceste produse 🙂

Continuăm cu promoția Romcim și Multibat, ascunsă sugestiv sub o aluzie la celebra zicală băsesciană „iarna nu-i ca vara”:

Principalul lor atu (deși îmi închipui că a fost costisitor) e prezența lui Celentano din Las Fierbinți, un personaj care înțeleg că e teribil de popular. Nu știu prea multe despre caracteristicile personajului în sine, pentru că nu mă uit la emisiunea (serialul?) cu pricina (deși, recunosc, m-am uitat o dată, forțată de circumstanțe, și-am rămas cu impresia că nu e doar umor de autobază). Nu e genul meu de umor, nu e genul meu de emisiune. În fine, cert e că audiența (consistentă, din cate pot eu să-mi dau seama) e formată din plin și din oamenii la care trebuie să ajungă mesajul celor de la compania-mamă Lafarge. Bonus, vă rog să observați: motivul șefului răstit, cu scobitoare între dinți; motivul muncitorului băut; motivul cărăușului de roabă știrb și uscățiv; prezența lui „pă”; asocierea cu o promoție cu premii în bani (o promisiune financiară mult mai concretă decât a celor de la AdePlast, cu oricând apreciatul iz de câștig ușor) etc. Aproape că am râs la partea cu salopeta – asta chiar e metafora supremă! 🙂

Iar la final vă las cu Holcim, pentru că alege să comunice mult mai rafinat, ceea ce e de așteptat în condițiile în care pare să-și dorească să se adreseze profesioniștilor din construcții de alt gen. Nu pare să vorbească direct cu executantul sau cu Dorelul care muncește la negru. Holcim are o abordare cu iz mai degrabă corporate și mi-a plăcut mult ideea pe care au avut-o cu bloggerii la fabrica din Câmpulung Muscel (găsiți articole relevante la Chinezu’). A fost cu totul altceva decât par să facă ceilalți și a avut inclusiv o componentă educațională. Iar ultimul spot pe care l-am văzut de la ei, cel cu încrederea, îmi întărește convingerea că vor să se distingă net de ceilalți de pe nișa lor:

Reclama Amigo – Energie, nu vorbe

Eu, când mă gândesc la Amigo, nu-mi vin în minte decât două lucruri: sloganul acela cântat cu „Amigo, Amigo și ești ca nou” și fascinația mea din copilărie față de obiceiul mamei mele de a bea ness (Amigo de cele mai multe ori) făcut cu Coca-Cola. Cum putea să bea chestia aia atât de amară?! Iar fascinația mea de adult e cum putea să bea chestia aia atât de plină de cafeină?! 😀

Dar serios vorbind, când mă uit la cutiile de Amigo am senzația că am crescut împreună. Chiar dacă astăzi nu sunt consumator, chiar m-a atins un pic spotul în oarece puncte sensibile. Bine, asta se întâmplă mai ales pentru că eu nu-mi amintesc să mai fi văzut o reclamă pentru acest produs/această marcă de foaaaaarte mult timp, dar YouTube m-a ajutat să descopăr că a existat, de exemplu, și un spot prin 2010. Însă nu sunt sigură că mi-l amintesc. Parcă da. Parcă nu…

Oricum, hai să ne concentrăm pe spoturile noi, mai ales pentru că mi se par chiar foarte reușite. Uitându-mă în urmă, am observat că Amigo întotdeauna s-a concentrat pe ideea asta de energie, dar până acum o făcea oarecum mai agresiv, exact în nota impulsului pe care se presupune că ți-l dă produsul. Acesta mi se pare un exemplu emblematic:

Ei bine, acum și-a schimbat puțin abordarea. Există încă un accent pe energie prin sloganul final – „energie, nu vorbe” și chiar pică destul de intens și brutal (așa, ca o reminiscență a abordărilor trecute). Inclusiv folosirea explicită în copy a acelui „PUNCT” e din tabloul agresiv. Însă, per total, mi se pare că le-au ieșit trei reclame mai degrabă emoționale. Și sunt sigură că linia asta cu lipsa timpului îi va atinge pe mulți, pentru că se prea poate să fie marea problemă a zilelor noastre…

Așadar, vă prezint (în ordinea preferințelor) cele trei spoturi: cel cu șoferul/curierul care e mereu pe drum, deci mașina îi e casă, cel cu reportera și cel cu brutarul (e pe ultimul loc pentru că nu e atât de profundă abordarea timpului – e vorba mai degrabă despre trezit devreme):

PS: N-am reușit să găsesc spoturile cu sloganul pe care-l am eu întipărit în minte, dar vă servesc cu o altă porție de nostalgie:

Ca să înțelegeți exact cam cât de vechi sunt reclamele astea, nu vă spun decât că în a doua l-am recunoscut pe Mihai Călin, iar Mihai Călin era vedetă la PRO TV undeva prin 1998? Prezenta „Riști și câștigi” 🙂 De fapt, tot în 1998 am descoperit că a fost înregistrată și marca „Amigo și ești ca nou”.

