Reclama pentru Rețeaua Privată de Sănătate Regina Maria

Nu știu exact de ce, dar pare să fie un moment bun pentru promovarea clinicilor private. Adică îmi închipui că nu e deloc întâmplător că am văzut în perioada asta spoturi și pentru Polisano, și pentru MedLife, și pentru Sanador, și pentru Regina Maria. Însă, dintre toate, părerea mea este că se remarcă net campania celor de la Regina Maria. E caldă, sensibilă, emoționantă, optimistă și cu un tagline care chiar provoacă ecouri interioare, mai ales pentru că apasă, subtil, pe unul dintre marile puncte slabe ale sistemului medical de stat – „munca unui medic bun nu lasă umbre”.

Singurele mele rezerve sunt față de folosirea copiilor în spoturi, respectiv sloganul cu „cei mai buni medici”. Însă îmi dau seama că prima rezervă e un pitic de-al meu, teribil de subiectiv; ba chiar și principiul meu anti-folosirii copiilor în reclame se cam clatină în contextul relevanței și în condițiile în care poveștile nu sunt deloc forțate… Iar despre aspectul superlativului, zău, nu e neapărat problema mea, dar mă gândesc că există posibilitatea să aibă o problemă concurența cu un asemenea mesaj. Știu sigur că prin alte țări legislația nu permite să spui că ești cel mai bun sau că ai cel mai bun […] (motiv pentru care, de exemplu, și Carlsberg e „probably the best beer in the world” și nu direct „cea mai bună bere din lume”) și un argument bun pentru o asemenea politică s-ar putea să fie însăși incapacitatea de a dovedi așa ceva. Cum demonstrezi că ai cei mai buni medici? Ce înseamnă asta exact? Cum evaluezi performanța? Etc. Dar astea-s ițele lor legale de rezolvat când și dacă o fi cazul; în rest, pentru potențialul client sună bine, deci e o poziționare inspirată.

Advertisements

Reclama Agricola – Mese de poveste

Sinceră să fiu, pe mine mă cam amuză spoturile astea noi pentru Agricola Internațional, iar asta pentru că-s ușor ridicole. Dar poate că reclamele nu trebuie să reflecte neapărat realitatea, nu? Poate e cum îmi explica o colegă de facultate cinefilă când îi spuneam că nu sufăr musicalurile, pentru că e atât de neverosimilă acțiunea – filmul trebuie să te deconecteze de realitate. Nu spun că asta m-a făcut să descopăr în mine cine știe ce dragoste nețărmurită pentru filmele în care lumea-și spune povestea cântat și-n pas de dans (ba, culmea, chiar și trecătorii știu bine coregrafia). Însă n-am putut să nu-i dau dreptate. Și într-o anumită măsură poate că și publicitatea ar trebui să ne rupă un pic din ritm.

A, să fiu bine înțeleasă, când am spus că nu reflectă realitatea, nu m-am referit la faptul că naratorul e masa. Asta chiar mi se pare o găselniță destul de simpatică și e într-un joc frumos cu ideea campaniei – ”mese de poveste”. Mă refer la povești în sine.

Adică, pe bune? El află că ea-i gravidă și bagă la cuptor niște copănele? Mh. Hai, fie, să zicem, a fost o metaforă pentru un gest atent. Are cât de cât substanță:

Parcă mai aproape de realitate e că flăcăul ăsta-și calcă pe orgoliu, vrea să-și împace mândra și întinde o ramură de măslin cu ceva nuggets (drăguț că ultima e cumva în formă de inimă):

Însă cea cu salamul de Sibiu e de departe cea mai bizară și artificială. Se agită cam mult actorii și-n plus se știe că femeile mint luni bune după prima întâlnire că se hrănesc cu aer și evită să fie văzute înfulecând… Dar serios vorbind, asta chiar n-a ieșit cum trebuie, deși pot să apreciez că nu m-au servit tot cu eterna poveste a familiei adunate zâmbitoare în jurul mesei la micul dejun. Clișeul ăsta e uzat de muuuuultă vreme:

Oricum, per total, dacă mă amuză, se cheamă că mă binedispun. Ceea ce e de bine. Apoi, am reținut din prima la ce e reclama (prima dată am văzut-o pe cea cu viitorii părinți), iar pe următoarea (cea cu certăreții) am ghicit-o la fix din primele secunde că ar fi tot la ceva de la Agricola… Și nu în ultimul rând, aș mai pune pe lista punctelor pozitive și aspectul vizual foarte viu și prietenos, cald unde trebuie, dinamic unde se cere.

Reclamă BCR – Creditul DIVERS BCR

Spotul în sine e foarte reușit și mi se pare interesant că protagonistul e tatăl, în multitudinea lui de roluri. Mă rog, mai sunt pe ici, pe colo niște imagini-stereotip care mi se par cam nefericite (de exemplu, cea cu soțul împovărat de sacoșe – asta înseamnă să fii soț? Zău? Bine că nu ducea gunoiul 😀 ). Dar per ansamblu îmi place. E emoționant și e foarte actual, deci multora le va fi ușor să rezoneze cu situația.

