Reclama Baterii Caranda – Magazinul de piese auto

V-am mai scris despre bateriile Caranda și, zău, nu s-a schimbat mai nimic de atunci (ha, drăguț, a trecut fix un an de atunci). Au mai apărut câteva postări anemice pe pagina de Facebook, iar site-ul îmi amintește în continuare de prima pagină web pe care am făcut-o în Word, în liceu, prin 2003 (apropo, cum e posibil să-ți aloci buget pentru promovare la nivel național pe TV, dar să nu investești chiar deloc într-o interfață mai din secolul XXI?!). Din păcate, nici spotul nu e cu mult peste cel de anul trecut, dar e, totuși, cu vreo 2-3 clase deasupra: calitatea imaginii e mult mai bună și are cât de cât o poveste:

Atâta doar că povestea e cam stupidă… Apreciez că au încercat s-o facă mai cu umor, dar n-a ieșit grozav. În rest, sloganul cu „calitate europeană, prețuri românești” pare să fie bine adaptat la core-target și, zău, mi-ar părea rău ca produsele în sine să fie chiar bune, dar să nu se promoveze pe măsură.

Advertisements

Brand Experience – H&M

Cândva prin 2010 m-am căpătat cu o pereche de blugi de la H&M (din Marea Britanie). Pe atunci încă nu-și deschiseseră ei coșmelia în România, dar m-am îndrăgostit iremediabil de brand după ce am făcut cunoștință cu blugii respectivi. De fapt, în continuare cred că aceia au fost cei mai faini blugi pe care i-am avut vreodată. Din orice punct de vedere!

Așadar, vă închipuiți, cum am auzit că apare primul magazin în București, l-am vizitat cu mare entuziasm. Acum, la câțiva ani distanță, încă sunt mare fan H&M, dar dragostea mea actuală e ceva mai… Ancorată în concret 🙂 Nu mai e dragostea aia nebună și oarbă de la început, când nu le vedeam niciun cusur. În continuare cred că au haine foarte OK, cam pentru toate gusturile și buzunarele, și admit că rareori se întâmplă să ajung prin vecinătatea unui magazin din lanț și să nu intru. Din păcate, chiar în ciuda afinității mele obiective pentru unele produse, cred că, dacă brandul n-ar fi beneficiat de acel început idilic al relației noastre, astăzi n-aș mai fi fost chiar fan fidel… Pentru că indiferent cât de bun/iubit ți-e produsul și cât de frumos/eficient te promovezi, dacă experiența clientului cu serviciile e una care îl dezamăgește/frustrează/nemulțumește, nu îți faci treaba bine! Cu atât mai mult cu cât nemulțumirile se tot adună în timp…

Dezamăgirea #1: Chiar când s-a deschis H&M-ul în București, am găsit modelul de blugi pe care îl purtasem până la epuizare. Din păcate, calitatea materialului era mult sub cea a perechii pe care o primisem din UK.

Dezamăgirea #2: Am zis, hai, fie, rămâne un model care mă avantajează și nici nu mai pierd timpul la probat. Când e cazul, intru, înșfac x perechi din mărimea cunoscută, fiecare de altă culoare și fug lejer spre casă. Numai că n-am mai găsit modelul după primul an…

Dezamăgirea #3: Nu găsești aceleași produse în fiecare magazin. Adică, dacă văd la Unirii ceva care-mi place, dar nu-l iau pe loc, îmi rămâne mintea la el și se întâmplă să ajung în Băneasa (de exemplu), sunt șanse mari să nu-l găsesc acolo. Și fac abstracție de faptul că sunt colecții întregi care nu se găsesc decât în magazinele mari sau de promoții. Pe astea mi le explic. Mă refer la produsele (să le zicem) obișnuite 🙂

Dezamăgirea #4:De regulă, e foarte greu să găsești un angajat căruia să îi ceri o informație. Iar experiența asta am avut-o cam în fiecare H&M am intrat. Uneori ajung să întreb pe cineva de la casierie, dar vă dați că mă mârâie toată lumea când îi rog să mă lase să pun o întrebare.

Dezamăgirea #5: Apropo de casierie, de muuuuulte ori stau foarte mult la coadă, iar asta nu prea mi se pare justificat în momentele în care funcționează o singură casă din două sau trei.

Dezamăgirea #6: La un moment dat am descoperit că au un site bunicel, așa că am început să fac selecția acolo și să merg în magazine țintă la ce mă interesează. Prima dată când am căutat ceva care-mi plăcuse mult, mi s-a spus că nu-l au. A doua oară cineva mi-a spus mai nuanțat că n-au ei colecția cu pricina, să caut la Unirii. La Unirii am primit un răspuns și mai nuanțat și am reținut cu ocazia asta că ce e pe site e cam cu vreo două săptămâni înainte față de ce e în magazine. Ghiciți ce? Peste două săptămâni încă nu venise și nici nu știa nimeni când și dacă. Bonus, revenim la #5 și vă reamintesc și că de fiecare dată pierdeam o tonă de timp căutând pe cineva de acolo, doar ca să pun o întrebare. (În schimb, concurența directă de pe același segment, Bershka, Stradivarius și Zara au, toate, metode online de verificare în timp real a disponibilității în magazine).