PPS: Oameni buni, un site (bine indexat?) n-aveți și voi! Când am căutat „amigo” pe Sf. Google am dat în primele două pagini doar de magazine online și agregatoare de oferte. Deja în pagina a treia nu prea mai caută lumea. Nu e bine! Hai, că dacă tot v-ați încordat cu o campanie de revitalizare, poate începeți să existați și în online! Hai, poate cer prea mult cu niște social media (dacă există ceva, zău, eu n-am găsit, iar dacă nu-i de găsit e degeaba), dar un site?! În 2015?!

Coca-Cola – Campanie de Ziua Internațională a Fericirii în România

Oricât de anti-Coca-Cola ați fi, trebuie să recunoașteți că oamenii din spatele brandului sunt maeștri ai comunicării emoționale. Iar asocierile pozitive cu marca și produsul te influențează mult mai mult decât credințele raționale (deși știu că n-ați recunoaște și e foarte posibil nici să nu vă dați seama de asta conștient prea des). Adică da, la nivel declarativ o să auziți multă lume spunând că băutura asta e nocivă; ba, chiar aș pune pariu că aveți și voi cunoștințe care spun asta și se tot laudă de nu știu când că s-ar lăsa de Cola, dar fac ce fac și nu reușesc, raționalizând de fiecare dată eșecul 🙂

Însă, e drept, vânzările scad de la an la an și la Coca-Cola și la Pepsi, iar asta pentru că suntem într-o perioadă în care a început să fie la modă să ai grijă de tine și să fii mai atent la ce mănânci și bei (în sfârșit un trend util!). În plus, Coca-Cola are (din câte știu eu) un declin ceva mai mare, pentru că Pepsico are în plus în portofoliu mai multe sortimente necarbogazoase și destule ”crănțănele”, care, deși nu-s nici ele mai breze din punct de vedere nutrițional, nici n-au fixată (încă?) atât de tranșant eticheta asta de ”otravă”.

Așa că nu e de mirare că ultimele campanii Coca-Cola au fost foarte atent gândite și foarte clar direcționate spre emoțional. De exemplu, relativ recent au făcut apel la istorie și tradiție, cu accent direct pe componenta care le aduce mari prejudicii de imagine. Sau au tot rulat campania cu #haisămâncămîmpreună, în care vorbeau despre familie și legături, iar băutura în sine era prezentă destul de discret, ca simbol pentru un liant.

Ei bine, ultima lor abordare e centrată direct pe fericire și asta e întotdeauna o idee sublimă, dar e o mare provocare să reușești să o pui frumos și eficient în practică. Și mie mi se pare că le-a ieșit. Oricum în general sunt un mare fan al ideii de a căuta fericirea în lucrurile mici, chiar am remarcat panotajul stradal și am privit acum cu zâmbetul pe buze clipul (de departe, cel mai simpatic a fost șoferul RATB care a trecut de două ori prin rond):

Reclama Inedit – Bob de soia

Nu știu exact cât de concurențială e nișa asta cu soia, pentru că nu-s cine știe ce consumator. De fapt, singurul lucru pe care-l consum din gama asta e tofu și, zău, nu cred că am văzut vreodată prin galantare altă marcă în afară de Inedit. Însă lapte de soia, de exemplu, știu sigur că mai e și pe la alții. Așa că nu mă pronunț. Însă, fie că e concurență mare sau nu în industrie, postul e un moment foarte bun să-i amintești românului că tu, producătorul de soia, exiști. Dacă-i mai promiți și premii, oho, cu atât mai bine!

Și hai să nu fim răutăcioși – Bob e chiar simpatic! 🙂 Pun pariu că prinde la public mult mai bine în forma asta decât dacă ar fi conceput un spot în care să explice poporului ce beneficii nutriționale are soia…