Campania SOS Satele Copiilor – Mama – Cel mai important cuvânt

Am fost astăzi la cinematograf și abia așteptam să mă hlizesc cu pinguinii. Dar uite că-n alea douăzeci de minute (da, 20!) de reclame care preced filmul în sine au apărut pe undeva prin sală luptătorii ninja invizibili care taie ceapă și m-au sensibilizat fix la spotul ăsta:

Dar serios vorbind, chiar au făcut o treabă foarte, foarte bună cei de la DDB România cu această campanie și sper să se adune donații de să nu mai știe ce să facă oamenii de la SOS Satele Copiilor cu atâția bani! Altceva n-am ce spune. O reclamă bună din categoria asta o simți și-o trăiești, n-o povestești și n-o analizezi.

PS: Habar n-am cum funcționează lucrurile astea, dar mie mi-a sărit în ochi (și nu în cele mai magenta nuanțe) faptul că Telekom nu apare alături de Orange și Vodafone în povestea asta…

Reclama Orange – Millidge, Doig și Beneficiile Flexi

M-am uitat la reclama asta, am zâmbit iar grație celor două mascote animate (mai ales că e unul dintre spoturile în care nu-s grozav de gălăgioși cei doi), dar s-a întâmplat să fiu mai atentă ca de obicei la produsul pe care-l promovează (poate și pentru că m-au făcut foarte curioasă unde bat cu permutările alea de borcane). Mi-a stârnit curiozitatea ideea de a ”alege ce-ți sună bine”, așa că am ajuns inclusiv pe site-ul Orange să citesc mai mult…

Sigur nu sunt în target pentru că am abonament (întâmplător fix Orange) de vreo 12 ani și nu m-a tentat niciodată să mă întorc la formula PrePay, dar uitându-mă la opțiunile astea ”flexi” m-a lovit o revelație – cât de mult s-au schimbat lucrurile! Primul meu telefon mobil arăta fix așa:

Mi l-a pus maică-mea în brațe când și-a făcut ea upgrade și, la vremea aia, în 2002, când eram și fix înainte de liceu, m-a umplut de mândrie. Da, știu, pare ridicol azi, dar pe atunci… Ce să zic? Nu era chiar echivalentul nou-lansatului iPhone 6, dar intrasem într-o categorie destul de elitistă a posesorilor de telefon mobil. Câteva luni am fost și eu ”pe cartelă” și veșnic n-aveam credit. Firește, un serviciu elitist are și prețuri pe măsură, așa că-n vremurile alea era scump orice (minut în rețea, minut național, SMS, oho, de internaționale nu prea te puteai atinge 😀 ) și nici nu-mi amintesc să fi avut mare lucru inclus (15 naționale parcă avea tata cu abonamentul lui business). Acum, chiar și cele mai ieftine oferte au sute de minute (măcar în rețea, deși curge și cu naționale, ba chiar și cu internaționale), mesaje la discreție și parcă inclusiv cu traficul de Internet mobil încep să fie operatorii ceva mai darnici. În schimb, pe atunci ne antrenam intens să ”nu ne prindem la bip”, să comunicăm intens și condensat prin primele 3 secunde de apel (parcă primele  3 nu se taxau, nu?), ne înghesuiam într-un SMS etc. Ce semăna vag a facilitate pe atunci erau numerele favorite în rețea, dar parcă nici cu alea nu vorbeai chiar gratuit la-nceput, ci pur și simplu aveau tarif mai mic…

Așadar, reclama asta a reușit, fără să vrea, să trezească azi în mine un val de recunoștință… Aproximativ acum ”jumătate de viață” îmi dădeam întâlnire cu prietenii la marile repere din oraș și n-aveam niciun fel de mijloc prin care să le spun dacă întârzii sau dacă a intervenit ceva și nu mai pot ajunge. Astăzi n-am decât să aleg dacă sun, scriu un SMS ori le comunic prin Facebook/WhatsApp/Telegram/e-mail etc. De fapt, din sutele de minute din abonament nu cred că mai consum o oră, legat, într-o lună (apropo, Dumnezeule, cine vorbea alea 3000 de minute de la Cosmote?!), SMS-uri nu cred că scriu mai mult de 5/lună și totuși comunic mult mai mult decât oricând cu cei 2 Gb de Internet mobil care mie, deocamdată, îmi sunt (de regulă) mai mult decât suficienți… OK, poate nu e ideal că am devenit cam dependenți de un device și cam intrăm în panică atunci când rămânem fără baterie (apropo, Samsung, iPhone sau orice altceva, dar am să mă declar complet cucerită abia atunci când o să mă țină bateria cât mă ținea la Nokia dintr-a unșpea). Oricum, cred că încă avem mai multe beneficii din asta decât motive de îngrijorare pentru dependență și nu pot decât să fiu fericită că trăiesc în epoca asta minunată! 🙂

Reclamele din timpul meciului România – Grecia

Probabil că sunt masochistă, dar insist să mă uit la meciurile Naționalei de fotbal. Și aseară așa de bine am jucat în returul cu grecii încât mi-au rămas din meci numai amintiri publicitare:

Mercador – se înălța periodic din chenarul cu scorul și-mi ocupa jumătate din ecranul TV. Și, culmea, măcar de 2 ori s-a întâmplat asta în acțiuni destul de ”fierbinți” și-am mârâit zdravăn că nu vedeam nimic;

Nivea Men After Shave Balsam – noroc mare că am recunoscut produsul, pentru că altfel sloganul ”nu trebuie să te usture ca să fii bărbat” m-ar fi dus cu gândul la o campanie de educație sexuală și în niciun caz la bărbierit;

BSG – se lăudau că de 20 de ani dau ”cel mai rapid credit din România”. Eu n-am auzit de ei, iar faptul că lumea nu știe de ei după ce activează pe piață de 20 de ani e destul de nasol. Dar hai, poate că nu știu eu, pentru că n-am contractat credite 🙂

Sensiblu – care insistă cu sloganul ăla care mie mi se pare nefericit – ”o farmacie pentru fiecare”;

Orange – care chiar întrerupea transmisia (enervant!) pentru mini-spotul la nu știu ce serviciu prin SMS cu alerte la goluri;

Unix – ulei de motor – din nou unii despre care n-am auzit și, dacă mă întrebați pe mine, e destul de mare investiția în publicitate ”pop-up” în timpul unui meci al Naționalei, așa că par să-și facă loc agresiv pe piață (și inspirat în momentul meciului, pentru că mai degrabă bărbații s-ar uita la meci și mai degrabă bărbații ar ști care-i treaba cu uleiul :D);

– iar de pe panourile de pe teren mi-au sărit în ochi 2 firme despre care credeam că-s relativ mici, dar dacă-și pemit să-și facă reclamă așa, probabil că o duc mai bine decât îmi dau eu seama: Auto Soft și Școala de șoferi Teo. Știu că ambele au mai multe sucursale în București și ambele au rulaj serios (mai ales Auto Soft în perioada asta), dar eu trăiesc cu impresia că specia asta de promovare trebuie să fie destul de costisitoare. De asemenea, am văzut pe parcursul meciului și mult Allview (inclusiv Viper) și nu pot să nu remarc că sunt din ce în ce mai agresivi (spoturi, panotaj stradal, apariții în reviste etc.).

Reclama Vodafone cu fetele ne-semesuite

Oh, Vodafone, ce drăguț din partea ta că nu ne lași ne… SMS-uite :). Și nu glumesc. Ne place atenția și nu e nimic rău în asta :P.

Dar dacă e să vorbim serios, eu una fac dintotdeauna cost suplimentar numai și numai pe bază de sms-uri. Așa că, deși sunt client Orange de mai bine de 10 ani și probabil am să mai rămân așa, mi se pare că Vodafone a pus bine degetul pe rană. Iar dacă cei de la Cosmote au de ani buni reclame cu pachete  de ”nelimitate”, astea au cam fost mereu valabile doar în rețeaua proprie, așa că nelimitatele de la Vodafone pentru orice rețea sunt o mișcare bună de tot. Doar că am impresia că e cam târziu… Am senzația că SMS-ul nu mai e ce a fost de când au apărut telefoanele istețe și aplicațiile gen WhatsApp. Și zilele astea mai toată lumea a trecut la genul ăsta de telefon, iar tinerii din target fără îndoială.

Însă reclama e simpatică și produsul e bun. Poate doar timing-ul…