Dezamăgirea #7: În urma experienței punctuale care a generat #6 (da, chiar am căutat vreo lună un ceva anume și l-am tot căutat în mai multe magazine de-ale lor din București), le-am trimis niște feedback obiectiv prin formularul de contact de pe site. Chiar n-a fost un mesaj agresiv și nesimțit, cu atât mai mult cu cât la vremea respectivă chiar mă interesa încă produsul și speram să aflu și când/dacă/unde l-aș putea găsi. Însă n-am primit niciun fel de răspuns. Nici măcar un e-mail standard cu „Ne pare rău, bla bla bla” și n-am de ce să presupun că mi-au dat cu flit pentru că m-aș fi exprimat nefericit. Deși, între noi fie vorba, oricât de dificil ar fi, un asemenea nume ar trebui să aibă un serviciu ireproșabil de relații cu clienții, care să răspundă și la nebuni, și la înjurături, și la chestii evidente și ridicole etc.

Dezamăgirea #8: Când au anunțat că deschid magazinul online am zis că asta e în sfârșit raza absolută de soare. Numai că, la fel, nu corespunde neapărat ce e pe site cu ce e în magazine și, nu știu exact din ce rațiuni (de gestiune?!) produsele nu pot fi returnate direct în magazine (în schimb, la Zara știu sigur că se poate face asta), ceea ce ar fi, din punctul meu de vedere, o opțiune mult mai comodă decât să stau iar după curier. A, apropo de curier, e cam trist că nu oferă transport gratuit pentru comenzi. OK, poate nu e rentabil pentru comenzi de 10-20-30-50 RON, dar n-au (deocamdată) niciun prag pentru care să livreze fără cost suplimentar pentru transport. Și nu e vorba că, nu știu, dacă e să faci o comandă de 200 de lei n-ai avea și încă 17 pentru curier, dar nu e cea mai bună formă de fidelizare. Tot apropo de curier, s-a întâmplat să primesc astăzi ceva ce am comandat cu mai bine de o săptămână înainte; pe site spun că livrarea se face în 2-4 zile lucrătoare, iar azi a fost măcar a șasea (vorbim despre București). Cred că există posibilitatea să fi fost din vina curierului (pentru că e-mailul care mă anunța că au plecat de la ei produsele mele l-am primit după 2 zile și azi dimineață m-a și întrebat duduia de la dispecerat dacă mai vreau pachetul – asta da premieră 😀 ), dar chiar și așa, tot mi-aș cere cumva scuze, sau aș fi anunțat eu în prealabil întârzierea potențială etc. Și probabil aș și renunța la serviciile Cargus dacă îi depășește volumul de comenzi pentru o promoție în care oferă și ei o dată transport gratuit (apropo, Cargus nu tocmai se unise cu Urgent Curier?! Aș fi zis că au cu ce, ori să fi fost chiar atât de atractivă povestea cu transportul gratuit? Dacă da, deci dacă au avut vânzări atât de masive încât n-a făcut față un serviciu mare de curierat, presupun că e bine să se rețină și să se acționeze în consecință 😉 )

(Dezamăgirea #9: Asta nu e neapărat dezamăgire autentică. E mai mult amuzament. M-am gândit la o comandă anterioară să returnez ceva, așa că, logic, am citit și clauzele. Făcând abstracție de situația mea concretă, am râs când am văzut că nu se pot returna produsele care au fost spălate, dar la motivul returului există opțiunea cu deteriorarea în timpul spălării.)

Așadar, dragă H&M, eu încă sunt fan, dar zău că mai e de lucrat la câte ceva 🙂

Reclama Strongbow – Cidru de mere

Mi-a atras atenția cidrul de mere Strongbow imediat ce a început să-și facă apariția în postările unor bloggeri mari, așa că s-a promovat bine, inclusiv cu un pic de teasing. În plus, are imensul avantaj de a nu avea cine știe ce concurență pe piața românească. Sau, mă rog, eu una nu știu decât de cidrul ăla de la IKEA și parcă nu are alcool. Așa că e o idee foarte inspirată să intre pe piață în forță, să facă valuri și să genereze rumoare.