Atâta doar că nu prea văd neapărat legătura între poveste și produs. Sincer, ”o viață agitată devine o viață bogată” dacă alegi să te uiți la ea așa. Nu dacă-ți iei un credit. În fine, să zicem că relaxarea financiară te ajută să vezi lumea cu alți ochi, dar perspectiva tinde să fie o chestiune de alegere și, zău, gândul că ai un credit nu știu dacă te relaxează cu adevărat 🙂

Reclama Meda – Crenvurști și Salam

Am sentimente foarte mixte pentru spotul ăsta, pentru că, în esență, nu e rău deloc, dar mor câte un pic de fiecare dată când îl aud pe nenea (intenționat n-am zis domnul) ăla cu ”mă distruge mămicul” 😀

Și mai e ceva care mi se pare forțat la reclama asta – nu cred că au ales bine cadrul. Adică pare o familie cu oarece pretenții și cu suficienți bani încât să n-aibă ca fel principal un platou de crenvurști… Din punctul ăsta de vedere, parcă-i mai credibil un pic spotul cu salamul, pentru că nu se vede din avion că ar fi musai salam ieftin (deși, să fim serioși, ce gospodină nu-și asortează platoul cu mai multe sortimente de gustări? 😛 ). Însă tensiunea și scena, în general, sunt mai bine construite în cel dedicat crenvurștilor, doar că n-aș fi folosit aceeași familie – domnul cu ”mămicul” nu e deloc credibil în postura de cap al familiei 🙂

Reclama Univer – Grădinarul și Maioneza

O știți pe aia cu ”dafuq did I just see?!”? Gen 😀

Dar pentru că nu-mi place să scriu exclusiv de rău, insist să caut profunzimile și cred că pe undeva s-ar putea să fie vorba despre chestii serioase de viață – alegeri, compromisuri, dorințe puse în balanță… Deși, sinceră să fiu, nici măcar profunzimile astea căutate dinadins nu prea ajută cauza reclamei, pentru că n-au nicio treabă cu maioneza :). Sau nu știu, dacă mi-a scăpat mie ceva, aștept oricând alte păreri și completări.

PS: Nici sloganul ”alege calitatea” nu știu dacă e cea mai inspirată alegere, pentru că, hai să fim serioși – maioneza de calitate e aia făcută în casă din ouă. Maioneza la tub e un mix de aditivi, conservanți, agenți de îngroșare etc. E drept că poate fi un mix bun la gust (și în funcție de combinație poate mai potrivit la gust decât maioneza de casă), dar mi-e greu să asociez produsul cu ideea de calitate. Sau e calitate prin comparație cu alte specii de maioneză de pe piață? 🙂

Reclamele de pe YouTube

Parcă pe la sfârșitul lui aprilie se lansa YouTube România și nu la mult timp după am început și noi să fim binecuvântați cu obligația de a ne uita (din când în când) măcar 5 secunde la o reclamă înainte de a putea viziona clipul care ne interesa de fapt. Personal, nu pot să spun că mă deranjează asta și înțeleg că e o formă rezonabilă prin care eu pot să beneficiez în continuare de un serviciu gratuit. Ba mai mult, s-ar putea ca mecanismul ăsta să-i ajute pe unii să înțeleagă beneficiile reclamelor postate online, iar asta sigur că ar fi bine și pentru activitatea mea de aici.

Ce nu mi-e clar încă e criteriul de afișare al spoturilor, dar presupun că ar trebui să fie în legătură cu videoclipurile peste care se suprapun sau poate cu istoricul user-ului cu pricina. În fine, deocamdată s-ar putea să fie și destul de puțini cei din România care au optat și pentru forma asta de promovare și nici n-am vreo idee ce costuri ar putea avea sau cum s-ar calcula. Ceea ce mă intrigă totuși e faptul că, oricum aș da-o și oricum aș suci-o, eu dau în 90% din cazuri peste reclama asta la Fragedo:

Iar reclama asta chiar nu-mi place. Și-a dorit prea mult să emane dragoste, apropiere, căldură și familie și mi se pare că a ieșit foarte artificială, fetița cred că are prea multe replici (iar vocea și stilul seamănă prea mult cu cele din spoturile Oreo) și tot încerc să fac abstracție de faptul că am o mare problemă cu partea aia din dialog în care fetița spune că ei i-a câștigat încrederea (pasaj cu care am o oarecare problemă etică). În plus, primele 5 secunde menite să-mi capteze atenția (pentru că după asta pot da Skip Ad), mă atrag chiar mai puțin decât ansamblul.

Însă eu cred că se pot face lucruri mărețe pentru promovarea unui produs pe calea asta – vedeți aici, printre altele, cam câte videoclipuri se vizionează pe YouTube în fiecare secundă, deci cam cât interes prezintă platforma și cât timp se petrece pe ea. Dar sigur că potențialul poate fi fructificat sau nu. Tura asta cred că Transavia n-a reușit să obțină maxim de beneficii din povestea asta, însă nici n-am acces la cifre și poate mă înșel…

Reclama Alka Prăjitura casei – Ce-ar fi să nu gătești azi

O reclamă în spiritul ăsta 🙂

Dar adevărul e că prăjitureala e treabă dificilă și nu-i iese oricui, iar Prăjitura casei e chiar un produs foarte bun. Însă trebuie să recunosc că la prima vizionare m-am cam enervat. M-am simțit ușor ofensată. Dar după ce trece primul val de emoție, parcă nu e chiar așa un spot nereușit. Și adevărul e că zilele astea pare să fie la modă ca femeile să se laude că nu știu să gătească, iar bărbații să apară drept mari bucătari. O fi un nou pas spre egalitatea între sexe, cine știe? 🙂


Totuși, chiar și pentru o gospodină desăvârșită sună bine sloganul – ”ce-ar fi să nu gătești azi?” – așa că partea asta e chiar bună. Iar în aceeași notă mai rulează încă 2 spoturi:

  • Unul destul de fâsâit, pentru că nu prea e clar de ce se ascunde toată lumea (doar bunicile chiar au reputație bună, nu?)

  • Și unul ceva mai simpatic. Sau, în fine, mie ăsta mi se pare cel mai reușit, deși e posibil să fiu eu ”biased” și să mă simt răzbunată pentru prima reclamă 😀