Sunt blogger acreditat la Webstock 2015!

Urmăresc cu mare interes ce se întâmplă la Webstock de cel puțin doi ani, iar anul trecut chiar am avut senzația că a fost un eveniment uriaș! Mi-a părut sincer rău că n-am fost acolo, așa că mi-am propus să nu ratez ediția 2015. Mi-am făcut curaj, m-am înscris (apropo, încă mai puteți să faceți asta până pe 28 august – aici), iar astăzi mă declar cu mândrie „Blogger acreditat la Webstock 2015” 😀 (Mulțumesc, Cristi!)

În 2014 am prins din zbor o mulțime de informații utile și am simțit binișor atmosfera chiar și remote, doar urmărind ce postau unii dintre omuleții de la fața locului, așa că am așteptări mari de la experiența live a unui eveniment de o asemenea anvergură (de altfel, cel mai important din România pentru nișa online/blogging/social media). Aștept cu mare interes conferințele, mini-conferințele (oare pe care dintre cele trei să o aleg?!) și, firește, premiile. A, dacă tot veni vorba despre premii, nu vă sfiiți să trimiteți propuneri (încă mai aveți timp) pentru oricare dintre categoriile: publishing, utility, best use of photography, blogging campaigns, special projects, Facebook applications, mobile applications, corporate blogs, innovation, best brand on Instagram, best use of video in online; bonus, anul acesta puteți nominaliza pe cineva și pentru personalitatea anului (până pe 30 august – aici).

Din punctul meu de vedere, oricine e interesat de ce se întâmplă în online-ul românesc ar trebui să facă tot posibilul să fie prezent pe 2 octombrie la JW Marriott Grand Hotel, mai ales pentru că lumea marketingului și a comunicării se îndreaptă din ce în ce mai consistent spre digital (din fericire și bugetele, deși nu chiar în același ritm galopant)! N-am niciun dubiu că vor fi prezenți super-speakeri, că voi afla  o mulțime de lucruri noi, că voi surprinde noi perspective asupra unor aspecte pe care le știu deja și că voi pleca de aoclo cu o infuzie de idei proaspete, generate de interacțiunile cu oamenii dedicați online-ului. Da, da, aici e esența Webstock – în oamenii online-ului, a comunității – și e una dintre chestiile care mi-au plăcut întotdeauna enorm la concept: a pornit ca un eveniment pentru bloggeri, hrănit din sugestiile comunității, și continuă să fie la fel, dovedind același interes pentru subiectele care-i frământă pe membrii marii familii online și același respect pentru preferințele lor față de speakerii pe care își doresc să-i asculte. (Sunteți invitați să propuneți teme aici, iar pe vorbitori aici.)

PS: Webstock 2015 este organizat de Evensys și Vodafone România.

PR românesc – bloggerii, review-urile și QuickMobile

Nu știu dacă au ajuns și în feed-urile voastre discuțiile despre QuickMobile, dar dacă le-ați văzut, să știți că au pornit de aici. Concret, Vlad Andriescu, un jurnalist de pe nișa IT, a primit un gadget pentru review și chipurile l-a ciufulit mai tare decât era cazul, așa că ar fi bine să plătească telefonul, fie direct, cash, ori prin publicitate la QuickMobile. Și de la postarea aceea bulgărele de zăpadă s-a tot rostogolit, s-a făcut mare și frumos (mai ales că a ieșit la suprafață faptul că n-a fost nici pe departe singurul care a primit mesajul cu pricina), iar la final povestea s-a transformat într-o problemă serioasă de imagine pentru cei de la QuickMobile. Mă rog, au încercat să dreagă busuiocul (destul de stingher, dacă mă întrebați pe mine) și au spus că au fost oarece probleme de comunicare internă, n-au niciun fel de pretenție, își cer scuze și, bonus, o să-și externalizeze PR-ul.

Partea proastă e că episodul ăsta s-ar putea să le fi distrus și investiția pe care au făcut-o recent cu iPhone 6. Din nou, nu știu dacă ați remarcat, dar la vremea lor au apărut articole despre asta pe multe dintre blogurile de top (de exemplu la Zoso). Sincer, chiar și eu, complet în afara fenomenului am considerat că a fost un demers foarte inspirat să facă rost rapid de noul model iPhone și să-l dea la un număr generos de nume cu influență în online. Și cred că, până la povestea cu Vlad Andriescu, au avut beneficii sănătoase din colaborarea cu bloggerii. Cu atât mai mult cu cât mă gândesc acum că probabil înțelegerea a fost tot în termeni de testare+retur și nu cum mi-am închipuit eu atunci, că le-ar fi făcut cadou.

Totuși, dacă e să fi ieșit ceva bun din povestea asta, sper că e o conștientizare a importanței PR-ului de calitate, pentru că departamentul ăsta are el însuși o mare problemă de imagine. De fapt, nișa asta se asociază în general cu un fel de portret-robot definit de eticheta ”piarizdă” și întruchipat într-un fel de tută care nu face mare brânză și gravitează într-un birou mai mult pe considerentul fizic decât intelect. Cumva, cred că percepția utilității și competenței s-ar putea să fie mult sub secretară și nici aia nu-i văzută prea des ca fiind mai mult decât o făcătoare de cafea glorificată. N-am motive să nu-mi explic de ce se văd adesea lucrurile așa, dar poate ar fi bine să reținem că PR-ul bun poate să te scoată curățel și frumos mirositor din orice treabă maro și puturoasă. Mă rog, PR-ul face el multe lucruri și o pondere sănătoasă din utilitate e tocmai să nu te bage-n treburile alea maro, dar calitatea se vede fix atunci când te lovești de aisberg. Oamenii cu adevărat buni la chestia asta reacționează repede și eficient, iar la final nu doar că nu te scufunzi, dar prinzi și-un pic de avânt în pânze. Adică, să fim serioși, crize de imagine/comunicare apar inevitabil, dar gestionarea lor face diferența între catastrofă și succes.

Categoric, povestea cu bloggerii și QuickMobile n-a fost un succes pentru retailerul telecom, iar eu cred că-mi iau niște popcorn și aștept cu interes să văd ce mutare vor face următorii la rând, cei care vor primi serviciul externalizat.

Reclama Depanero – Reparăm ce bagi în priză

Poate că ați observat că acum vreo 2 săptămâni și-au schimbat ușor interfața unele dintre blogurile mari din România și aveau la secțiunea de comentarii chestii de genul ”șef de scară”, ”administrator de bloc”, ”unul de la patru” puse în fața numelor comentatorilor? Mie mi s-a părut o idee foarte simpatică și ideea se asorta și cu-n banner de la Depanero pe undeva pe site. Bonus, poate pentru că am eu o slăbiciune pe nișa asta, am apreciat și logo-ul.

Oricum, întregul proces de rebranding pe care și-l fac acum oamenii ăștia e bine gândit (nu, nu e lansare, e rebranding, probabil destul de necesar, pentru că din 2011 până acum eu n-am auzit de Servskills) și am apreciat că a început cu o campanie mai puțin convențională în mediul online și a continuat cu spoturi simpatice la TV. Încep cu favoritul meu, cel cu frigiderul, care chiar m-a amuzat:

Urmează unul bunicel, cel cu laptopul, deși e clar că n-am cum să rezonez cu povestea:

Și termin cu cel care parcă a ieșit un pic tras de păr, dar hai să fie aici și reclama cu mașina de spălat:

Au în spate același concept, unul foarte inspirat, și cred că nu întâmplător au ales să îl ilustreze prin cele trei obiecte. Chiar și mie, la nivel de logică, îmi vine să spun că pentru cele trei s-ar putea să aibă cea mai mare cerere, fiind necesare, uzuale și suficient de scumpe încât să nu-ți permiți noi achiziții ad-hoc. Presupun că ei le-au ales și pe baza experienței concrete pe care o au, dacă tot repară chestii din 2011, special ca să ajungă direct unde-i doare pe mulți.

Nu pot decât să sper că vor profita de startul bun și vor oferi și servicii de calitate ca să crească frumos (iar asta le-o spune un om căruia i s-a stricat cândva frigiderul în Iulie și încă are coșmaruri cu un piept de pui care a cam făcut picioare).

Reclama Gerovital – Vânători și Căprioare

Așa, de principiu, mie-mi place Gerovital (mă rog, Farmec, în general) pentru că a reușit să rămână pe piață și face eforturi să se transforme (inclusiv vizual) într-un brand contemporan. Poate că am și gena aia excesiv de patrioată, dar chiar au produse bune și ar fi păcat să devină genul ăla de afacere cu miez bun, dar care nu știe să se promoveze, nici nu vrea să învețe și moare pentru că nu reușește să se adapteze.

Apoi, mi-a plăcut mult ideea asta cu vânătorii și căprioarele încă de când a început campania printre bloggeri. Chiar are un ceva aparte…

Dar totul până la spot! Nu că-i neapărat rău, deși pe ici, pe colo bate tare spre clișeele din reclamele banale la șampon. Însă până la el s-au jucat atât de frumos cu metaforele, încât chiar așteptam mai mult! De fapt, mă cam sâcâie că n-au reușit să întruchipeze metafora în ceva care să aibă sens și la propriu. Sigur că esența spotului nu e în semnificațiile de bază ale conceptelor, dar erau variante de copy care să poată funcționa bine pe toată linia.