Exact în tonul ăsta mi se pare că e și spotul (deși s-ar părea că nu a fost făcut special pentru noi). Altfel, e ciudățel tare și, zău, îmi asum că o să sune stupid, dar n-am putut să nu mă întreb pe unde o să și bea paharul ăla de cidru domnul cu cap de măr 🙂 . Dar e sigur suficient de ciudat încât să aibă impact, să-l ții minte și să-ți stârnească curiozitatea. Ba o să te facă suficient de atent încât, probabil, vei reține și numele. Așadar, din punctul meu de vedere, au pornit la drum în România cu o reclamă foarte eficientă:

PS: Da, da, se vede după spot că e din familia Heineken 😀

Reclama Bitdefender – Inteligență din România

De regulă îmi place mult cum comunică Bitdefender. Au tot avut campanii online simpatice, au făcut o chestie faină la Webstock cu #safie, apoi, povestea asta cu Safe Blogging a fost chiar mișto, sunt foarte implicați în fel de fel de evenimente, știu sigur că sponsorizează cu spor conferințe de securitate informatică etc. Acum cred că e prima dată când se promovează la TV (sau, în fine, eu nu-mi amintesc să mai fi văzut vreodată un alt spot de-al lor) și nu e rea nici reclama asta, deși parcă e ușor cam fadă:

Însă îmi place cum se poziționează și mă gâdilă bine la fibra naționalistă. Totuși, tocmai pentru că merg în direcția asta și-i știu că-s creativi, încă mă tot frământă de ce au ales un mesaj atât de sec pentru 1 Decembrie, fix de Ziua Națională, deci fix în ziua când ar trebui să celebrăm mai cu drag ca niciodată ”inteligența din România”. Adică, sincer, din toată seria de aici, chiar e printre cele mai superficiale postări și, pentru mine, cea mai mare dezamăgire… Ba, mi se pare cu atât mai greu de explicat scăparea cu cât pagina lor de Facebook pare, în general, destul de bine gestionată și, zău, a fost o scăpare într-un moment destul de nefericit.

Reclama McDonald’s – Descoperă surprizele iernii – Chicken Cordon Bleu și Beef Gourmet

Cu siguranță au avut și spoturi mai bune cei de la McDonald’s. Ăsta mi se pare chiar banal, deși e corect făcut, are note iernatice, are o coloană sonoră adecvată, protagoniștii sunt membri ai unei familii, are chiar și-un pic de umor. Probabil își îndeplinește optim scopul informativ și nici nu cred că și-a propus mai mult decât să anunțe că au lansat două produse noi: Chicken Cordon Bleu și Beef Gourmet.

În rest, parcă-mi vine să spun că nu s-au agitat prea tare tocmai pentru că știu și ei că (mai ales la noi) Sărbătorile de iarnă nu-s chiar cu fast-food. Nu-s musai cu mâncare sănătoasă, dar sunt cu porcării făcute mai degrabă-n casă. Așadar, măcar par mai realiști decât cei de la KFC 😀

PS: Dacă e să fi văzut ceva foarte mișto la Mc în ultima vreme, atunci cu siguranță ar fi vorba despre panotajul stradal. Nu găsesc acum o poză, dar e în genul ăsta:

Adică în genul fostei Cover Photo de pe profilul lor de Facebook – simplă, fără pic de scris, 100% sugestivă. Aș zice că e realizarea supremă a unui brand ca, fără să-și afișeze numele mărcii, oricine să-i recunoască produsul. Pur și simplu știi că acei cartofi, în ambalajul acela cu roșu și galben sunt de la McDonald’s. Punct.

Reclama Piraeus Bank – winbank

Spotul pare să fie mai vechi, dar eu nu-mi amintesc să-l fi văzut până acum la TV. Oricum, îmi place, e foarte uman și plăcut și, deși cam toate băncile au optat, într-o formă sau alta, să comunice mai degrabă emoțional în ultimii ani, reclama asta are o căldură aparte:

Ce e diferit în ce rulează concret la televizor zilele astea e un adaos legat de winbank, un serviciu nou de la Piraeus Bank, despre care puteți citi mai multe aici.

Reclama Hochland – Cum se face cașcavalul Hochland?

Așa arată spotul:

Cam așa arată prima mea reacție:

Mi se pare fad de tot și mă-ndoiesc sincer că mai poate să mai prindă genul ăsta de reclamă în 2014, iar asta v-o spune, culmea, un consumator fidel (nu de alta, dar sunt singurii care au fost suficient de inspirați încât să scoată pe piață un sortiment light). OK, presupun că mesajul vrea să bată spre Napolact care, așa din inima Ardealului cum s-a poziționat, a ajuns în inima unui boicot imediat după ce s-a aflat că se reprofilează spre colectat lapte din Ungaria. Însă cred că genul ăsta de filmuleț merge distribuit în alte medii, nu la TV. Nu spun că n-au și prezentările corporate rolul lor, dar oamenii se așteaptă ca televiziunea să-i amuze și să-i impresioneze cumva. Apreciez că au încercat să spună o poveste, dar puteau să-i dea n alte forme mai fericite 🙂

A, și pe canalul lor de YouTube găsiți o altă poveste (pe aceeași linie, dar ușor didactică, ca pentru consumatorul foarte tânăr). E ceva mai lungă, însă tot stângace și cam plictisitoare: