Reclama Vel Pitar – Graham

Am fost foarte tentată să scriu la vremea ei despre reclama cu blonda și bruneta, pentru că mi s-a părut cam… Cum să-i spun frumos? Tâmpițică? (Deși n-aș băga mâna-n foc că n-a prins de minune la un anumit segment de public.)

Apoi au continuat să se promoveze cu o altă reclamă cu umor discutabil, dar parcă un pic mai reușită. Mă rog, au încercat să fie simpatici și jucăuși, dar din punctul meu de vedere nu prea le-a ieșit grozav (iar flăcăiașul cu ”pâinica” e groaznic):

Așa că mă bucur să văd că au încercat și o altă abordare, ceva mai serioasă și cu patină, cu iz de istorie și tradițional, clar mai consistentă și probabil menită să atingă un alt target. Și mi se pare inspirată și alegerea în sine a produsului, pentru că e încă în trend ascendent atenția pentru aspectele nutriționale ale alimentelor:

Advertisements

Reclamă BCR – Creditul DIVERS BCR

Spotul în sine e foarte reușit și mi se pare interesant că protagonistul e tatăl, în multitudinea lui de roluri. Mă rog, mai sunt pe ici, pe colo niște imagini-stereotip care mi se par cam nefericite (de exemplu, cea cu soțul împovărat de sacoșe – asta înseamnă să fii soț? Zău? Bine că nu ducea gunoiul 😀 ). Dar per ansamblu îmi place. E emoționant și e foarte actual, deci multora le va fi ușor să rezoneze cu situația.

Atâta doar că nu prea văd neapărat legătura între poveste și produs. Sincer, ”o viață agitată devine o viață bogată” dacă alegi să te uiți la ea așa. Nu dacă-ți iei un credit. În fine, să zicem că relaxarea financiară te ajută să vezi lumea cu alți ochi, dar perspectiva tinde să fie o chestiune de alegere și, zău, gândul că ai un credit nu știu dacă te relaxează cu adevărat 🙂

Publicitate negativă

Online-ul a fost inundat săptămâna trecută de trei evenimente virale: povestea cu Fabrica de Discounturi, sandvișurile lui Chef Florin Dumitrescu și gafa cu prețul lui Note 4 marca evoMAG. Ei bine, pentru fiecare dintre cele trei s-a vorbit, într-un fel sau altul, și despre publicitatea negativă: la Zoso au apărut comentarii cu iz de teoria conspirației care vedeau în povestea cu Fabrica de Discounturi o campanie pentru Libra Bank și tot acolo le găsiți și pe cele pentru incidentul evoMAG, iar pentru sandvișuri a insistat să răspundă chiar Florin Dumitrescu.

Sincer, despre Fabrica de Discounturi n-aș mai vorbi, pentru că mi se pare de-a dreptul SF scenariul cu Libra Bank care ar fi prevăzut că le-ar putea mirosi a țeapă suficient de multor oameni încât să se stârnească un val de îngrijorare pentru ca apoi să apară ea, pe post de cavaler în armură strălucitoare. Ba, mai mult, am o ușoară bănuială că există posibilitate să fi încheiat destul de abuziv colaborarea, cu atât mai mult cu cât, la momentul la care au trimis ei notificarea, practic nu se comisese încă nicio ilegalitate. Iar despre protagoniștii scandalului cred că n-ar mai trebui să subliniez că, din moment ce li s-a cam închis șandramaua, clar n-au avut niciun fel de beneficiu din celebra publicitate negativă, nu?

Apoi, evoMAG nu e nici pe departe primul magazin online care o dă de gard în stilul ăsta. Pot să vă spun sigur că la sfârșitul lui Ianuarie a făcut și DOMO o dudă de genul cu Galaxy Tab3, pe care l-au afișat la fix 319 lei. Ce au făcut exact cei de la evoMAG nu știu să vă zic, dar cert e că cei de la DOMO pur și simplu n-au mai zis nimic. Eu cel puțin n-am primit nici măcar un mesaj de genul ”ne pare rău că bla-bla”. Și cred că singurul fel în care poți beneficia cât de cât de publicitatea negativă e maniera în care gestionezi situația. De exemplu, dacă în situația asta evoMAG ar recunoaște că a greșit, dar și-ar asuma pierderea, s-ar putea să câștige un pic de simpatie. Doar că așa ceva s-ar putea să-i coste mai mult decât pot duce. Mult mai mult! 🙂 Altfel, mai ales în ajun de Black Friday, pun pariu că s-ar putea să aibă o problemă, pentru că eu, consumatorul, s-ar putea să mă întreb dacă pot să am cu adevărat încredere în prețul pe care-l văd afișat, iar lipsa de încredere, cred că știți deja, e ”deal breaker” în orice tip de relație…

Florin Dumitrescu, în schimb, e singurul care a venit și cu o replică vizibilă și, culmea, e o replică în care menționează explicit ideea de publicitate negativă: ”sincer, faptul că a existat acel test cu sandviciuri în urma căruia a ieșit o publicitate negativă atât de mare, pe mine m-a ajutat fiindcă a devenit viral”. Mi se pare normal să încerce să dreagă busuiocul, mai ales că la el e vorba de personal branding și vorbim și despre un produs abia lansat, deci o situație destul de sensibilă.

Totuși, eu cred că aș fi abordat problema puțin altfel, pentru că n-a avut de spus în apărarea sa decât că gustul e o chestie destul de personală și că sunt pe piață și sandvișuri mai scumpe. Argumentul din urmă e ridicol, iar primul ar putea sta în picioare dacă marele reproș din degustarea inițială n-ar fi fost legat de faptul că produsul e mult la sută pâine și asta chiar putea să vadă oricine din poze! Apropo, mi-ar plăcea să cred că produsele noi apar după un pic de cercetare de piață chiar și în România, dar tare mi-e că astea n-au trecut prin cine știe ce testare, pentru că bunul meu simț gravitează spre ideea că prototipul consumatorului de sandviș scump și cu pretenții nu dă un ban ca să se ghiftuiască cu pâine. Fanii panificației își iau covrigul din drum și gata, nu? Hai, fie, poate și-o merdenea dacă au poftă de brânză.

Dar să revenim la publicitate negativă. De ce crede lumea că ar putea fi de bine când companii din toată lumea investesc enorm în fel de fel de chestii care să le asigure că potențialii clienți vor avea experiențe cât mai plăcute cu brandurile lor? De exemplu, voi realizați că McDonald’s are grijă să inoculeze și copiilor, de la cele mai fragede vârste, asocieri cu emoții pozitive prin petrecerile alea din vagonașe? Bonus, că îi menține fericiți până la maturitate cu jucăriile din Happy Meal? În schimb, publicitatea negativă ce-ar putea să îți ofere? Cel mult expunere. Dar simplul fapt că lumea aude de tine s-ar putea să nu însemne mare lucru și, per total, de regulă ai pagubă mai mare decât beneficiu. Și dacă ai ghinionul ca motivul pentru care lumea aude (de rău) de tine să aibă o bază reală, atunci chiar și oile rătăcite care au fost suficient de curioase încât să-ți dea o șansă vor fi dezamăgite și nu vor avea niciun fel de motiv să se mai întoarcă vreodată la tine…

Cred că singurul produs care poate să crească din reclamă nefavorabilă e un individ care să trăiască din conflict, genul de personalitate care împarte publicul în 2, cei care-l adoră și cei care-l urăsc, dar ai nevoie de-un fel de a fi foarte aparte ca să poți să încasezi constant lovitri. În rest, afacerile de succes se clădesc pe încredere, experiențe plăcute, clienți mulțumiți care tot revin și recomadă și altora etc.

Reclame Lidl

Lidl pare să aibă o strategie foarte interesantă. Presupun că dureros de costisitoare, dar net diferită de oricine altcineva de pe piață și, din moment ce perseverează pe aceeași linie (ba chiar par să amplifice fenomentul), nu pot decât să presupun că vin și rezultatele. Despre ce vorbim? Despre spoturi care vizează produse diferite, campanii limitate și reclame schimbate frecvent. Eram familiarizată cu stilul ăsta la radio, dar duminică am surprins la PRO TV cel puțin 3 spoturi diferite într-un singur calup publicitare (sigur 4 diferite pe parcursul a două calupuri):

(plus încă unul la pijamale parcă?)

Ei bine, n-am pretenția că mă pricep, dar aș pune pariu că promovarea în acest stil la TV costă semnificativ mai mult decât la radio. Pe lângă difuzările propriu-zise (oricum destul de frecvente), categoric sunt o mulțime de bani investiți și în producție! Dacă merită, doar ei știu, însă din ce informații reușesc eu să culeg involuntar, îmi dau seama că, cel puțin pe ”oferte” chiar e bătaie! Și nu vorbim despre orașele din țară care n-au cine știe ce alternative, pentru că n-au și un hypermarket la distanță rezonabilă, ci inclusiv de București unde, oho, e o piață grozav de concurențială! Poate fi un punct în minus faptul că nu găsești produsul X oricând ți-l dorești, însă disponibilitatea asta intrmitentă îl face până la urmă mai dezirabil și vânat atunci când apare…

Selgros și carnea

Am citit de dimineață știrea asta și m-a îngrozit! E drept că n-am urmărit povestea de la început și poate că n-am toate datele, dar din articol mi-a rămas în minte foarte clar că, la un moment dat și într-un anumit magazin, Selgros a primit carne de pui alterată. Nu scrie foarte clar dacă a fost și comercializată (eu una sper că nu!), însă mi-e greu să cred că o asemenea informație nu va avea impact asupra vânzărilor Selgros, cu atât mai mult cu cât își fac de luni bune reclamă fix pe nișa carne.

De exemplu (cred că asta e cea mai recentă, deși sigur nu e cea mai reușită):

E drept că și-au tot făcut reclamă pe nișa carne de porc și au pe canalul de YouTube inclusiv asta:

Iar aici chiar e de apreciat transparența. Însă o știre care conține ”carne”, ”rânced”, ”alterat”, ”excremente” și ”Selgros” într-un singur paragraf lovește puternic în gradul de încredere și s-ar putea ca mulți să nu mai stea la discuții și să-și clarifice despre ce carne era vorba de fapt, ori dacă s-a comercializat până la urmă etc.

Reclama Panzani Nu se lipește

Teoria spune că, indiferent cât de creativă e reclama sau cât de puternică se vrea metafora, criteriul relevanței rămâne cel mai important. Eu pot să admit că nu sunt cine știe ce consumator de paste, dar parcă n-aș crede că cel mai relevant beneficiu al acestui tip de produs poate fi faptul că nu se lipesc. Însă e o poziționare interesantă și, considerând ideea pe care au mers, spotul e destul de simpatic. În plus, probabil că mai câștigă niște puncte la gospodinele care-l iubesc pe Horia Vîrlan…