Și-mi asum că-s eu ciudată, dar replica asta – ”orice vânător vrea ca prada să-și dorească să fie vânată” – nu-mi sună bine și pace. E la locul ei cât rămânem în contextul provovator, dar până atunci… A, culmea e că respectivele conotații se dezvoltă ulterior, iar fix când auzi bucățica asta la TV chiar vezi căprioara!

Doamna Teo

Din punctul meu de vedere, Teo Trandafir este o femeie foarte inteligentă, puternică, citită, cu umor și cu o sumedenie de alte calități care au consacrat-o, în timp, ca om de televiziune. Și mă îndoiesc că ar putea cineva să spună că n-ar fi talentată în nu știu câte feluri din moment ce a rezistat testului timpului și clar nu s-a încadrat niciodată în tiparul frumuseții ”clasice” care dă bine pe sticlă și atât.

Pe de altă parte, este acuzată adesea că ea a deschis cutia Pandorei și a fost precursorul ”manelizării” televiziunii. Sinceră să fiu, cred că mai degrabă mă uitam la matinalul cu Mircea Badea când eram micuță tare, iar în rest n-am urmărit cu atenție sau regularitate emisiunile ei nici când era foarte pe val la PRO TV, așa că n-am pretenția să pot emite judecăți de valoare vizavi de subiectul ăsta (și oricum cred că încă sunt într-un segment de vârstă destul de departe de audiența principală). Însă pot să vă spun că, mai ales pentru că e un om ușor de plăcut, m-am bucurat anul trecut când a revenit în viața publică. De fapt, m-am bucurat când a apărut blogul, pentru că mi-a plăcut cum scrie – sincer, autentic, cu emoție. Ba, apropo de ”ce vrea publicul”, am citit cu mare plăcere asta și cred că dintre primele postări v-aș recomanda-o pe oricare pentru lectură.

Bine, întâi a apărut blogul, iar apoi a apărut și emisiunea de la Kanal D. Habar n-am dacă a fost o mișcare calculată sau dacă cineva a fost inspirat și a întrezărit oportunitatea atunci când Doamna Teo a dat semnale că ar fi pregătită din nou să se expună. Cert e că acum a revenit și la TV, deși despre emisiunea de la Kanal D nu pot să am vreo părere, pentru că n-am văzut nici măcar 5 minute. Dar pot să vă spun că blogul încă îl urmăresc, deși doar prin feed-ul de noutăți de pe Facebook, deci de la distanță. De ce? Pentru simplul fapt că nu mi se pare că l-ar mai întreține ea și a început să fie populat de conținut care pe mine nu mă atrage absolut deloc (horoscop, diete-minune, remedii naturiste etc.).

Din păcate, în calitate de om care scrie mult pentru online, înțeleg de ce. E suficient să citești în diagonală o mostră de comentarii la postările de pe Facebook și devine foarte clar cum arată targetul, iar dacă vrei să supraviețuiești te adaptezi și postezi ceva potrivit pentru audiența ta… Mie-mi pare rău că s-au rărit atât de mult postările consistente și că teotrandafir.com a devenit un fel de agregator de content banal (dar ușor de digerat și s-ar părea că foarte ”engaging”), însă chiar îmi explic de ce. Și asta chiar fără să pun la socoteală că încep să apară, discret, semnale că online-ul începe să bată și TV-ul

Spot Campanie Asociația Inima Copiilor

Un spot pur și simplu bine făcut, cu un mix optim de rațional și emoție. Și însăși abordarea, centrată pe motivele principale care limitează aportul de donații (complicațiile birocratice, teama că banii nu vor fi folosiți corespunzător sau credința că e o sumă prea mică pentru a conta), mi se pare foarte inspirată. Iar răspunsul pentru temeri e cu atât mai potrivit. De asemenea, îmi place și că trece un pic peste sentimentul de compasiune (destul de previzibil pentru genul ăsta de campanie) și ne gâdilă mândria dacă e să fie cea mai mare secție din Europa de Est. A, și  îmi mai place și pentru că face trimitere foarte clar la blog (care și el e activ, actualizat și bine construit) pentru informații punctuale vizavi de rezervele potențialilor contribuabili. N-ai cum să spui suficient de mult despre așa ceva în 30 de secunde, așa că timpul ăsta scurt mi se pare folosit foarte bine în forma asta: