Reclama pentru farmaciile Dona

Mi se pare că spotul ăsta a reușit în sfârșit să transmită bine ce și-au propus aici. Mesajul e, în esență, același, cu accent pe ideea de servicii altfel, livrate de angajați care nu sunt doar profesioniști, ci știu să și asculte și au disponibilitatea să stabilească raporturi ceva mai personale cu cei care trec pragul. Poziționarea mi s-a părut foarte fericită de la bun început, iar tura asta chiar le-a ieșit o reclamă care spune ce trebuie, într-o formă foarte potrivită:

Advertisements

Reclame pentru medicamente de răceală

Aseară mă uitam pe History și n-am putut să nu observ că în același calup publicitar am văzut, la rând, 5 (CINCI) reclame pentru medicamente de răceală. OK, înțeleg, e sezonul ăla incert și are logică să plătești ca să-ți ruleze spotul la TV, dar oare cât de eficient se cheltuie banii tăi când apari la grămadă cu alții?

E drept, piața farmaceuticelor e una dintre cele mai competitive și până la urmă rolul unei reclame bune e fix să te distingă din mulțime. Și-n plus, nici nu știu cât de mult control ai mai departe la difuzările propriu-zise. Mă rog, n-am pretenția că m-aș pricepe, dar am fost cândva în viața asta la un interviu pentru un internship pe media planning la un post TV (post mare dintr-o rețea internațională) și am fost foarte dezamăgită să aflu că ecuația e mult simplificată și sunt factori (care mie mi se par importanți) care nu sunt cântăriți. Pe scurt, agenția plătește pentru ca mesajul să ajungă la X telespectatori și (eventual) telespectatorii ăia să aibă anumite caracteristici (dar nu e cine știe ce calcul rafinat – vorbim, în ce mai bun caz, despre sex și vârstă). Nimic de zis, munca unui media planner nu e chiar ușoară nici dacă se simplifică ecuația și poate fi o provocare să potrivești toate spoturile pe care trebuie să le difuzezi în așa fel încât TOȚI cei care au plătit să aibă mesajele livrate la câți oameni ar fi trebuit să atingă. Dar am rămas încă de atunci cu gustul amar al faptului că nu prea există această atenție față de succesiunea reclamelor și făță de alte nuanțe, mai mici și mai mari, care sigur afectează impactul final.

Însă, repet, n-am pretenția că mă pricep. Poate nu e așa peste tot. Poate lucrurile s-au mai schimbat. Poate există pur și simplu media planneri dedicați care au grijă la niște lucruri mici, pur și simplu pentru că-s riguroși. Poate mârâie agențiile când observă că ceva e în dezavantajul lor. Etc. etc. etc.

Dar cert e că aseară, într-un singur calup, am dat peste:

Tantum Verde (nu e spotul dublat în română, dar vă dați seama și din versiunea asta că e teribil de neverosimil. Toată lumea știe că mamele au super-puteri și-un amărât de gât roșu NU le doboară. Poate-poate mergea spotul ăsta pentru un medicament de gripă, dar și atunci era un pic tras de păr):

Coldrex Max Grip Lemon (nu cred că e singura reclamă în care au mers pe ideea asta cu ”cea mai strălucită minte” care poate fi afectată de răceală. Sunt destul de sigură că mai rula una cu un șahist. În fine, e o abordare un pic mai altfel, dar dacă iei povestea asta la bani mărunți e cam stupidă și superficială. Mintea-i minte, imunitatea-i imunitate. Vorba aia, și geniile tot pe-acolo… Își suflă nasul 😀 ):

Fluimucil (ei bine, oamenii ăștia clar au înțeles că trebuie să se facă remarcați. Presupun că de asta au ales un nume cam câh și-apoi au și desenat o chestie absolut hidoasă! Sincer, e urâțică rău chestiuța aia portocalie! E prea urâtă chiar și dacă e să iau în calcul că micro-organismul care-mi face rău trebuie stârpit!):

În plus, am mai văzut și-un Hexoraletten N (nu, nu e ăsta) și-un Parasinus (nici asta), dar n-am reușit să dau peste spoturile cu pricina, ceea ce nu e tocmai o pierdere teribilă. Publicitatea la medicamente e destul de sterilă (hă-hă).

Reclama Catena de Sărbători

Dacă e să fi văzut ceva la televizor în ultimele două săptămâni, ceva-ul ăla a fost sigur o reclamă la Catena. Mă rog, vorba vine una, că-s o grămadă, chipurile adaptate pentru mai multe regiuni și rulează ba-n format scurt, ba mai lung. De ce a plouat cu spoturile lor presupun că e clar pentru toată lumea. Adică, nu știu voi, dar eu am senzația că s-au triplat numele pe care le-am tot întâlnit pe ecran pentru categoria ajutoare digestive și, na, toți cumpătații trebuie să-și ia de undeva digestomezym-fiobilinohelpul extra-forte, nu? Așa că de ce nu și le-ar lua de la Catena? Mișcare inspirată, mai ales că țintesc spre un public ceva mai în vârstă, iar ei sunt chiar mai predispuși decât oricine să aibă nevoie de pastile ajutătoare…

Totuși, mă depășește de ce optează pentru forme atât, atât, atât de nefericite! Oare chiar asta îi atrage pe cei din core-targetul lor?! Altfel, percepția generală cred că e exact așa cum a formulat-o un cunoscut de-al meu: ”de fiecare dată crezi că tocmai ai văzut cea mai proastă reclamă posibilă, dar te surprind mereu cu următoarea, care-i și mai proastă”.

Așadar, pe alese:

    • Moldova:



  • Oaș



  • Muntenia


  • Dobrogea


  • Ardeal



  • Banat


  • Oltenia


PS: Pentru mine, de departe cea mai înfiorătoare e cea cu Oașul. Zău, nu știu câți bani ar trebui să pompeze unii în mine ca să mă jeluiesc așa miorlăit ca Arșinel. Nu, n-a ieșit o glumă bună, chit că se vrea referință culturală ironică.

PPS: Ca să nu fiu răutăcioasă până la capăt, am să spun că pot să apreciez munca de adaptare pentru copy și costume (deși pentru cele din urmă nu mă pricep suficient încât să-mi dau seama dacă au fost chiar riguroși).

Reclama Catena – Vrăjeală

Nu-i neapărat lipsit de umor, dar e genul de spot făcut pentru un target de care eu sunt atât de departe încât, chiar dacă încerc să pun în paranteză subiectivismul propriu, tot mi se pare fals, forțat și, scuzați-mă, ușor penibil pe alocuri. În fine, nu e chiar cea mai proastă reclamă la Catena și, dacă stai să le diseci, inclusiv glumele-s la locul lor în contextul unei anumite epoci.

Însă ce mi se pare important de remarcat este că l-au păstrat pe Arșinel. Ce-i drept, scandalul cu transplantul a împărțit opinia publică în două tabere, iar ăsta a fost un semnal clar că încă e o figură foarte populară. Totuși, încă e foarte discutabil dacă publicitatea negativă e tot publicitate utilă și, mai mult, toată povestea asta a fost fix pe nișa sănătății, deci cam prea aproape de misiunea Catena… Așa că eu una aș fi avut mari rezerve în a-mi mai asocia imaginea cu un personaj atât de controversat. Dar cine știe? Poate că au cercetat piața și au descoperit că e OK să meargă în continuare așa:

Reclama Dona – O farmacie cum toate ar trebui să fie

După mine, asta e o reclamă care și-a dorit să fie cumva, dar textul n-a ajutat-o 🙂 . Chiar nu vreau să fiu cârcotașă, dar inclusiv începutul e destul de nefericit – ”poate că nu te întâmpinăm mereu cu un zâmbet”. Păi, scuzați-mă, dar eu aș pune zâmbetul pe primul loc în lista de ”musai” pe nișa serviciilor!

Apoi înțeleg că se scuză că n-au farmacii chiar peste tot ca alții, dar încearcă să compenseze cu gamă bogată de produse și stocuri, ceea ce e destul de OK.  Doar că următoarea replică iar nu-i grozavă, pentru că ideea de ”prețuri bune” tinde să fie echivalentă cu ideea de prețuri mici și să asociezi ieftin cu ”servicii pe măsură”, ei bine, cam dă în cap la toată ideea spotului.

Iar la final, partea cu ”poate cauți doar o farmacie, dar găsești o farmacie adevărată” e foarte vagă. Ce ar trebui să înțeleg din conceptul de ”farmacie adevărată”? Tot ce mi-au spus până acum și nu m-a impresionat? Ar trebui să ”simt” o chestie foarte personală și să proiectez în Dona orice-mi doresc eu de la o farmacie? Asta ar fi destul de periculos, pentru că atunci când dai libertate deplină clientului să-și construiască niște așteptări e foarte ușor să nu reușești să le satisfaci. Sau poate ar trebui să înțeleg că nu e doar un magazin de pastile, ci și un loc în care se fac preparate după rețete, așa cum e sensul propriu al conceptului de farmacie? Dacă-i așa, eu una aș fi spus-o mai explicit, pentru că e chiar un serviciu din ce în ce mai rar…

Sigur că dacă stau să caut tâlcul ascuns și foiesc ideile mental ajung la concluzia că s-a dorit a fi un spot cald, aproapiat de client și de nevoile lui etc. Dar cu reclamele e ca și cu glumele – dacă trebuie să le explici, nu sunt chiar bune. Iar la reclame e un pic mai rău, pentru că au șanse mari să nu fie nici eficiente și abia asta dăunează.

Reclama Help Net – Mai sănătos, mai fericit

Doamne, cât mă bucur că în sfârșit a zis-o cineva și pe asta într-o reclamă! Deși, zău, nu mă așteptam nicicum ca cei care o vor spune să reprezinte o farmacie… Așadar, categoric mi se pare un mesaj foarte curajos, deși m-aș aștepta să fie pur și simplu contra-productiv ca această campanie să nu se concretizeze de fapt în farmacii cu raioane specializare în soluții mai mult sau mai puțin naturiste pe nișa anti-stress, echilibru etc.

Deocamdată e doar o presupunere pentru că n-am verificat ”pe teren”, dar parcă-parcă văd niște indicii și prin postările de pe pagina lor de Facebook. Oricum, eu una sunt absolut convinsă că multe probleme organice sunt strâns legate de anumite aspecte psihologice și mă bucur că un nume mare din zona farmaceutică ne instigă la fericire!

OK, poate că spotul e un pic steril, dar cred că reușește să transmită binișor mesajul:

Reclamele din timpul meciului România – Grecia

Probabil că sunt masochistă, dar insist să mă uit la meciurile Naționalei de fotbal. Și aseară așa de bine am jucat în returul cu grecii încât mi-au rămas din meci numai amintiri publicitare:

Mercador – se înălța periodic din chenarul cu scorul și-mi ocupa jumătate din ecranul TV. Și, culmea, măcar de 2 ori s-a întâmplat asta în acțiuni destul de ”fierbinți” și-am mârâit zdravăn că nu vedeam nimic;

Nivea Men After Shave Balsam – noroc mare că am recunoscut produsul, pentru că altfel sloganul ”nu trebuie să te usture ca să fii bărbat” m-ar fi dus cu gândul la o campanie de educație sexuală și în niciun caz la bărbierit;

BSG – se lăudau că de 20 de ani dau ”cel mai rapid credit din România”. Eu n-am auzit de ei, iar faptul că lumea nu știe de ei după ce activează pe piață de 20 de ani e destul de nasol. Dar hai, poate că nu știu eu, pentru că n-am contractat credite 🙂

Sensiblu – care insistă cu sloganul ăla care mie mi se pare nefericit – ”o farmacie pentru fiecare”;

Orange – care chiar întrerupea transmisia (enervant!) pentru mini-spotul la nu știu ce serviciu prin SMS cu alerte la goluri;

Unix – ulei de motor – din nou unii despre care n-am auzit și, dacă mă întrebați pe mine, e destul de mare investiția în publicitate ”pop-up” în timpul unui meci al Naționalei, așa că par să-și facă loc agresiv pe piață (și inspirat în momentul meciului, pentru că mai degrabă bărbații s-ar uita la meci și mai degrabă bărbații ar ști care-i treaba cu uleiul :D);

– iar de pe panourile de pe teren mi-au sărit în ochi 2 firme despre care credeam că-s relativ mici, dar dacă-și pemit să-și facă reclamă așa, probabil că o duc mai bine decât îmi dau eu seama: Auto Soft și Școala de șoferi Teo. Știu că ambele au mai multe sucursale în București și ambele au rulaj serios (mai ales Auto Soft în perioada asta), dar eu trăiesc cu impresia că specia asta de promovare trebuie să fie destul de costisitoare. De asemenea, am văzut pe parcursul meciului și mult Allview (inclusiv Viper) și nu pot să nu remarc că sunt din ce în ce mai agresivi (spoturi, panotaj stradal, apariții în reviste etc.).